De ruşinea Europei: Rezervaţia cu nuferi de la Băile 1 Mai s-a stins de tot

Toate lucrările ştiinţifice şi poveştile despre Rezervaţia Peţea, "casa" celebrului nufăr termal, a roşioarei lui Racoviţă şi a melcului termal, ar putea începe de-acum cu "a fost odată...". Numeroasele semnale de alarmă trase în ultimii trei ani de specialişti s-au dovedit inutile, rezervaţia dispărând chiar sub ochii celor care ar fi trebuit s-o salveze.

În lacul Ochiul Mare, inima rezervaţiei, nu mai există nicio urmă de viaţă. Nufărul a dispărut pur şi simplu, iar ultimele exemplare de melci şi roşioare au fost mutate în acvarii. Un dezastru, în lipsa unei minuni, ireversibil, a cărui cauză a fost căutată, recent, chiar şi cu un... elicopter special al Ministerului Afacerilor Interne.

Unicat ignorat

Supravieţuitoare a ultimei glaciaţiuni, rezervaţia naturală Pârâul Peţea din Băile 1 Mai, care cuprinde şi lacul Ochiul Mare, cunoscut popular sub denumirea "Lacul cu nuferi", este protejată de lege din 1932. Cu un an înainte, nufărul termal (denumit ştiinţific Nymphaea lotus var. Thermalis) fusese declarat monument al naturii, graţie unicităţii sale în Europa. Ulterior, caracterul unic al rezervaţiei a fost întărit şi datorită altor două specii: melcul termal (Melanopsis parreyssi) şi roşioara lui Racoviţă (Scardinius erythrophtalmus Racovitzai), o varietate de peşte botezat după descoperitorul său, biologul Emil Racoviţă. Toate cele trei specii s-au dezvoltat mulţumită apei geotermale care, de milenii, urca în lac dntr-un izvor sublacustru.

De câţiva ani, însă, acesta a început să sece. Scăderea nivelului apei a fost remarcată în decembrie 2011, când specialiştii Muzeului Ţării Crişurilor (MŢC), custodele rezervaţiei, au constatat, de asemenea, că şi temperatura apei scăzuse, de la 30 la doar 10 grade. Biologii au trecut lacul pe "aparate", ca pe un pacient bolnav, alimentându-l cu apă termală dintr-un foraj exploatat de SC Turism Felix. Tot atunci, MŢC a informat Ministerul Mediului, cu care încheiase convenţia de custodie, că dispariţia apei în lac îi depăşeşte competenţele, zăcământul termal fiind în răspunderea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM).

O băltuţă

De atunci şi până acum, apa a continuat să dispară. "În prezent, lacul are sub 2% din suprafaţa iniţială şi 3% din volumul obişnuit", spune Radu Huza (foto), geolog la MŢC. În absenţa apei, e lesne de înţeles că şi speciile care trăiau aici sunt sortite pieirii. Prima dovadă a venit anul trecut, când pe luciul lacului n-a mai înflorit nicio floare de lotus. Pe atunci, în lac încă mai trăiau melci şi roşioare. În urmă cu două săptămâni, însă, MŢC a făcut un adevărat anunţ mortuar: în lac n-a mai rămas niciun exemplar din aceste specii.

Singurul lucru care mai spală ceva din ruşinea distrugerii unei rezervaţii milenare este că, datorită unei finanţări acordate de un şeic din Abu Dhabi, Mohamed bin Zayed, sute de exemplare de roşioară şi melc termal trăiesc acum în acvarii ale specialiştilor din Oradea, Galaţi şi Gödöllő (Ungaria). Un mediu artificial, nefiresc, dar care măcar le permite supravieţuirea.

Nufărul termal a fost salvat şi el, mulţumită unui cercetător al Universităţii orădene, Cristian Blidar, care a reuşit, pe cont propriu, cultivarea lui in vitro, procedeu nemaiutilizat până acum.

Consum iraţional

Întrebarea se impune de la sine: cine este vinovat pentru uriaşul dezastru? De la bun început, muzeografii orădeni i-au învinuit pe proprietarii de vile şi pensiuni din cele două staţiuni, care ar exploata apă termală prin foraje ilegale.

În vara anului 2012, în urma controalelor dispuse de prefectul Claudiu Pop pe această temă, din 161 de foraje verificate doar 6 s-au dovedit pe lângă lege şi au fost închise. Apa din lac a continuat însă să scadă.

În februarie 2013, după ce lacul termal a îngheţat, Ministerul Mediului a format o comisie de specialişti care a dat un verdict mai plauzibil: nivelul de exploatare a apei termale e mai alert decât ritmul de refacere al resurselor. Altfel spus, se consumă prea multă apă în comparaţie cu capacitatea de regenerare a zăcământului. Concluzie previzibilă în condiţiile în care după 1989 nimeni nu a ţinut cont de acest detaliu.

Nu pot fi opriţi

Singurul studiu pe această temă arăta în anii 70 că un consum maxim admis era de 210 litri/secundă cumulat în cele două staţiuni, respectiv 90 l/s în Oradea. Or, în august 2014, în Băi existau 13 foraje, din care 8 exploatau 300 l/s, iar alte 12 foraje funcţionau în oraş, debitul acestora nefiind făcut public.

În toamna lui 2014, prefectul Claudiu Pop a cerut ANRM limitarea exploatărilor, dar juriştii Agenţiei s-au opus. Motivul? Licenţele acordate proprietarilor forajelor nu permiteau limitarea debitelor.

Resuscitare fără finanţare

În timp ce rezervaţia agoniza, MŢC şi ANRM nu au reuşit să colaboreze, ba chiar au acţionat fără a se coordona între ele. Muzeografii au dat impresia că dau bir cu fugiţii, cerând rezilierea custodiei, pe motiv că, odată rămasă rezervaţia fără apa termală, au rămas şi ei fără obiectul muncii. Ministerul Mediului încă nu a răspuns cererii, iar muzeografii spun că de fapt nu fug de răspundere, ci doar încearcă astfel să forţeze ANRM să ia decizii.

De cealaltă parte, ANRM a început abia astă-toamnă un studiu serios asupra zăcământului termal. Geologi ai Universităţii Bucureşti au montat în toate forajele licenţiate din Băile 1 Mai şi Felix, pe cheltuiala proprietarilor, senzori care transmit în timp real date privind nivelul, temperatura şi conductivitatea electrică a apei, scopul fiind acela de a stabili mărimea şi capacitatea de regenerare a zăcământului. Numai că, pentru ca datele obţinute să fie folositoare, specialiştii spun că au nevoie şi de un foraj nou, de monitorizare, la limita rezervaţiei. Cum ANRM n-a alocat fondurile necesare, studiul a fost suspendat...

Întâlnire de taină

Practic, din Oradea până la Bucureşti, specialiştii şi oficialii din administraţie şi-au dovedit neputinţa. Şi, deşi toţi se feresc să admită că rezervaţia a murit, adevărul e că pagubele sunt ireversibile şi că, de fapt, rezervaţia mai există doar în acte.

Constatarea oficială a dezastrului nu ar fi doar ruşinoasă, ci şi extrem de costisitoare, deoarece în această situaţie Uniunea Europeană ar putea declanşa procedura de infrigement asupra României, stabilind sancţiuni uriaşe pentru încălcarea obligaţiilor de a proteja o arie naturală unică de interes european.

Responsabilii susţin că fac tot posibilul pentru readucerea la viaţă a lacului cu nuferi. "Facem tot ce depinde de noi. Sperăm ca rezervaţia să poată fi salvată", spune prefectul Claudiu Pop după ce, săptămâna trecută, instituţia pe care o conduce a găzduit o şedinţă la care au participat un secretar de stat din Ministerul Mediului, Anne Rose Marie Jugănaru, şeful Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, Toma Florin Petcu, reprezentanţi ai ANRM şi muzeografi orădeni.

Aceştia au stabilit un nou set de măsuri, deocamdată secrete, menite să salveze rezervaţia. Cel mai important este, însă, ca acestea să fie ferme. Căci dacă resuscitarea e doar mimată, lângă patul unui muribund se mai poate cel mult aprinde o lumânare...

Conştient de pericolul dispariţiei rezervaţiei din Băile 1 Mai, prefectul Claudiu Pop a cerut chiar şi ajutorul Ministerului Afacerilor Interne pentru a depista cauza problemelor.

Săptămâna trecută, un elicopter al MAI dotat cu o cameră cu termoviziune a survolat Băile Felix şi 1 Mai, o dată pe timp de zi şi o dată pe timp de noapte, cu scopul de a depista puţurile ilegale cu apă geotermală. Rezultatele nu au fost însă cele scontate, forajele neputând fi detectate de echipamentele cu termoviziune dacă sunt acoperite cu plăci de beton.