Poveste corectă din punct de vedere politic, adaptată după Fratele Grimm
A fost odată ca niciodată o poarcă de măştihoaie albă şi extrem de heterosexuală, care-şi ura fiica vitregă pe motiv că juna e mai frumoasă. Aşa că l-a trimis pe vânător să o împuşte şi să-i aducă inima ca dovadă.
Vânătorul, deşi era caucazian, avea un doberman şi în plus era şi el bănuit că nu-i destul de vesel, adică gay. La intrarea în pădure, s-a întâlnit cu Neghiobul, pădurarul, care i-a oprit. "Ce faci vânătorule?". "Mă duc să o împuşc pe Alba-Neagra". "OK. M-am speriat că vreţi să furaţi un lemn din codru, că uite aşa rămânem noi fără clorofilă, de am ajuns să avem o gaură în stratul de ozon mai mare decât cea din bugetul ţării…".
Pădurarul, însă, în loc să o împuşte pe Alba-Neagra, a omorât o căprioară, lucru absolut inacceptabil în viziunea iubitorilor de animale, care de decenii luptă pentru creşterea şeptelului. Omul s-a dus la măştihoaie şi i-a oferit inima căprioarei şi rărunchii, cântând: "Mare cât inima meaaaa!".
Citeşte continuarea poveştii, pe blogul lui Bihorel!
Acest articol este un pamflet și va fi tratat ca atare
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.