Dacă aș fi Bolojan

Dacă aș fi Ilie Bolojan, președintele PNL Bihor, aș citi și reciti atent interviul pe care l-a acordat BIHOREANULUI un „veteran” al organizației, intrat în partid la 18 ani și recent (din iunie) demisionar la 41 de ani din poziția de vicepreședinte. Fostul consilier municipal și județean Sebastian Lascu îi aduce critici serioase, argumentate și - lucru rar în țara unde se divorțează cu ură și se pleacă trântind ușile și înjurând! - formulate cu bun-simț, apreciere și vizibilă considerație.

Ce spune, în mare, acesta? Că organizația s-a cam îngrășat. Cam ca fostul PDL al lui Petru Filip, pe care marele PSD nu putea să-l doboare, dar cu un deceniu și ceva în urmă tânărul și energicul Bolojan îl bătea răsunător. Cum în politică, la fel ca-n viață, nimic nu-i pentru totdeauna, între timp o parte dintre adversarii de atunci (cum ar fi Mihai Groza, de pildă) i-au devenit colegi de partid, iar unii au arătat că sunt chiar de ispravă. 

S-a mai îngrășat PNL Bihor, apoi, și cu câțiva „traseiști” de la PSD, pe care i-a recuperat datorită bunelor prestații și bunelor intenții dovedite în vremea USL. Colegial, Lascu nu-i numește, dar publicul merită să știe că făcea trimitere la persoane ca Ovidiu Mureșan, fost viceprimar, trecut director comercial la CAO și devenit de puțin timp consilier județean PNL, ori Călin Barabas, asistent medical și director de îngrijiri al Spitalului Municipal. Însuși Lascu spune că „oamenii sunt OK” și chiar așa și este: despre cel din urmă, bunăoară, tot spitalul știe cât muncește și cât contribuie la îmbunătățirea îngrijirii pacienților. 

Dar, zice proaspătul fost PNL-ist, parcă ar trebui să existe și un soi de pudoare, chiar și în politică. Probabil asta îl și face pe el să promită că nu se va refugia la alt partid doar pentru că a plecat din PNL Bihor, cine știe dacă temporar sau pentru a se întoarce cândva. Și, într-adevăr, există diferențe între unii care intră într-un partid din altul ca să însemne ceva în administrație și cei care, în administrație fiind, intră într-un partid din convingere și entuziasm. 

Îmi amintesc de Cristian Beltechi, fost șef al Poliției Locale Oradea, alăturat PNL pentru a-l sprijini pe Bolojan în vremea când propunea o idee (fuziunea Oradea cu Sânmartin), nu pentru a rămâne într-o funcție ori a se cățăra în altele mai mari. Și? Și același Beltechi a renunțat chiar și la cea pe care o avea, fiindcă ar fi intrat pe contrasens, din câte se spune, cu viceprimărița Arina Moș.

Mai grav, insistă Lascu, e că PNL Bihor a ajuns la „obezitate”, în condițiile în care Bolojan a devenit mai greu accesibil: nu mai răspunde la toate telefoanele, nu mai are timp pentru a întoarce pe toate fețele toate problemele, ci doar pentru cele „mari”. Dar, spune încă tânărul ex-PNL-ist, „trebuie să fie timp de discuție și pentru lucrurile mici”. Aici, cred eu, e cheia: dacă nu rezolvi la timp problemele mici, ele devin, încet-încet, probleme mari. Iar unele ajung de nerezolvat.