URMĂREȘTE-NE PE
MARȚI, 19 MARTIE 2024
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Iată că telenovela dintre președintele Consiliului Județean Ilie Bolojan și un grup de cetățeni din Cheriu începe să capete accente tragice. Deși șeful județului le-a oferit un inel, e drept, un inel metropolitan care trecea prin terenurile lor, cei din Cheriu n-au apreciat gestul romantic și l-au târât prin tribunale, pe motiv că le tulbură posesia și buruienile.
Cu tupeu
Florin Ciucaş
Țineți-vă bine, urmează perioada tumultoasă, marcată de agitație și circ, a campaniei electorale! Precampania se desfășoară deja, unii competitori grăbindu-se să fure startul și să ocupe spațiul public cu mesaje și inițiative care mai de care mai colorate, ca să nu zic caraghioase. Peisajul este trist și dezamăgitor, îndeosebi prin prisma calității oamenilor politici care-l populează, dar și a mesajelor vehiculate, cele mai multe izvorâte dintr-un populism deșănțat.
Zic şi eu
Adrian Cris
Ca în fiecare an electoral, o grămadă de aleși își schimbă partidul care i-a ajutat să-și câștige mandatele, perioada pre-electorală fiind comparată cu sezonul de Mercato din fotbal. Atât doar că, deși numitorul comun cu fotbalul sunt banii, în politică ar trebui să conteze și factorul moral. Cum aleșilor nu le pasă, însă, de așa ceva (de doctrine și ideologii nici vorbă, iar de fair-play nici atât), alegătorii n-au decât să spună că politica e prostituție, dar să meargă totuși să-i voteze.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Sunteți mulțumit de noile trasee de tramvai gândite de OTL pentru a asigura un flux mai bun în oraș?





De stiut

Colțul juridic
Mircea Ursuta
Așa cum am mai arătat anul trecut, în octombrie 2023 Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie obligatorie, extrem de importantă, prin care a stabilit că asiguratorul RCA care nu își respectă obligațiile legale trebuie să fie obligat să plătească penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, adică peste 70% pe an, din suma stabilită de instanță cu titlu de despăgubiri.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Numeroasele studii efectuate demonstrează legătura dintre fumat şi unele boli. Fumatul reprezintă o cauză majoră a bolii coronariene şi este responsabil de circa 20% din decesele datorate acestei boli. Bărbaţii fumători cu boală coronariană au o rată de mortalitate cu 60-70% mai mare decât nefumătorii, iar femeile fumătoare au un risc mai mare de a face boală coronariană decât nefumătoarele, riscul fiind de 10 ori mai mare dacă concomitent utilizează şi anticoncepţionale orale.
04 Martie 2021, 19:00

Ioan Moldovan - De la Viața fără nume la Viața fără lume

0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Acest text nici nu se vrea și nici nu este o cronică de carte. El încearcă doar, în cîteva rînduri, să mijlocească, neprotocolar, o întîlnire cu poezia lui Ioan Moldovan. De ce tocmai Ioan Moldovan? Poate pentru că, oarecum paradoxal, cu toate că se publică multă poezie – poeții sunt puțini. Chiar foarte puțini. Și nu mă gîndesc aici la autorii preluați de istoriile literare, ci doar la cei care, încă de la început, sunt însăși poezia lor. Cei care, într-o cultură, își asumă firesc condiția insulei.

De la prima sa carte, Viața fără nume (au trecut exact patruzeci de ani de atunci) Ioan Moldovan se contopește, ca un credincios în rugăciune, cu fiece cuvînt pe care îl scrie. Știe că orice vers – chiar dacă rămîne străin lumii – îl poate răni, îl poate împuțina. Și doar atunci cînd scrii cu teamă ființa ta toată trece în poem:

scriu cu aceeași grijă cu care sărut o sabie
e un șir scris în 1980. Este o anxietate care l-a urmărit, pe care o simți, citindu-le, în toate poemele lui. De fapt, în poemele tuturor poeților care jalonează destinul poetic al unei culturi. E teama care îi ferește, ca un daimon călăuzitor, de păcatele tehnicității, redundanței și certitudinilor. Mai simplu spus – de vorbirea în gol, de ușurătățile versurilor corect orchestrate, dar calpe. Fără această spaimă de propriul scris și de propriile versuri rămîi, poetic vorbind, într-un mediu uneori suportabil, dar fără adîncime:

Scriu ca să nu uit scrisul
Citesc ca să nu uit
Citesc ca să îmi amintesc
Îmi amintesc ca să scriu
Totul e ca să
O casă împărțită în două
În jumătate locuiește femeia voluptoasă
În cealaltă stau eu îmbătrînit
[…]”.

Una dintre capcanele în care au căzut destui dintre cei care au scris despre poezia lui Ioan Moldovan este referirea repetată la un soi de minimalism al poemelor sale, la o simplitate dusă la extrem a versului. S-a afirmat chiar că poemele lui sunt lipsite de viclenie poeticească ori că refuză transcendentul, orice va fi însemnînd asta.

Nu știu ce poți răspunde în fața unui asemenea tip de lectură, cîtă vreme îți vin imediat în minte rînduri de o simplitate dezarmantă, dar care contopesc în ele teritorii spirituale de neacoperit. Spre pildă eminescianul „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată” ori primul vers dintr-un poem de Rilke, „Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?”, acesta din urmă cuprinzător cît un întreg tratat de teologie.

E drept că poemele lui Ioan Moldovan, în inefabilul lor controlat, nu au spectaculozitate lingvistică, nu desenează serpentine verbale: mai mult, poezia sa este o permanentă purificatio, o luptă cu neesențialul, cu nesemnificativul, apelînd tocmai la neesențial și la nesemnificativ, la ceea ce altora li se pare banal, plictisitor, inutil repetitiv. Ioan Moldovan nu este un poet al cotidianului, ci al mirării nesfîrșite de a putea supraviețui în mijlocul acestui cotidian cînd monstruos, cînd diafan. Viața de zi cu zi e pentru el până la urmă doar Marea Așteptare:

Vocea fiului cel mare mă anunță că mor
Cu sfială mă anunță
Vocea fiului cel mic mă vestește că mor
Cu sfială mă vestește
Nu mă împotrivesc
Șterg lacrimile mamei lor
Oriunde m-ascund moartea părintește
Îmi trimite vorbă să pornesc spre insulă
O insulă pe care niciodată nu am văzut-o
Și dacă aș fi văzut-o
Tot atât de muzicală va fi aria Dânsei
Acoperind toate vocile
”,

sau:

Decât să mai murmur acum prostii
mai bine mă-ntreb ca-n vis: când o să vii
Lumină Lină?
”.

Răstimpul dintre Viața fără nume și Viața fără lume cuprinde, ca să folosesc același cuvînt, o viață de poet. Ce s-a întâmplat între acel prim volum, când lucrurile încă nu aveau nume, între geneza personală și cea mai recentă carte publicată, o apocalipsă parțială (Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite) numai poetul știe, iar noi doar putem bănui.

Miron Beteg
Revista Familia

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
1 Comentariu
Rielke "feat" Arghezi, mix reloaded
Arghezi: Crede, Doamne, necredintei mele... in alta dezordine de idei, interesanta si credinta populara: "cand oi fi pe moarte m-oi astepta sa-mi zica moartea: da' mai da-te odata jos de pe mine!"
Postat 04 Martie 2021, 20:42 de cristi_h
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.5614 RON
  • 1 EUR = 4.9715 RON
  • 1 HUF = 0.0126 RON