Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 va fi redeschis

Potrivit unui comunicat transmis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a dispus, joi, infirmarea a trei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale din anul 2009, care au legătură cu Mineriada din 1990, precum şi redeschiderea urmăririi penale în acest caz.

"În cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 47/P/2014, privind circumstanţele în care, în cadrul evenimentelor produse în municipiul Bucureşti, în perioada 13-15 iunie 1990, s-a produs decesul sau rănirea prin împuşcare a mai multor persoane, prin referatul din data de 22 ianuarie 2015, procurorii din cadrul Secţiei parchetelor militare au propus infirmarea parţială a rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum şi infirmarea rezoluţiilor nr. 7335/3341/II/2/2009 din 25 august 2009 şi 7301/3419/II/2/2009 din 03 septembrie 2009 ale procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică", arată comunicatul.

Redeschiderea urmăririi penale urmează să fie supusă, conform legii, confirmării unui judecător de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În 17 septembrie 2014, România a fost obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei, în urma unei decizii a Curţii  Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Această instanţă sublinia, la acel moment, obligaţia statului român de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora, conform agenţiei de ştiri Mediafax.

Sursa citată menţionează că Marea Cameră a CEDO a constat că România a încălcat articolele 2, 3 şi 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, după ce reclamanţii Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990.

Cercetările în cazul Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990 au fost reluate după 25 de ani de la evenimente, perioadă în care au fost emise mai multe decizii de neîncepere a urmării penale, unele victime ajungând să fie despăgubite la CEDO în absenţa unei hotărâri judecătoreşti în ţară.

Singurul condamnat pentru violenţele din 13-15 iunie 1990 este statul român, prin decizia CEDO din 2014, însă nicio persoană nu a fost nominalizată pentru brutalităţile din acea perioadă, arată Digi24.ro.

Dosarul mineriadei s-a aflat mulţi ani în grija procurorului Dan Voinea. El s-a confruntat în 2009 cu un raport CSM extrem de critic cu privire la felul în care a condus, ani de-a rândul, ancheta. Raportul a fost invocat de Laura Codruţa Kovesi la acel moment pentru închiderea dosarului, atunci când procurorul general al României a constatat un "eşec al sistemului de justiţie".

Digi 24 mai menţionează că Mineriada din 13-15 iunie a fost a treia, din seria celor 6 astfel de evenimente care au avut loc in Romania postdecembrista: prima mineriada a fost in ianuarie 1990, a doua, in februarie 1990, a patra, in septembrie 1991 - cea care a dus la caderea guvernului Roman, a cincea, in ianuarie 1999 si a sasea, in februarie 1999.

In iunie 1990, minerii au venit la Bucuresti, de data aceasta pentru a-i evacua din Piata Universitatii pe "golanii" care participau la Marea manifestatie impotriva comunismului.

In timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990, au fost devastate salile de curs si laboratoarele Institutului de Arhitectura, ale Facultatii de Geologie, Geografie, Istorie, Limbi straine, Litere, Matematica si Fizica, cladirea Politiei Capitalei, Ministerul de Interne, precum si sedii ale partidelor de opozitie.

Bilantul oficial a fost de 6 morti, insa asociatiile victimelor mineriadelor sustin ca au fost peste 100; potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, in 13-15 iunie 1990, si-au pierdut viata 8 persoane, peste 1.600 au fost ranite sau retinute abuziv.

Mitingul anticomunist, organizat de societatea civila, partidele de opozitie si miscarile studentesti, incepuse la 21 aprilie 1990, ca o manifestare de comemorare a eroilor Revolutiei din 1989. Ulterior acestei zile, tinerii au blocat circulatia in Piata Universitatii, declarata "Zona libera de neocomunism", iar manifestatia a continuat timp de aproape doua luni

Protestatarii cereau adoptarea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara, independenta Televiziunii si adevarul despre Revolutia din Decembrie 1989. Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara propunea ca "legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate", sa existe in legea electorala "un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii", mentionandu-se ca "a fi fost membru de partid nu este o vina", dar ca "activistii au fost acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidului comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta". Punctul 8 mai propunea "reducerea prerogativelor" functiei de Presedinte, "dupa modelul multor tari civilizate ale lumii", iar "prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar intaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute"

Evenimentele din iunie 1990 au inceput cand fortele de ordine au primit ordin sa elibereze Piata Universitatii, de miile de manifestanti care protestau fata de politica dusa de puterea instalata dupa revolutia din decembrie 1989. Ordinul data in seara de 12 iunie 1990 a fost pus in aplicare in 13 iunie. La 14 iunie, au sosit la Bucuresti doua garnituri de tren cu mineri din Valea Jiului.