Nu-i deloc vorba despre desuetul "Dați un leu pentru Ateneu", ci despre cotidianul "Dați 10.000 de lei pentru Mausoleu". Și nici măcar mausoleu, ci un mormânt normal. Dar despre ce-i vorba?
O cunoștință din Oradea a avut zilele trecute un deces în familie. Pentru orice deces, Statul sprijină aparținătorii cu 5.000 de lei în ideea că această sumă acoperă cheltuielile stricte de înhumare tradițională. Adică fără achiziția locului de veci, fără masă și fără pomelnice, fiindcă acestea țin de credința și darea de mână a fiecăruia.
Cât a costat, însă, la Oradea înhumarea? Exact dublu. 3.500 de lei pentru serviciile oferite de Cimitirul Municipal (păstrarea în capelă, săpare groapă și transport la groapă), plus 6.000 de lei pentru firma de pompe funebre, plus 500 de lei alte servicii - unele dintre ele religioase. Ca paranteză, să ai firmă funerară în zodia Covidului e de-a dreptul viral...
Revenind, fără să știe de mercurialul mortuar de la Oradea, fratele decedatei s-a oferit să achite singur, fără ajutorul întregii familii, la casieria Cimitirului Municipal, cheltuielile ocazionate de înhumare. Când a auzit cât costă, adică 3.500 de lei, a rămas năucit: "În orășelul nostru toate astea costă zece lei, zece!". Deci, până la urmă, suma a fost acoperită cu efortul întregii familii...
Teoria Cimitirului ar fi că își aduce angajații sâmbăta și duminica la lucru, motiv pentru care adaugă o taxă de 2-3.000 de lei. Dar la fel face și Electrica, și Compania de Apă și Teatrul și ABC-urile. Dar nu-s suprataxate în weekend kilowatul, apa la contor, spectacolul la lojă sau pâinea la magazin, plus alte mii de servicii de care avem nevoie și la final de săptămână. Și parcă nu e prima datorie a Administrației municipale mortuare cea de a face profit pe seama cetățenilor. Ba, dimpotrivă.
Acuma, sigur, nu e totuna să te eternizezi la sat, unde groapa o sapă vecinii sau rudele iar pe ultimul drum se merge la pas domol, cu prapori, nu cu dric limuzină. Și nu e totuna să te înhumezi în reședința de județ ori în orășele ca Aleșd, Marghita, Salonta, Beiuș, Ștei sau Valea lui Mihai. Dar, totuși, 3.500 de lei?! Ne putem mândri că doar la Cimitirul Belu din București să mai fie așa tarife...
Și nu-s singurele tarife de capitală europeană. La intrare la "Rulikovski" e o listă lungă de tarife pe care trebuie să le achiți Cimitirului doar pentru că îți îngrijești mormintele celor dragi. Și-s așa de dodoloațe tarifele acelea încât e riscant să le consulți dacă te știi cardiac.
Și taxa anuală de concesiune pentru "casa de veci" concurează lejer cu impozitul pe un apartament de cartier. Mi-amintesc de-o sugestie scrisă acu' câțiva ani, tot la BIHOREANUL, în registrul "umor deosebit de grav". Și anume să se facă dispensă pentru familiile cu venituri mai modeste, să-i poată îngropa pe cei dragi în picioare, să nu plătească atâta amar de taxă pe locul de veci...
Căci altceva nu prea mai poți face, decât să-ți dorești să mori de sâmbătă până miercurea. Căci dacă îți dai sufletul joia ori vinerea, o să înțelegi altfel zicala că ți se poartă sâmbetele. Și, eventual, să mori primăvara, când florile-s mai ieftine.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.