„Eu cu cine votez?” – Lansarea celei mai recente cărţi a conferenţiarului Cristina Matiuţa, despre dinamica partidelor, prilej de dialog cu publicul (FOTO)

Conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Oradea, Cristina Matiuţa şi-a lansat luni seară, la Librăria Humanitas, volumul "Eu cu cine votez?", ce tratează dinamica sistemului de partide din România ultimelor trei decenii.

Deşi emoţionată – este a doua carte de autor, dar prima cu lansare la public, şi în plus nu avea siguranţa că volumul, editat la Institutul European din Iaşi va ajunge la Oradea în timp util – Cristina Matiuţa a oferit o prezentare acesteia nu "povestind-o", ci descriindu-i structura.

"Nimic de neînţeles"

Lucrarea tratează incoerenţa şi inconstanţa legislaţiei partidelor şi a legislaţiei electorale din România, transformările din cele trei decenii de existenţă pluralistă, clivajele şi tensiunile politice de după 1990, partizanatul politic şi finanţarea partidelor, până la practicile de delapidare a bugetului public de către acestea.

"Sunt lucruri pe care noi le dezbatem la şcoală", a spus autoarea, precizând cu modestie că volumul "nu are nimic senzaţional". A fost completată de sociologul Adrian Hatos, care a lăudat lucrarea pentru că este "foarte bine scrisă", ceea ce o face accesibilă publicului larg, fără a face rabat de la rigoarea academică. "Dacă veţi citi această carte, veţi vedea că nu este nimic de neînţeles", a spus şi politologul Radu Carp.

"Când am spus acasă cum îmi botez cartea, mama – profesoară de română – a spus că titlul nu este deloc serios pentru o lucrare academică, dar după ce a citit-o s-a răzgândit", s-a confesat Cristina Matiuţa. "Suntem şi astăzi precum cetăţeanul turmentat (n.r. – al lui Caragiale). Românul percepe partidele mai degrabă ca fiind nişte găşti, bande de tâlhari, cu mită, hoţie, corupţie, minciună, dezinteres, de unde şi apatia şi dezinteresul pe care le generează", a explicat autoarea titlul.

Sumar cuprinzător

Dincolo de titlu, cartea nu are nici pe departe rostul de a "condamna" partidele, ci de a le prezenta critic, fiind totodată şi o argumentaţie pentru implicarea cetăţenilor în viaţa politică, tocmai pentru a schimba această stare de fapt.

Cartea tratează instabilitatea legislaţiei partidelor, congruentă instabilităţii legislaţiei economice, fiscale şi mai nou şi penale, prezintă istoria structurării partidelor şi alianţelor, precum şi a destructurării acestora de la o legislatură la alta (de pildă a Convenţiei Democratice din România ori a Alianţei Dreptate şi Adevăr), punctează şi constantele sistemului de partide (formaţiunile cu minimum trei prezenţe în Parlament), partizanatul politic şi implicarea politică - subliniind lipsa de acurateţe în raportarea numărului de membri şi consecinţele acesteia -, clivajele politice (în anii ’90 comunism vs. anticomunism, în prezent populism/iliberalism vs. democraţie liberală).

Pledoarie pentru implicare

"Stăm prost în Europa nu doar la economie, ci şi la capitolul penetrării partidelor în societate. Numărul membrilor partidelor este mult mai mic decât cel declarat, oamenii nu vor să se implice în politică, nu înţeleg că este nevoie de această implicare. Faptul că vedem personaje hilare în viaţa politică nu înseamnă că n-ar fi nevoie de implicare în politică, ci dimpotrivă. (...) Întrebarea fundamentală este cum încurajăm cetăţenii să se implice în viaţa politică", a comentat politologul Radu Carp.

O întrebare ce a deschis, de fapt, o serie de mai multe altele din partea publicului prezent la eveniment, profesori şi studenţi la Ştiinţe Politice, Drept, Sociologie, care au profitat de ocazie nu doar pentru a culege autografe din partea autoarei, cum se întâmplă de obicei, ci şi pentru a dialoga preţ de aproape încă o oră.

Cu ce folos, asta rămâne de văzut atunci când o parte din studenţii de acum vor absolvi şi vor lucra fie în administraţie, fie în politică, la fel sau diferit de decidenţii de azi.