Parcul Natural Cefa - Delta Bihorului, cum e supranumită zona - riscă să devină o amintire. Miile de păsări care obişnuiau să cuibărească în jurul satului nu vor mai veni aici, pentru că principala lor "atracţie", ferma piscicolă Pro Acva, şi-a oprit activitatea.
Acuzând Statul Român că nu-l despăgubeşte pentru peştii mâncaţi de cormorani, dar şi că, spre deosebire de agricultură, acvacultura nu primeşte niciun fel de subvenţii, patronul fermei, Nicolae Nistor, este decis să renunţe la creşterea crapilor. A cumpărat deja o turmă de vite Angus, iar majoritatea heleşteielor le va transforma în culturi de porumb.
Închis, reveniţi!
Puţini bihoreni ştiu că în judeţul lor există nu doar una dintre cele mai vechi ferme piscicole din ţară, dar şi cea mai mare. Înfiinţată în 1905, pescăria de la Cefa se întinde pe o suprafaţă totală de 746 hectare, din care 647 luciu de apă, şi, cu tot cu heleşteiele de la Homorog (comuna Mădăras) şi cu cele din Tămaşda (Avram Iancu), firma Pro Acva, care le administrează pe toate, punea pe piaţă anual între 800 şi 1.000 tone de crap. "De peste 10 ani suntem cel mai mare producător de peşte din România", spune Nicolae Nistor (foto), proprietarul şi administratorul firmei Pro Acva.
În luna ianuarie a acestui an, însă, societatea a notificat Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor şi Garda de Mediu Bihor că a suspendat activitatea piscicolă pe o perioadă nedeterminată. Vestea n-a fost tocmai o surpriză, deoarece Nistor ameninţa de vreo doi ani că va închide ferma. "Să stau să mă uit cum îmi mănâncă cormoranii peştii?! De ani de zile le spun autorităţilor că nu mai pot suporta pagubele". Aşa că a golit aproape toate heleşteiele...
Cormoranii-s de vină!
Ferma piscicolă a intrat în declin în urmă cu un deceniu, după ce în zonă s-au înmulţit cormoranii, păsări acvatice de talie mijlocie, dar mari amatoare de peşte. "Zilnic la noi ajungeau cam 3.000 de exemplare de cormorani, care numai la Cefa mănâncau o tonă de peşte pe zi. În toate heleşteiele, îmi produceau o pagubă anuală de peste 500.000 de euro", zice Nistor.
Fermierul n-a putut alunga sau vâna cormoranii, pentru că păsările sunt protejate de legislaţia europeană. De altfel, tocmai pentru ocrotirea acestor zburătoare, dar şi a altor specii, precum stârcul cenuşiu şi egreta albă, în 2010 a fost înfiinţat Parcul Natural Cefa, o arie protejată care include ferma şi pădurea Rădvani, vecină cu heleşteiele. "Eu am înţeles că zona trebuie protejată, dar nu înţeleg de ce noi, care desfăşurăm o activitate aici dinainte să fie arie protejată, nu suntem sprijiniţi. Toată lumea iubeşte natura, dar nimeni nu face nimic!", acuză Nistor.
Nemulţumirea sa e cu atât mai mare cu cât OUG 57/2007, privind regimul ariilor protejate, prevede că proprietarii de terenuri private din ariile naturale trebuie să primească compensaţii pentru respectarea prevederilor restrictive. Însă ferma n-a fost niciodată despăgubită pentru peştii mâncaţi de cormorani, deoarece metoda de calculare a acestor compensaţii trebuia stabilită printr-o Hotărâre de Guvern care n-a mai fost dată niciodată!
După cum se ştie, problema pagubelor produse de cormorani a fost intens dezbătută anul trecut, când ministrul Agriculturii, Petre Daea, a cerut Comisiei Europene permisiunea pentru vânarea lor, deoarece mănâncă mai mulţi peşti decât oamenii. O solicitare rămasă, deocamdată, fără ecou...
Fără sprijin
Nicolae Nistor se plânge că statul român nu dă doi bani pe acvacultori. Spre deosebire de agricultură, sector în care fermierii primesc bani pentru motorină, dar şi pentru cerealele cultivate ori animalele crescute, în piscicultură nu se acordă niciun fel de subvenţie, iar apa, care odinioară era gratuită, din 2009 se plăteşte.
"Avem programe de subvenţii pentru tomate, pentru usturoi... Pe când un program pentru crap? Eu nu primesc nicio subvenţie, dar trebuie să plătesc către ABA Crişuri apa care intră în heleşteie din canalul colector, iar apoi apa care iese la Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare. Anual, numai apa mă costă peste 400.000 de lei", spune patronul Pro Acva.
Nici fondurile europene nu-i sunt de ajutor, deoarece, spre deosebire de proiectele din agricultură, pentru care finanţarea proprie este de cel mult 20%, în acvacultură se ridică la 50%. "Cu atâtea cheltuieli, nu am cum să concurez cu crapul din alte ţări, care ajunge în magazinele noastre la 10-11 lei kilogramul", zice fermierul. Preţul mic ale peştelui din alte ţări europene este uşor explicabil: acolo piscicultorii primesc atât subvenţii, cât şi despăgubiri.
Măsură de moment
Convins că acvacultura îl va ruina, Nistor a decis să se reorienteze. Anul trecut, a cumpărat viţei şi vaci pentru carne din rasa Angus, iar acum creşte aproape 300 de vite pe lângă lacurile între timp golite de apă. Când vor ajunge la maturitate, are de gând să le vândă abatoarelor. "Trebuia să găsesc o soluţie, din moment ce acvacultura nu mai este profitabilă". În schimb, a vândut aproape toţi peştii deţinuţi şi, de anul trecut, nu i-a mai reprodus. "Mai avem câţiva, în bazinele de iernare, pentru că nu poţi scăpa de toţi chiar de pe-o zi pe alta".
Totuşi, Nistor se fereşte să spună că închide ferma definitiv şi pretinde că deocamdată aplică asolamentul agropiscicol, tehnică conform căreia heleşteiele trebuie golite de apă şi cultivate cu cereale pentru creşterea randamentului piscicol. "Nu am schimbat destinaţia terenurilor pentru că nu am renunţat definitiv la creşterea peştilor, ci deocamdată am suspendat activitatea. Doi-trei ani vom cultiva cereale. Dacă se schimbă ceva în România, mă reapuc de peşti", zice Nistor.
Închizi, dar nu oricum!
Notificaţi chiar de Pro Acva că activitatea fermei piscicole a fost suspendată, comisarii Gărzii de Mediu Bihor au mers luna trecută în control la Cefa şi au constatat şi ei că heleşteiele au fost secate. Cum tehnologia piscicolă permite acest lucru, nu au ripostat. În schimb, cel mai probabil Pro Acva va fi amendată pentru că nu are autorizaţie de mediu pentru creşterea vitelor. "I-am comunicat proprietarului fermei că dacă doreşte să schimbe destinaţia terenurilor trebuie să o facă în condiţiile OUG 23/2008 privind pescuitul şi agricultura, care prevede că trebuie realizat un studiu de impact asupra mediului", zice comisarul şef Mihai Togor (foto).
Acest studiu de impact va trebui să scoată la iveală şi ce efecte va avea dispariţia fermei piscicole pentru Parcul Natural Cefa. Cel mai probabil, însă, fără heleşteiele pline cu peşti, multe din speciile de păsări îşi vor lua oricum zborul. "Păsările acvatice care cuibăreau la Cefa nu vor mai veni, este sigur. Cel mai probabil se vor opri în Ungaria, aproape de graniţa cu România, unde mai există heleşteie", zice Nagy Attila, ornitolog în cadrul asociaţiei Milvus, care a şi deţinut custodia Parcului Cefa.
Tăcere
Situaţia este analizată, de asemenea, şi de Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate, căreia Pro Acva i-a cerut avizul pentru creşterea bovinelor. "Vom face o vizită în teren şi vom lua o decizie", spune Ionuţ Raţ, şeful ANANP Bihor.
BIHOREANUL a vrut să afle şi poziţia Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, dar inginerul responsabil pentru judeţul Bihor, Romulus Toiescu, a precizat că nu poate discuta fără acordul şefilor săi de la Bucureşti.
Până la urmă, dacă statul nu ia măsuri pentru dezvoltarea acvaculturii, prea multe nici nu ar mai fi de spus...
DIN TATĂ-N FIU
Cefa, fermă cu istorie
Primul lac pentru creşterea peştilor a fost amenajat la Cefa în 1905, pe un hectar de teren deţinut de contele István Tisza, fost prim-ministru al Ungariei la începutul secolului XX. Apoi, acesta a cumpărat în zonă terenuri agricole slab productive, oferindu-le ţăranilor dispuşi să crească peşti.
În al Doilea Război Mondial, pescăria a fost bombardată şi distrusă integral, astfel că a trebuit refăcută. Forma actuală a căpătat-o în anii 1984-1985, când s-au amenajat heleşteiele întinse pe 647 hectare. În total, ferma are 18 heleşteie pentru creşterea peştilor, 9 bazine de iernare, tot atâtea pentru păstrarea puieţilor şi 17 bazine de reproducere.
Istoria recentă a fermei este strâns legată de cea a familiei Nistor. Prin firma Pro Acva, Nicolae Nistor, medic veterinar de profesie, a cumpărat complexul în 1991, după ce în perioada comunistă tatăl său a fost şeful fermei.
Conform datelor Ministerului Finanţelor, în 2018 Pro Acva a avut o cifră de afaceri de 7,4 milioane lei, un profit de doar 213.000 lei şi datorii de aproape 15 milioane lei.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.