Corupţia academică: Prodecanul de la ASE Bucureşti accepta şpăgile studenţilor în rate

Arestat săptămâna trecută pentru luare de mită, prodecanul Facultăţii Finanţe-Bănci din cadrul ASE Bucureşti, Iuliu Cosmin Şerbănescu, avea un sistem riguros de evidenţă a şpăgilor primite de la studenţi. Un articol publicat de "Evenimentul zilei" arată detaliile inedite din ancheta procurorilor care l-au şi filmat pe conferenţiarul universitar în timp ce primea şpăgi.

Potrivit EZV, Şerbănescu ar fi cerut bani, sume între 400 de lei şi 400 de euro, de la aproximativ 12 studenţi pentru a le facilita promovarea examenului de licenţă planificat în iulie 2014. Profesorul promitea că va interveni şi pe lângă colegii din comisia de licenţă.

Preţul maxim, 400 de euro, era cerut de Şerbănescu în cazul în care vindea o lucrare de licenţă gata elaborată. Preţul unui "studiu de caz", parte importantă a lucrării, era de "doar" 400 de lei. Pentru a nu se încurca în "clienţi", profesorul ţinea acasă evidenţa şpăgilor şi a lucrărilor şi accepta plata în rate.

Procurorii au găsit la domiciliul său zeci de însemnări ale acestuia, cu numele studentului, lucrarea de licenţă repartizată şi sumele de bani cerute pe ultimii patru ani universitari. "18.03 Alexandra M. - Gestiunea datoriei publice a României - 200-300 euro=500 de euro, cu menţiunile "Verif" şi "OK" era una din însemnări. Potrivit propriile notiţe, în 2013-2014 Şerbănescu a încasat 6.550 de euro. În anii trecuţi sumele au fost similare: 7.880 de euro în 2012-2013, 3.555 de euro şi 6.050 de lei în 2011-2012 şi 6.500 de euro în 2010-2011.

Iuliu-Cosmin Şerbănescu a susţinut că banii primiţi de la studenţi reprezentau contravaloarea unor meditaţii sau consultanţă. "Aceştia nu au fost obligaţi să facă aceste meditaţii şi, implicit, să plătească contravaloarea acestora. Tariful meditaţiilor, cuprins între 400 de lei şi 400 de euro, a fost stabilit de către mine, în funcţie de volumul de muncă depus", s-a disculpat Şerbănescu. Toţi studenţii care i-au dat bani au infirmat apărarea acestuia.

Una dintre studente, Anda, a povestit procurorilor cum a ajuns să dea bani pentru licenţa primită pe un stick. "După ce a analizat lucrarea, a tăiat foarte multe pasaje, cum proceda de obicei cu toţi ceilalţi colegi de-ai mei. Având în vedere că mă aflam într-o relativă întârziere, mi-a comunicat faptul că am două variante: să schimb tema lucrării de licenţă, ori există posibilitatea de a apela dumnealui la o cunoştinţă care mă poate ajuta cu refacerea studiului de caz aferent lucrării de licenţă, contra cost, suma fiind de 450 de euro", a povestit Anda. Procurorii spun că Şerbănescu a inventat "cunoştinţa" şi că, de fapt, el avea disponibile mai multe licenţe "de vânzare" în format digital.

În faţa studenţilor, Iuliu-Cosmin Şerbănescu a inventat o "cunoştinţă" la care trebuia să ajungă banii pentru licenţe. În faţa studenţilor chemaţi pe rând în biroul său, pentru a fi credibil, profesorul juca teatru şi "discuta" preţul la telefon cu această persoană.

De exemplu, Daniel i-a dat lui Şerbănescu, pe 12 iunie 2014, suma de 300 de euro pentru un studiu de caz la lucrarea "Managementul daunelor auto". Totul s-a întâmplat în biroul de la ASE al profesorului, iar acesta i-a cerut să bage banii într-o coală de hârtie şi să-i lase într-o vază din spatele televizorului. "Vezi că e o vază în spatele televizorului, să o ia dracu'. Pune şi tu undeva banii acolo, să nu se vadă, că nici nu vreau să-mi stea pe birou sau prin sertare", explica Şerbănescu. "Îi las aici şi-i ia el de aici", era ascultător studentul. "Îi bag şi îi ia el, că nici nu vreau să pun mâna pe chestiile astea. M-am spălat dracului... cu nebunii din asta. Tu ai înţeles, Daniel? Trebuie să citeşti chestia aia. O să-i zic că a venit Moşu' în vază. Ok. Şi nu discuţi cu nimeni", era sfatul profesorului. După plecarea studentului, Şerbănescu a luat din vază banii lăsaţi de Daniel, şi de o altă studentă, şi i-a băgat în borseta personală, cu care venise la birou în dimineaţa respectivă. Ulterior, el a părăsit biroul. Întreaga scenă a fost filmată!

Mai mult, Şerbănescu ar fi intervenit pe lângă mai mulţi colegi de-ai săi, pentru ca unii studenţi să ia notă de trecere la restanţe. Pentru a putea intra în examenul de licenţă, studenţii trebuiau să aibă situaţia şcolară încheiată. Era vorba de un ajutor reciproc, deoarece şi alţi profesori îi cereau lui Şerbănescu servicii similare pentru studenţii cu pile. "Mâine dau examen la inginerie. De la M.A. (numele studentului a fost cenzurat pentru confidenţialitatea anchetei- n.r.) primit aseară", era un SMS primit de Şerbănescu. "O să-i dau nota după corectare", a răspuns profesorul. O studentă, care a apelat la serviciile acestuia, i-a transmis un SMS de mulţumire: "Bună ziua, am aflat notele. Am luat 8.50, deşi ştiu că meritam mai puţin, la cât m-am bâlbâit. Mulţumeeesc".

Şerbănescu are o discuţie, pe 17 iunie, cu una dintre studentele sale, Nicoleta. Tânăra îi oferă 500 de lei pentru un studiu de caz:

Şerbănescu: El poate şi la 500 de lei, dar asta înseamnă să trag eu:"Hai, mai repede. Hai, măi, aia", nu ştiu ce.

Nicoleta: Îhâm! Şi dacă e doar studiul de caz?

Şerbănescu: Se uită şi la teorie, dar nu poate să, să-ţi facă teoria, înţelegi?

Nicoleta: Da.

Şerbănescu: Văd că este un volum de muncă, pare că a stat mult cu ăia... să scrie.

Nicoleta: Da? Sunt conştientă, de aceea însă să vorbesc şi cu părinţii...de aceea trebuie să fie final.

Şerbănescu: Vorbeşte cu părinţii.

Şerbănescu îi dă, pe 27 iunie, o coală de hârtie A4, în care Nicoleta să împacheteze suma finală stabilită, 700 de lei.

Şerbănescu: Îi ai şi tu pe ăia puşi într-un plic, să nu te apuci să-i prăpădeşti pe aici...

Nicoleta: Nu, nu.

Şerbănescu: Să nu-i scoţi de acolo (poşetă -n.r.), să nu intre cineva să-i vadă, să zică că iau şpagă sau ceva.

Nicoleta: Da, da, da.

Şerbănescu: Uite! Ornează- i şi tu în chestia asta şi (îi dă coala A4 -n.r.)... Îi bagi aici, îi pui aici (îi arată un dulap - n.r.), da? Pe lucrarea asta?

Nicoleta: Da. (după plecarea studentei, profesorul bagă banii în portmoneu - n.r.).

Şerbănescu are o discuţie, pe 27 iunie, cu una dintre studentele sale, Georgiana, căreia îi dă o foaie să împacheteze banii.

Georgiana: Mmm, cât trebuie să vă dau?

Şerbănescu: 400! Nu, ţi-am zis 200, nu, în niciun caz! Nu aşa ne-am înţeles?

Georgiana: Da.

Şerbănescu: Pui aici într- un...aoeleu! Ce te scarpini în portofel! Dacă intră unu...du-te acolo! Mergi cu banii ăia.

Georgiana: Dar vi-i dau acuma!

Şerbănescu: Nu vreau, nu pun mâna! Dracu', treci, mă, acolo! Intră cineva, mă vede...aşa, treci la geam, asta e şi mai tare!

Georgiana: Ha, ha, ha!

Şerbănescu: Nu ştiu unde să mai deschid.

Georgiana: Aveţi cumva o foaie?

Şerbănescu: Poftim! Aşa, cu chestia aia, nu?

Georgiana: Da. (profesorul iese din cameră, tânăra bagă banii în buzunarul unei haine din cuier -n.r. ).

Şerbănescu: Să-mi dai şi stick-ul. Unde ai pus minunea aia? Să nu rămână pe aici, naibii!

Georgiana: Ha, ha, ha, ha! Aici, sus. (după plecarea studentei, profesorul a luat banii din locul indicatn. r. ).

Şerbănescu are o discuţie, pe 4 iulie, cu studenta Elena-Emilia pentru a interveni pe lângă profesorii unde are restanţe.

Şerbănescu: Tre' să înţelegeţi bă, şi voi, că sunt profesori în ASE care nu iau bani pentru examene. Iar el este unul dintre ei, şi crede- mă, la Finanţe sunt cam 90% (studenta îi dă o 500 de lei, pe care profesorul îi bagă sub tastatură -n.r. ).

Şerbănescu: Asta e. Câţi sunteţi la restanţă?

Elena: Puţini.