În (răs)crucea Covidului

După luni de restricţii impuse de pandemie, în toamna asta am ales să-mi petrec concediul în Bucovina puternic afectată de răspândirea SARS-CoV-2 încă de la începutul crizei sanitare, dar de o frumuseţe singulară. Şi, cum a trece pe acolo fără a opri pe la faimoasele mănăstiri din patrimoniul UNESCO ar fi ca şi cum te-ai întoarce de la Paris fără să fi văzut Turnul Eiffel, bineînţeles că am vizitat şi două asemenea lăcaşuri. Ceea ce am văzut m-a îndepărtat însă rapid: grupuri formate din femei şi bărbaţi de toate vârstele, inclusiv cu copii, intrau în biserici la grămadă şi pupau cruci şi icoane fără a lua seama la riscul îmbolnăvirii.

De câteva zile, agenda publică românească a fost acaparată de controversa din jurul tradiţionalului pelerinaj organizat la Iaşi de Sf. Paraschiva. Pentru că numărul infectărilor din ultimele săptămâni a tot crescut, autorităţile au restricţionat accesul la evenimentul religios. La început, BOR a părut că acceptă situaţia, pentru ca după câteva zile căpeteniile ortodoxiei să se sucească, invocând libertatea practicării credinţei.

Pe când discuţiile ajungeau la maxima tensiune eram acasă, unde am dat o raită, vinerea trecută, la Festivalul Berii organizat de o firmă locală. Stând la o coadă, cu masca pusă corect şi încercând să ţin o distanţă sigură faţă de persoanele din faţa mea, am auzit un bărbat comentând mai în spate că pandemia este o escrocherie planetară şi Covidul nu există. N-am avut chef să-mi stric seara pentru a-l descoase ce rost are ca statele să-şi clatine economiile inventând o molimă. Ar fi fost la fel de inutil precum încercarea de a-i lumina pe fanaticii ortodocşi amintindu-le că, tot la noi, Biserica Romano-Catolică a anulat ea însăşi pelerinajul la Şumuleu ori că în Orient autorităţile islamice au interzis pelerinajul la Mecca din aceleaşi considerente de precauţie sanitară.

Cred, aşadar, că aderenţa la teoriile conspiraţioniste cum că acest virus nu există sau că produce cel mult o banală răceală nu depinde de apartenenţa la o confesiune sau alta, nici de măsura ori de lipsa credinţei religioase. Ba nici măcar de gradul de educaţie şcolară, dacă ne amintim că recent, tot la noi, o judecătoare a interzis purtarea măştii de protecţie în sala "ei" de judecată, decretând că ar fi o botniţă. Respectarea regulilor de prevenţie ţine, de fapt, de bunul simţ, de instinctul de conservare şi, dacă vreţi, de conştiinţa civică.

La fel ca în toată Europa, şi în România se manifestă de câteva săptămâni o recrudescenţă îngrijorătoare a pandemiei. Deosebirea faţă de celelalte ţări europene este, însă, că la noi teoriile conspiraţioniste şi încurajarea nerespectării regulilor sunt stimulate de entităţi cu interese politice cum ar fi PSD, Avocatul Poporului şi CCR. Habar nu am cum va reuşi Guvernul, dacă va reuşi, să contracareze sabotajele, mai ales că are de ţinut în viaţă nu doar populaţia, ci şi economia, dar în acest impas e mai clar ca oricând că suntem cam pe cont propriu. Şi, mă tem, singura lege care îşi va spune cu adevărat cuvântul rămâne cea a selecţiei naturale.