Veşnicia s-a născut la sat, spunea Lucian Blaga. În casa de pe strada Bisericii nr. 17, din satul Drăgoteni, comuna Remetea, timpul chiar s-a oprit în loc, de vreun secol încoace.
Primită de la bunica sa, Emil Tempelean a hotărât împreună cu soţia lui, Andrada, nu numai să nu-i schimbe casei nimic din frumuseţea de odinioară, ci şi să trăiască aici, ba chiar s-o împartă cu oricine vrea să cunoască viaţa ţărănului român, aşa cum era într-un alt veac, mai aşezat...
Cu de toate
Andrada şi Emil sunt o familie ca multe altele din zona Beiuşului, de unde şi sunt de loc. Bărbatul de 34 de ani lucrează la o firmă de cablaje auto, iar Andrada, mai tânără cu opt ani, a muncit la o companie care făcea jocuri pentru copii, pentru ca în prezent să-şi dedice toată atenţia creşterii Nadiei, micuţa lor de aproape trei luni.
Cu doi ani în urmă, cei doi soţi au primit de la bunica lui Emil o casă în satul Drăgoteni, comuna Remetea. Una veritabil ţărănească, ridicată din pământ bătut pe grinzi de lemn, cum se făcea pe vremuri. "De fapt, casa a fost mutată aici din Lazuri de Beiuş, de străbunicul sau chiar stră-străbunicul meu, nu ştiu sigur", explică Emil. Locuinţa e specifică unei familii modeste de ţărani: are tărnaţ, adică pridvor, o încăpere folosită concomitent ca bucătărie şi sufragerie, două încăperi pentru dormit şi o cămară. Modestă, dar pentru Andrada şi Emil, care s-au stabilit aici de mai bine de un an, a devenit cea mai mare avere cu putinţă de dobândit.
Toate-s vechi şi nouă toate...
Tinerii şi-au cheltuit toţi banii şi timpul pentru renovarea locuinţei, iar la final au şi botezat-o: Casa Ţara Beiuşului. "Nu ne-am permis vacanţe la hoteluri all inclusive, dar şederea noastră aici este nu de cinci stele, ci de o galaxie întreagă de stele", spune Andrada.
Cei doi soţi au păstrat sau au adus în casă paturi cu paie, laviţe sculptate, ştergare colorate, farfurii pictate, oale de lut. "Toate obiectele sunt autentice, nimic nu e nou, totul este ori de la bunicii noştri, ori salvat din podurile oamenilor", explică Andrada. Dulapurile le-au făcut din lăzi de zestre, iar într-o odaie există chiar şi un război de ţesut, pe care tinerii au şi învăţat să-l folosească.
În curte odihneşte un car din lemn, iar şura îmbie la şezătoare, pe timp de vară fiind şi o bucătărie perfectă, mai ales când în cuptor se rumeneşte pâinea. Singurul loc modernizat pe măsura epocii e baia, dotată cu toaletă, duş şi maşină de spălat. E drept, şi în bucătărie există un frigider, dar îmbrăcat în lemn, să se potrivească locului. În schimb, bătrâna sobă a fost preferată oricărui aragaz.
De închiriat
Deşi Andrada şi Emil au gândit-o iniţial doar ca pe un cămin al lor, Casa Ţara Beiuşului a devenit rapid cunoscută în zonă. Vara trecută, prin nişte prieteni comuni, a primit în ospeţie şi primii turişti, o familie de nemţi care a stat aici o lună întreagă, iar anul acesta a găzduit şi nunta unor tineri localnici care au ţinut musai ca petrecerea să fie deosebită, cu adevărat de neuitat. "Musafirii din Germania mi-au spus că a fost prima oară în viaţa lor când au auzit privighetori, au văzut berzele cum zburau deasupra lor şi boboci de gâşte măcăiand pe uliţă, în drum spre iaz", povesteşte Andrada.
Văzând cât le îndrăgesc oamenii casa, cei doi tineri au decis s-o închirieze oricărui turist dornic de autenticitate. I-au făcut chiar şi o pagină de Facebook, iar preţul, pentru toată casa şi curtea, este negociabil, pornind de la 200 lei pe zi. Deloc exagerat, nici în comparaţie cu nişte camere de hotel, dar mai ales ţinând seama de pacea pe care o seamănă în sufletele celor ce-i trec pragul...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.