Aşa că cina a fost una diferită: la intrarea în restaurant, fiecare invitat a fost legat la ochi cu o eşarfă, astfel încât să nu mai vadă nimic. Apoi, şi-au petrecut seara în întuneric, bazându-se doar pe ajutorul unor tineri care le puneau apă în pahare ori le indicau unde le sunt farfuriile.
Experienţa a fost inedită pentru meseni, printre care s-au numărat şi învăţătoare de la Şcoala Cristal: şi-au dat seama că, fără vedere, le este greu chiar şi să recunoască mâncarea ori să-şi coordoneze mâinile pentru a-şi duce furculiţa cu mâncare spre gură.
"Vă mulţumesc că aţi acceptat să simţiţi lumina", le-a spus celor prezenţi Bianca Puşcaş, care a precizat şi cât de impresionată a fost de copiii nevăzători pe care i-a cunoscut în şcoala Cristal şi care acceptă handicapul lor cu o maturitate ce de multe ori nu este întâlnită printre adulţi.
Directoarea centrului, Rodica Lezeu, a spus că, pe lângă lipsa materialelor didactice şi aparaturii specifice lor, copiilor le este foarte greu să îşi înţeleagă soarta: ""Eu când o să văd?", este întrebarea pe care copiii o pun mereu".
Cei prezenţi au făcut şi donaţii într-o urnă anume adusă în restaurant. În plus, au precizat cei doi soţi, alţi prieteni care n-au putut fi prezenţi la cină au ales să trimită sume de bani ce vor ajunge tot în conturile şcolii, pentru achiziţia de materiale didactice necesare copiilor nevăzători.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.