Când gura bate dosul

Pentru că nu costă nimic, vorbele au rămas cam singura materie primă a celor care ne conduc şi avutul pe care sunt oricând gata să-l împartă cu alţii. Pentru cei mai mulţi, faptele sunt aşa de scumpe încât nu-şi „permit” nici să se gândească la ele. Rezultatul e o alba-neagra de cuvinte, cât mai ascuţite, că altfel e ca şi cum n-ar rosti nimic.

Suferim la infrastructura de apă, canalizare, gaz, rutieră, feroviară, sanitară şi şcolară, dar de măsurarea cuvintelor politicienilor nu. E destul să-i momească cineva cu un subiect apetisant, de pe urma cărora ei cred că pot stoarce voturi, ca să producă vorbe.

Pe fondul emoţiei produse de înmulţirea accidentelor rutiere pe DN1, săptămâna trecută au căzut în vorbărie fără rost înşişi prefectul judeţului şi şeful Poliţiei Bihor. A fost de-ajuns ca un ziarist (alt trăitor adesea numai din vorbe) să-i întrebe ce ar fi de făcut pentru reducerea numărului lor, sugerându-le şi soluţia, montarea unor separatoare de sens, că ambii oficiali au şi sărit să promită că-s gata să facă totul ca s-o implementeze.

Dar nu se umplu de ridicol când doi subalterni, care cunosc problema, îi contrazic, spunând că pe şoseaua respectivă nu-i loc, pur şi simplu, pentru aşa ceva? Şi-atunci nu era mai înţelept ca oficialii să-i zică jurnalistului că se vor documenta şi abia apoi îşi vor face cunoscută opinia?

Tot săptămâna trecută, primarul Oradiei, altminteri un taciturn, a zis că n-ar fi rău ca firma care construieşte Sala Polivalentă să se mişte mai cu talent, ca s-o termine la anul, nu peste doi sau la mulţi ani. Nedespărţitul său adversar, Ioan Mang, a sărit ca fript, amintindu-i, just, că parcarea din strada Independenţei îşi aşteaptă cam de mult utilizatorii, de aproape cinci ani. Vicele CJ a „uitat”, însă, că el a promis Polivalenta şi mai de demult, cu şapte ani în urmă.

Probabil de jenă, să nu-i bată cineva obrazul, n-a chemat presa şi popii, ca în vremurile bune, ca să „inaugureze” lucrările de modernizare a unui drum judeţean ce trebuiau terminate cu trei ani în urmă. Ah, şi ce-ar mai fi tăiat nişte panglici!

La fel s-a tupilat şi tovarăşul său din PSD-ul unguresc. Elnők-ul judeţului a tăcut mâlc când Asociaţia Aeroporturilor a dezvăluit că la Oradea, din 220.000 pasageri câţi erau anul trecut, au mai rămas acum doar 14.500. Ehei, şi cum juca el ceardaşul pe vremea Ryanair...

Nici oamenii noi nu-s mai cumpătaţi, ba dimpotrivă. Ştiind că nu pot ciupi voturi decât din dreapta, şi-au înfipt dinţii în Bolojan, reproşându-i modul în care s-au împărţit la Judeţ banii pentru comune. Abia aştept să-i văd la anul: dacă vor avea 12 primari, se vor mulţumi cu bani doar pentru trei? Sau îşi vor înghiţi limba şi vor pretinde, în numele proporţiilor, echitate?

„Vorbeşte, dar numai dacă vorba ta e mai convingătoare ca tăcerea. Dacă nu, taci”, îndemna un înţelept în vechime. Cu modestie aş adăuga că pot cuvânta doar cei a căror faptă întrece vorba.