În ultimul an, nu puţini oameni şi-au pierdut locul de muncă din cauza pandemiei şi au fost obligaţi să se reorienteze. Cameraman de meserie, Mircea Pavel nu a mai avut evenimente, aşa că s-a întors în atelierul familiei, unde şi-a petrecut copilăria, iar acum face încălţăminte de calitate, inclusiv opinci, curele, genţi şi chiar "sacouri" pentru paharele unei cafenele.
Mircea moşteneşte dibăcia de la tatăl şi bunicul său, recunoscuţi în zonă drept cei mai pricepuţi pantofari din vremea lor.
Pantofarul militarilor
Povestea afacerii cu produse din piele a început în urmă cu aproape 80 de ani, când, rămas orfan de părinţi, bunicul lui Mircea, Florian Pavel (foto), cel mai mic dintre cei opt fraţi, a fost dus de unchiul său la un pantofar din Peştiş, ca să înveţe meserie, la doar 13 ani. A deprins repede meşteşugul şi a prins drag de el, aşa că l-a practicat până a fost luat în armată, stagiul de trei ani fiind obligatoriu la acea vreme.
Acolo, mărturisind superiorilor că ştie să facă pantofi, a fost repartizat la o unitate din Bucureşti care avea un atelier de încălţăminte, unde a învăţat să lucreze bocanci pentru militari.
Din tată-n fiu
Lăsat la vatră la mijlocul anilor ’50, Florian a revenit la pasiunea sa, deschizându-şi un atelier în centrul Aleşdului. Fiind priceput, faima i s-a dus repede: localnicii treceau pe la el să-şi facă încălţări trainice, pe care urmau să le poarte mulţi ani. Aşa a devenit cel mai apreciat pantofar din zonă.
După câţiva ani şi-a întemeiat o familie cu Maria, o tânără consăteană, care i-a dăruit trei băieţi. Cel mai mic nu-i poartă doar prenumele, ci îi şi duce meşteşugul mai departe. Timp de zeci de ani, în micul atelier, tatăl şi fiul său au făcut mii de perechi de cizme, opinci şi pantofi.
Crescând în atelierul magic, nepotul Mircea, ajuns acum la 33 de ani, a luat parte la tot procesul de fabricare a încălţărilor, chiar dacă a ales să facă meserie din videografie. În ultimii 4 ani a început să lucreze alături de părinţi în timpul liber, iar de un an, de când toate evenimentele pe care ar fi trebuit să le filmeze s-au anulat din cauza pandemiei, se dedică complet meşteşugului.
Făcute cu dragoste
Înainte de a crea un produs, familia Pavel cumpără o cantitate mare de piele naturală de la diferite fabrici din ţară, doar că, spre deosebire de majoritatea pieilor existente în comerţ, al căror proces de uscare este grăbit de substanţe chimice, ei preferă pielea tăbăcită vegetal cu scoarţă de copac şi lăsată zile întregi la soare. "Preţul este mult mai ridicat, dar merită, pentru că pielea este groasă, rezistentă, de calitate superioară", explică Mircea.
Creaţiile lor sunt în totalitate artizanale. Mama, Ana, de 55 ani, e expertă în tipare, iar tatăl, Florian, de 62 ani, îl ajută pe Mircea, care lucrează la execuţia produselor, de la tăierea pielii la ciocănit, lipit şi cusut, precum şi la promovarea afacerii.
Fiind cunoscuţi pe plan local, comenzi au avut mereu, dar Mircea a vrut să popularizeze produsele şi să le ofere şi o identitate, aşa că a botezat firma "Pavel - Handmade with love". Adică produse realizate de mână, cu dragoste. De altfel, cele mai multe comenzi prind contur după cerinţele clientului. "Noi nu ne permitem să facem produse pentru stoc", spune Mircea.
Artistul pieilor
Familia Pavel face curele până la 150 cm, al căror preţ porneşte de la 100 de lei, brăţări, brâuri, hamuri pentru aparate foto, portofele, genţi, pantofi sport sau de stradă. Unele dintre cele mai populare produse sunt însă opincile, pentru pasionaţi şi artişti, vândute cu cel puţin 300 lei, şi cizmele tradiţionale, care se realizează mai anevoios pentru că talpa este făcută din suprapunerea mai multor bucăţi de piele. "La noi apelează şi persoanele mai în vârstă care au defecte sau bătături, iar noi avem grijă ca în zonele respective să lărgim pielea, să se muleze după forma lor", explică meşteşugarul.
În urmă cu doi ani, Mircea a primit şi o comandă mai puţin obişnuită, când cafeneaua Ristretto i-a propus să facă seturi de "sacouri" din piele pentru paharele dedicate unor specialităţi din cafea. Iar cel mai special obiect l-a creat săptămâna trecută: o teacă din piele (foto) pentru replica unei săbii din secolul XIII, finalizată după o zi întreagă de muncă. "Am avut mari emoţii, dar sunt mulţumit de rezultat", spune Mircea, mândru că duce mai departe meşteşugul moştenit de la străbuni...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.