Guta: simptome, diagnostic şi tratament

Guta cuprinde o serie de boli care apar singure sau în combinaţie şi includ hiperuricemia, atacurile de artrite inflamatorii, depozitele de cristale de uraţi la nivelul articulaţiilor şi la nivelul rinichilor, precum şi litiaza renală cu săruri de uraţi.

Hiperuricemia este cea care determină apariţia gutei. Acidul uric, alături de creatinină, uree şi pigmenţii biliari, este un produs final al metabolismului proteic.

Cauzele bolii sunt determinate de creşterea producţiei de uraţi, excreţia scăzută de acid uric, sau combinaţia acestor două procese. Creşterea producţiei de uraţi este determinată de alimentaţia bogată în purine (ficat, momiţe, rinichi, peşte), obezitate, consum crescut de alcool şi de unele boli.

Scăderea excreţiei renale de acid uric este determinată de insuficienţa renală, rinichiul polichistic, hipertensiunea arterială, hipotiroidism, intoxicaţii cu plumb şi unele medicamente administrate în exces. La 5% din pacienţii cu hiperuricemie cristalele de uraţi se depun în articulaţii, aproximativ de 8 ori mai frecvent la bărbaţi faţă de femei.

Clinic, boala se manifestă prin durere acută survenită brusc la o singură articulaţie, cel mai des la degetul mare de la picior, care este tumefiat şi roşu. Boala poate debuta şi la nivelul articulaţiei gambei, genunchiului sau pumnului. Bolnavul poate prezenta febră uşoară. Fără tratament atacul dureros poate dura 24-48 ore. Unii bolnavi prezintă un singur atac în timpul vieţii, iar alţii recurenţe.

Atenţie!

Diagnosticul bolii este dat de simptomele caracteristice şi de examinările de laborator care pun în evidenţă cristalele de acid uric de la nivelul articulaţiei afectate precum şi creşterea acidului uric plasmatic. Stabilirea diagnosticului corect al bolii este foarte importantă, deoarece puţine boli pot fi tratate cu mai multă siguranţă decât guta. De aceea este utilă prezentarea la medic în toate situaţiile de inflamare a unei articulaţii asociată cu durere mare, de obicei la unul din degetele mari ale picioarelor. Medicul este singurul care poate stabili diagnosticul şi tratamentul corect, evitând astfel cronicizarea bolii.

Reţineţi!

Tratamentul bolii în faza acută se face cu antiinflamatoare nesteroidiene şi colchicină. Dozele trebuie să fie mari, de aceea numai medicul stabileşte schema terapeutică, cunoscând şi multiplele contraindicaţii ale acestor medicamente. Când pacientul nu poate suporta tratamentul oral, se utilizează injecţii intraarticulare cu glucocorticoizi. Prevenirea atacurilor se face prin interzicerea alimentelor enumerate, evitarea excesului de alcool şi a medicamentelor amintite, corectarea obezităţii şi tratament cu alopurinol sau febuxostat după circa 3 săptămâni de la atacul de gută.