Cămin cu protecţie: Un azil de bătrâni din Bihor a funcţionat ilegal, condus chiar de funcţionara care trebuia să-l verifice

Căminele pentru vârstnici ascund mereu poveşti triste, ale unor oameni ajunşi la capătul vieţii singuri, fără rude care să-i poată îngriji şi, de cele mai multe ori, cu trupurile ciuruite de boli. Uneori, poveştile lor se termină dramatic, fiind trădaţi de cei care le-au jurat că le vor binele...

Dezvăluirea de către BIHOREANUL a cazului unei octogenare, despre care familia a aflat că a murit în azilul "Decenţă pentru bătrâni" din satul Chişirid abia când patronii acestuia i-au scos apartamentul la vânzare, a determinat o altă orădeancă să confirme că era aproape de un coşmar similar. "Oamenii ăştia nu sunt îngrijitori de bătrâni, ci un grup infracţional organizat", acuză femeia. Un grup care, ani la rând, a operat clandestin...

Contract suspect 

În urmă cu o lună, BIHOREANUL scria cum familia orădencei Lenche Cuc (foto) îi acuză pe proprietarii azilului "Decenţă pentru bătrâni", soţii Violeta şi Tudor Dragoş, că s-au împroprietărit abuziv pe apartamentul femeii şi, când aceasta a murit, nici măcar nu s-au obosit să înştiinţeze rudele, ci au înmormântat-o în cimitirul din sat, deşi avea loc de veci pregătit în Oradea.

Fără copii şi rude care s-o îngrijească, Lenche Cuc a ajuns în azilul din Chişirid, comuna Nojorid, în toamna trecută, când avea 89 de ani. Deşi a fost vizitată de o vecină şi o nepoată, patronii căminului n-au pomenit niciodată că bătrâna s-a dat în îngrijirea lor oferindu-le la schimb apartamentul. Lesne de înţeles de ce: octogenara suferea de demenţă, aşa că n-ar fi putut face o asemenea înţelegere. Familia a aflat despre obscura înţelegere abia când cei doi soţi s-au dus să-şi ia apartamentul în primire. Lenche murise, iar ei erau noii proprietari...

În timp ce rudele defunctei au cerut procurorilor şi judecătorilor să anuleze actele prin care soţii Dragoş s-au înstăpânit pe locuinţă, o altă orădeancă a reclamat BIHOREANULUI că sora ei era să fie escrocată de aceiaşi oameni. "Noi am avut noroc, dar cine ştie câţi alţi bătrâni au păţit-o", spune Dorina Demian.

"Pescuită" din azilul public 

Sora ei mai mare, Floare Buda (62 de ani), s-a născut cu tetrapareză spastică şi retard mintal. Niciodată n-a putut umbla singură, făcând doar cel mult câţiva paşi, iar nivelul ei de inteligenţă este redus, similar copiilor. "Nici şcoală n-a putut face, are doar patru clase. De când părinţii noştri au murit, a rămas în grija mea", povesteşte Dorina (foto).

Ea este şi asistentul personal al Floarei, încadrate în grad de handicap grav, şi curator al acesteia, adică persoana care îi administrează bunurile şi îi reprezintă interesele. În 2011, Floare a fost instituţionalizată într-un cămin public, la Ciutelec. "Stătea la noi la casă, în Păuşa, dar nişte vecini, cu care aveam certuri pe teren, m-au reclamat că nu o îngrijesc cum trebuie. DGASPC a zis că o duce la Ciutelec şi nu m-am împotrivit, că oricum ne era greu".

Trei ani mai târziu, bolnava a ajuns la azilul privat din Chişirid. "Am înţeles că o asistentă socială de la Ciutelec i-a dus acolo pe soţii Dragoş şi aşa au cunoscut-o pe sora mea. Cu mine n-a vorbit nimeni, dar într-o zi am aflat că Floricica e la ei. Mi-am zis că dacă au grjiă de ea este în regulă". Nu s-a împotrivit nici când soţii Dragoş i-au făcut Floarei flotant la azil, ca să-i ajungă acolo indemnizaţia de handicap şi pensia. "Toţi banii au mers la ei. Am considerat firesc, în cuantumul serviciului", spune Dorina.

Bătaia pe curatelă

În 2016, însă, a aflat că soţii Dragoş au cerut Judecătoriei Oradea să fie numiţi curatori ai surorii ei, la pachet cu alţi 24 de bătrâni din azil. "Pe mine nu m-au anunţat, am aflat întâmplător. Am făcut cerere să intervin în proces, pentru că sora mea avea pe numele ei cotă parte din casa părintească şi nu puteam permite să ajungă la nişte străini", spune Dorina.

După ce a intrat ea în proces, soţii Dragoş au renunţat brusc la solicitare. "Şi-au dat seama că iese rău dacă insistă. Încheiaseră cu ea tot felul de acte, deşi este debilă mintal", zice orădeanca, invocând o expertiză medicală din 2010 care confirmă că sora sa are un IQ de doar 31 de puncte. 

Chiar dacă cei doi soţi au renunţat, Judecătoria Oradea tot s-a pronunţat în dosar, confirmând curatela surorii mai mici pentru Floarea, astfel că Dorina a mers s-o ia din azil. "Nu m-au lăsat să intru. Juristul lor, Decebal Hanaş, m-a înjurat şi mi-a zis să nu mai calc pe-acolo", povesteşte femeia. S-a întors însoţită de un poliţist din comună şi abia aşa a putut să-şi ia sora acasă. 

Păţania a convins-o pe Dorina că patronii azilului încearcă să escrocheze bătrâni. "Profită de persoanele vulnerabile, care nu au rude dispuse să le îngrijească, dar nu le ajung doar pensiile lor, vor să le ia tot". Tocmai de aceea, a scris zeci de sesizări către mai multe instituţii ale statului, sperând că cineva le va veni de hac. 

Fără acreditare 

În urma reclamaţiei sale, Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţii Sociale, instituţia care trebuie să verifice toate căminele de vârstnici, a făcut în 2016 o descoperire incredibilă: azilul nici măcar nu avea licenţa obligatorie de funcţionare de la Ministerul Muncii! "Până atunci ei n-au ştiut că un cămin cu zeci de bătrâni nu are autorizaţie? Mi-e greu să cred", spune Dorina.

Într-o adresă oficială transmisă la solicitarea BIHOREANULUI, directoarea AJPIS Bihor, Gabriela Iova (foto), a confirmat că azilul a funcţionat fără licenţă, motiv pentru care Asociaţia "Decenţă pentru bătrâni", care îl administrează, a fost amendată cu 10.000 lei. "Între timp, în 2017, a obţinut acreditarea", a precizat Iova.

De ce autorităţile nu au ştiut de existenţa unui cămin ilegal? BIHOREANUL a găsit o explicaţie: asistenta socială a Primăriei Nojorid, Mihaela Nuţaş, a cărei sarcină este tocmai să ştie cum sunt îngrijiţi bolnavii şi bătrânii pe raza comunei, era angajată, totodată, chiar la acest azil! 

Lup paznic la oi

Contactată de BIHOREANUL, Nuţaş a recunoscut că din 2014 până în 2019 a fost angajata căminului, ca "şef serviciu". "Am lucrat acolo part-time, să-i ajut să obţină acreditarea. Salariul de la Primărie era mic, iar ei aveau nevoie de un asistent social angajat". 

În timp ce fişa postului şi datoria morală de asistent social o obliga să reclame un azil ilegal, funcţionara a închis ochii şi a încasat salariu de la soţii Dragoş. "Nu era treaba mea să fac controale la azil. În calitate de asistentă socială a Primăriei, eu trebuia doar să mă asigur că bătrânii sunt bine îngrijiţi", spune cu tupeu femeia. Şi, fireşte, mereu a concluzionat că la azil nu sunt probleme de niciun fel. Era şi greu să le vadă: dacă funcţionara Nuţaş găsea neajunsuri, şefa de serviciu Nuţaş ar fi fost, nu-i aşa, responsabilă!

Totuşi, asistenta nu-şi reproşează nimic. "Nu am fost incompatibilă şi garantez că dacă vedeam probleme în îngrijirea bătrânilor aş fi reclamat", zice femeia. Şi ar trebui crezută pe cuvânt, chiar dacă nici lipsa autorizaţiei nu i-a sărit în ochi, nici afacerile veroase pe seama celor lipsiţi de apărare...

ALTĂ ÎNTREBARE!
N-am ştiut, n-am vrut...

Contactat de BIHOREANUL, preşedintele Asociaţiei "Decenţă pentru bătrâni", Tudor Dragoş (foto), pretinde că doar a încercat să o scape pe Floare Buda de o soră rea. "Dorina Demian şi-a abuzat sora şi zice că e inaptă mintal, deşi are doar o dizabilitate locomotorie". Pentru că actele medicale îl contrazic, Dragoş susţine că acestea ar fi măsluite.

În schimb, nu lămureşte de ce, dacă Floare e lucidă, a încercat chiar el să-i obţină curatela. "Nu mai vreau să aud de Dorina Demian, din cauza ei am făcut diabet", a închis subiectul. Cât despre faptul că ani la rând azilul său n-a avut acreditare, Dragoş are o explicaţie năucitoare: nu ştia că are nevoie! "Care e problema? Când am aflat, am făcut demersurile. Altceva?". De fapt, dacă autorităţile nu l-au deranjat atâta vreme, era şi normal să n-aibă chef de explicaţii...