Codul de procedură civilă prevede o procedură rapidă şi relativ ieftină prin care o persoană poate să obţină o hotărâre judecătorească prin care datornicul său să fie obligat să achite sumele de bani pe care i le datorează.
Această procedură rapidă este aplicabilă ori de câte ori suma datorată se poate determina pe baza unui înscris semnat de către persoana care este datoric - spre exemplu un contract de împrumut sau o factură acceptată care atestă livrarea unor mărfuri sau prestarea unor servicii.
Înainte de a se adresa instanţei, cel care doreşte recuperarea sumei datorate este obligat să îl someze pe datornic, fie prin intermediul unui executor judecătoresc, fie prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat, depusă la orice oficiu poştal. În somaţie trebuie să se precizeze suma solicitată şi motivul pentru care se solicită acea sumă, iar la somaţie trebuie anexate actele asumate de datornic prin care se face dovada sumei respective.
Dacă datornicul somat nu plăteşte suma solicitată în termen de 15 zile de la primirea somaţiei, persoana în cazuă poate formula o cerere pentru emiterea unei "ordonanţe de plată" la instanţa judecătorească, taxa de timbru datorată pentru această cerere fiind de 200 lei, indiferent de suma solicitată, taxa de timbru redusă constituie un avantaj, mai ales în cazul în care suma datorată este consistentă.
Dacă instanţa apreciază că, pe baza actelor depuse, s-a facut dovada datoriei, îl va obliga pe datornic la plata sumei dovedite. Hotărârea, chiar dacă poate fi atacată, poate fi pusă imediat în executare silită.
Dacă, în schimb, instanţa apreciază că nu se poate stabili datoria doar pe baza actelor prezentate, având în vedere faptul că proba cu martori sau proba cu expertiza sunt inadmisibile în cadrul acestei proceduri speciale, va respinge cererea de obligare la plată. În această situaţie, persoana în cauză va putea porni un nou proces, de data aceasta clasic, în cadrul căruia se va putea stabili existenţa datoriei şi pe baza declaraţiilor de martori sau a unor expertize, fiind însă obligată să plătească taxă de timbrul calculată la nivelul pretenţiilor concrete.
În concluzie, procedura ordonanţei de plată are avantaje certe atunci când datoria este de peste 2.000 lei şi când nu este nevoie de alte probe în afara înscrisurilor semnate anterior de către datornic.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.