Ca pita caldă: Un albanez este cel mai căutat brutar din Nojorid, cu pâine, lipii şi plăcinte veşnic proaspete (FOTO)

Lipiile şi pâinea făcute de ai săi pot da dependenţă. Au gustul copilăriei şi unde mai pui că de cele mai multe ori le găseşti aburinde, abia scoase din cuptor...

Brutăria din centrul Nojoridului a ajuns cea mai căutată de localnici, fie că-s bătrâni din satul vechi, fie "vinituri" din noile cartiere populate de orădeni, iar asta datorită proprietarului, un albanez care face munca aceasta de aproape trei decenii, învăţând-o de la tatăl şi bunicul lui, care la rându-le au lăsat-o tot din tată-n fiu.

Cu noaptea-n cap

"Pâinea, ca să fie bună, trebuie să fie proaspătă, caldă şi să nu aibă nimic altceva decât făină şi drojdie de calitate, sare şi apă. Atât. Fără lapte, fără ouă, fără cartofi sau altceva. Şi niciodată nu trebuie să fie din aluat congelat sau cu conservanţi", zice Nazmi Rexhbeccaj, un albanez ajuns în Nojorid cu doi ani în urmă, după ce a lucrat şi în Croaţia, Italia şi Germania. În România a venit după ce un prieten din breaslă, tot albanez, i-a zis că aici ar fi "oameni prietenoşi". Ştie, fireşte, că niciun popor nu-i bun sau rău, dar "cu românii m-am înţeles foarte bine, fiindcă sunt deschişi".

Paradoxal, Nazmi e totuşi mai degrabă scump la vorbă decât volubil, iar BIHOREANUL i-a aflat povestea trăgându-l de limbă în zile şi în perioade diferite ale zilei, iar asta pentru că nu prea are vreme de taclale: deschide brutăria la ora 2, pentru ca la 5, când deschide şi magazinul, clienţii să fie mulţumiţi de ceea ce găsesc: nu mai puţin de nouă varietăţi de pâine - rotundă, ovală, dreptunghiulară, mică, mare, albă, neagră, franzele, simplă ori presărată cu seminţe, rozete ca nişte constelaţii de colaci, plus lipii şi o mulţime de preparate de patiserie, de la cornurile simple ori umplute şi covrigii cu sare sau cu caşcaval la brânzoaice, croasante, foietaje, rulouri, cozonaci şi plăcinte sărate sau dulci, cu brânză, cu varză, cu vişine, cu dovleac...

Ucenicie în copilărie

Pentru Nazmi, brutăria e tradiţie veche de familie. Tatăl său a fost brutar, ca bunicul, iar străbunicul la fel. El însuşi, la fel precum cei trei fraţi, şi-a început ucenicia de mic, ajutându-şi părinţii de pe la 8 ani, pentru ca la 16 ani să câştige primul salariu.

De atunci au trecut 28 de ani şi niciodată nu s-a închipuit făcând altceva, nici pe el, nici pe cea cu care îşi împarte viaţa. Pe Shemsije (foto stânga) a cunoscut-o cu 23 de ani în urmă, în 1997, şi a "convertit-o" la meşteşugul său. "Dacă a vrut să trăim împreună, asta înseamnă că a vrut să şi muncim împreună. Acum de fapt lucrează mai mult decât mine, şi în brutărie, şi acasă".

Născut în Kosovo pe vremea fostei Iugoslavii, Nazmi nu are cum să uite că primul lucru pe care l-a făcut cu mâinile sale a fost o pâine, şi acum tot pâinea îi place cel mai mult s-o facă. "În fiecare dimineaţă, primele produse pe care le pregătim sunt pâinile", zice bărbatul, ca şi cum toate celelalte ar fi nişte "fiţe". Abia apoi urmează pregătirea covrigilor, foietajelor şi plăcintelor, pentru că doar pâinea este cu adevărat "cea de toate zilele". Obiectul unui adevărat cult...

"Depindem unii de alţii"

Nazmi a ajuns în România în 2018, la propunerea unui compatriot stabilit în Arad, dar a ales Nojoridul pentru că aici a găsit repede un spaţiu pentru brutărie şi magazin, cu vad bun, în centru, la doi paşi de Primărie, şi la şosea. Tot atunci a închiriat şi un apartament într-unul din blocurile nou construite, în care la început a stat cu fratele mai mic, Nasser, care îl şi ajută la treabă, pentru ca anul trecut, înainte de pandemie, fiindcă prinsese cheag, să-şi aducă şi familia, inclusiv pe fetiţa cea mică, Leona, acum elevă în clasa a II-a.

Cu limba română a început să se descurce într-o lună suficient cât să se înţeleagă cu clienţii, dar acum poate purta o conversaţie în toată puterea cuvântului. De altfel, a constatat că albaneza şi româna au multe cuvinte în comun, de la opinci la pită, doar legarea lor, gramatica, fiindu-i mai dificilă. Copiii, aşa cum era de aşteptat, s-au adaptat mult mai uşor, în special cei doi băieţi, Lulzim şi Leonat, pentru că s-au împrietenit cu alţi puşti de vârsta lor, aşa că ei o fac şi pe traducătorii pentru mama care, mereu ocupată, învaţă mai greu.

"În 5-6 luni ne-am format clientela, după ce oamenii au văzut că pâinea este la fel de bună ca la început şi că este proaspătă toată ziua, fiindcă toată ziua frământăm aluat şi coacem. Iar preţurile sunt mici", zice Nazmi: o lipie din care te poţi sătura la două mese e doar 1 leu, iar o pâine pentru o familie cu doi prunci face 3 lei. "Sunt fericit când clienţii sunt mulţumiţi. Noi depindem de fapt unii de alţii. Dacă omul nu e mulţumit, şi business-ul cade", filozofează, simplu, albanezul.

Frumos şi pace

Anul trecut, când a izbucnit pandemia, a fost greu pentru întreaga familie. "Au scăzut vânzările şi câteva luni abia am putut plăti chiria şi vânzătoarele", spune brutarul. S-a redresat, însă, aşa că singura problemă a rămas dorul de părinţi, cu care vorbesc prin telefon şi Skype, la fel cum fac şi românii plecaţi prin lume în căutarea unui trai mai bun.

Pentru că muncesc în brutărie aproape toată ziua, iar magazinul îl ţin deschis de la 5 dimineaţa la 21 de lunea până vinerea, de la 6 sâmbăta şi de la 7 până la 18 duminica, timpul liber e un lux pentru Namzi şi Shemsije. "Doar două zile pe an nu lucrăm, în prima zi de Paşte şi în prima zi de Crăciun, din respect pentru creştini", explică bărbatul care, la fel ca toţi ai lui, e musulman, detaliu mărturisit cu o uşoară ezitare, chiar dacă recunoaşte că de când e în România asta "n-a fost o problemă, cel puţin până acum".

Totuşi, seara târziu şi duminica, Namzi şi ai săi se mai întâlnesc şi cu o mână de cunoscuţi, între care alţi şase albanezi, tot brutari-patiseri, dar în Oradea, unde au şi câţiva prieteni, români şi unguri. "Ne place că oraşul este frumos şi aici este pace între oameni", zice bărbatul, cu amintirea războiului de secesiune iugoslav de la finele anilor ’90, când cel mai mult a suferit chiar Kosovoul natal. O pace de nepreţuit, fără de care nu pot exista nici frumuseţea, nici prosperitatea, nici lucrul bine făcut...