Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" vernisează, joi, de la ora 17, la parter, expoziţia documentară comemorativă "Omul de ştiinţă", dedicată Episcopului romano-catolic orădean Bunyitay Vincze (1837-1915) la centenarul morţii sale.
"Între istoricii ecleziastici de odinioară, numele lui Bunyitay Vincze (1837-1915) ocupă un loc special, nu doar în istoriografia maghiară, ci şi în cea românească. Meritele lui, pe tărâmul ştiinţei istorice, sunt legate de scoaterea la lumină a datelor privitoare la trecutul Oradiei şi al Bihorului, atât al instituţiilor bisericeşti romano-catolice (Episcopia şi Capitlul), cât şi al celor româneşti (ortodoxă şi greco-catolică)", menţionează Silviu Sana, bibliotecar la Secţia Colecţii Speciale.
La 26 martie 1915, Bunyitay Vincze, eruditul şi studiosul prelat romano-catolic, trecea la cele veşnice, fiind înmormântat în cimitirul Olosig. "S-a născut la 11 ianuarie 1837 în Satoraljaújhelyen (comitatul Zemplen), în nord-estul Ungariei. A fost sfinţit preot în Dieceza romano-catolică de Oradea în 1860, fiind numit vice-paroh în Oradea, apoi paroh în Sâniob şi în Belfir. De la 35 de ani s-a preocupat cu strângerea datelor istorice şi, pentru a-i uşura munca de cercetare, episcopul l-a numit bibliotecar episcopal. A cercetat prin arhivele din ţară şi străinătate, opera şi prestigiul său îmbogăţindu-se substanţial. Ajunge astfel prelat papal, canonic, iar pe patul de moarte a primit chiar numirea de episcop", mai arată organizatorii.
Prima sa lucrare de istorie, intitulată "Mănăstiri necunoscute" (apărută la Strigoniu, în 1880), l-a consacrat ca cercetător. De numele său se leagă multe lucrări valoroase de istorie, opera lui de căpătâi fiind "Istoria Diecezei de Oradea" (tipărită în trei volume 1883-1884, volumul al patrulea fiind apărut postum la Debreţin, în 1935).
Începând cu lucrarea "Românii din Bihor şi unirea religioasă" (Budapesta, 1889), Bunyitay Vincze s-a preocupat şi de naţiunea română, redând şi interpretând documentele de arhivă privitoare la românii de pe teritoriul Bihorului şi la cel mai important pas făcut pentru refacerea unităţii bisericeşti. În prefaţa cărţii sale, istoricul maghiar menţiona: "Înfiinţarea Episcopiei româneşti greco-catolice de Oradea s-a datorat Împărătesei Maria Tereza ca atribuţiune monarhică apostolică, acest fapt fiind de o importanţă deosebită. Nu doar ca instituţie bisericească, ci şi ca un bastion de educaţie şi naţionalitate".
În a doua parte a vieţii, Bunyitay Vincze s-a dedicat operelor de caritate. A dăruit 20.000 de coroane la înfiinţarea fundaţiei "Bunyitay" şi 200 de coroane pentru muzeul orădean. De asemenea, în 1903 a finanţat construirea unui orfelinat în Belfir, administrat de călugăriţele vincetine. În acest scop a înfiinţat o fundaţie donând 2.000 de coroane pentru susţinerea clădirii, 28.000 pentru susţinerea călugăriţelor şi 4.000 de coroane pentru orfani. Tot în Belfir a construit o şcoală, fiind cel mai mare binefăcător al acestei comunităţi.
Cea mai mare realizare a sa a fost construirea bisericii din Újiráz (Hajdu-Bihor, Ungaria) pe care a împodobit-o cu motive populare maghiare, donaţia sa fiind de 100.000 de coroane.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.