Al cui e Spitalul?

Într-o societate aşezată, guvernată de nescrisa lege a decenţei şi de cea scrisă a competenţei, nu ar trebui să fie o problemă dacă întâietatea la ocuparea unor funcţii precum cele de şefi peste secţiile din spitale o au cadrele facultăţilor de medicină. În România, însă, modificarea în acest sens a Legii Sănătăţii poate naşte şi perpetua abuzuri.

Ceea ce s-a şi întâmplat încă de la iniţierea ei de către câţiva senatori care, cum e şi orădeanul Florian Bodog, sunt şi parlamentari, şi universitari, şi şefi în spitale. Practic, omul a legiferat pentru sine, ceea ce pe un ales local l-ar face pasibil de răspundere în faţa legii, ANI putându-l declara în conflict de interese şi trimite în faţa procurorilor.

Într-o societate normală, bazată pe meritocraţie, Bodog nu ar fi ajuns, de altfel, nici profesor, nici parlamentar. E greu de uitat că şi-a dobândit gradele didactice datorită ba loialităţii faţă de fostul decan Mircea Ifrim, ba trădării acestuia în favoarea adeziunii la clanul Maghiar, că a ajuns în spital prin clasica integrare clinică pe baza calităţii de "sorbonel", că doctoratele îi sunt de negăsit... 

Ca să nu mai pomenim de o întrebare de bun simţ: când are el timp şi să se achite de datoria de parlamentar (başca să conducă şi PSD Oradea), şi să predea la facultate, şi să îngrijească pacienţii din spital? Are săptămâna lui 90 de zile şi ziua 72 de ore? Sau îşi îndeplineşte selectiv atribuţiile celor trei joburi, profitând, de fapt, doar de privilegiile pe care le asigură fiecare?

La fel ca Bodog şi-au câştigat posturile din spitale, prin integrare clinică, şi alţi angajaţi ai facultăţii. La fel ca el au ajuns şefi şi alţi colegi de-ai săi, unşi profesori şi conferenţiari aproape imediat după balurile de absolvire a facultăţii. Decanul FMF, Adrian Maghiar, susţine că în facultate n-a promovat nimeni pe pile, dar există dovezi că un favorit poate ajunge din şef de lucrări conferenţiar şi apoi profesor, posturile fiind scoase la "concurs" anume pentru ei (cazul Dindelegan, de pildă). 

Mai grav e că, odată împăunaţi cu titlurile şi înşurubaţi în funcţii, ajung vătămători pentru interesele spitalului şi ale bolnavilor. Unii sunt de o mediocritate pe care ar putea-o dezvălui numai cifrele, bine păzite, care arată că nu au pacientură. O sumedenie de "somităţi" refuză să facă gărzi, să coboare la Urgenţe, fentează ora de sosire şi de plecare de la muncă (mai cu seamă că mulţi dintre ei au şi întreprinderi private). 

Sunt lucruri pe care le ştie toată lumea, dar nesancţionate. Şi chiar aşa, cum să taxeze managerul Judeţeanului, conf. univ. dr. Gheorghe Carp, ori directoarea medicală, prof. univ. dr. Lucia Daina, o absenţă a prof. univ. dr. Florian Bodog dacă aceasta din urmă nu l-a denunţat nici măcar după ce politrucul i-a pesedit o lucrare? Ba dimpotrivă, l-a acoperit, dându-i "adeverinţă" de coautor... 

Niciun om rezonabil nu poate ignora că FMF are şi oameni de valoare (mă feresc să-i evidenţiez, ar atrage invidii) şi nici că produce medici buni, dar e discutabil dacă merită prin lege o poziţie privilegiată în raport cu spitalul. Universitarii buni ar fi ajuns şefi în spital şi fără "legea lui Bodog", care deschide porţile, larg, şi mediocrilor adăpostiţi ori fabricaţi de FMF.