A murit Doina Cornea, simbolul luptei anticomuniste

Fosta disidentă a regimului comunist Doina Cornea, în vârstă de 89 de ani, a încetat din viaţă. Publicistă, traducătoare, profesoară, Doina Cornea este simbolul luptei anticomuniste. A fost în timpul regimului comunist una dintre puţinele voci care a criticat făţiş dictatura.

Anunţul a fost făcut, vineri dimineaţă, pe Facebook, de jurnalistul Dorin Chioţea.

"Doina Cornea. Aşa cum a venit a şi plecat. În luna mai. După o viaţă plină de încercări a pornit spre marea Încercare. A pornit spre o lume mai bună, a păşit pe un tărâm lipsit de ură şi răutăţi. Dumnezeu să o ţină aproape de El! Atunci când voi şti voi anunţa programul de înmormântare. Toţi aceia care au iubit-o, şi doar aceia, sunt bineveniţi. Va fi o slujbă de Înviere, şi nu o tribună politică", a arătat fiul ei, Leontin Iuhas, într-o declaraţie pentru News.ro.

Doina Cornea s-a născut în 30 mai 1929 în Braşov, iar în 1980 a realizat primul "samizdat" (volum fabricat manual, distribuit prin reţele de prieteni), "Încercarea labirintului", urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note şi prefeţe. În perioada 1982 - 1989, Doina Cornea a difuzat 31 de texte şi proteste prin radio "Europa Liberă". În 1983, ea a fost concediată de la universitate şi supusă unor anchete, interogatorii şi bătăi. A fost asemuită de presa străină cu disidenţii polonezi şi ruşi Havel sau Yablokov.

„Istoria ne-o scriem singuri”

Digi24.ro notează că, în timpul amplelor manifestaţii din Piaţa Universităţii, din 1990, Doina Cornea făcea un apel important la adresa românilor, în lectura lui Emil Hurezeanu: "Români, cetăţeni ai ţării! Istoria, în condiţiile date, ne-o scriem singuri! E ultima noastră şansă de a ne întoarce în Europa. Muncitori, ţărani, intelectuali! Ce garanţii politice pot prezenta domnii Iliescu, Brucan, Petre Roman, cu alte cuvinte întreaga echipă a FSN care, de 40, 30 sau de 20 de ani încoace, au slujit partidul unic şi au consimţit aproape la toate nelegiuirile regimului comunist? Vă veţi da votul celor care, în vara anului trecut, pregăteau cu sprijin sovietic o lovitură de stat? Putem oare consimţi că aceşti oameni, vizaţi de Punctul 8, să ne reprezinte aspiraţiile politice şi sociale ca deputaţi, ca senatori sau ca preşedinţi? E posibil oare ca tocmai acum, când toate ţările din fostul lagăr socialist privesc cu speranţă spre Europa, noi, românii, să nu ne dăm seama că suntem duşi din nou spre Siberia?".

Potrivit News.ro, în perioada regimului comunist, Doina Cornea a difuzat numeroase texte şi proteste prin radio "Europa Liberă", făcând astfel cunoscută opiniei publice internaţionale adevărata situaţie din România. Şi, pentru că a avut o voce, a trecut prin anchete, a fost arestată, bătută, calomniată, denigrată. A ieşit în stradă în zilele lui decembrie 1989. Şi a continuat lupta anticomunistă şi după Revoluţie. A trăit "ca şi cum frica nu ar exista, ca şi cum Securitatea nu ar exista. Trebuie să rămânem liberi, să nu devenim robi ai fricii", mărturisea ea într-un interviu.

Într-un interviu realizat de echipa serialului "Memorialul durerii", difuzat de TVR, Doina Cornea a povestit despre primele ei plecări în străinătate, în Franţa, când, recunoaşte ea, "mi-am dat seama că noi trăim ca nişte viermi aici, ne lăsăm striviţi". În 1982, Doina Cornea trimitea prima ei scrisoare postului de radio Europa Liberă. De atunci a început bătălia împotriva regimului comunist.

„N-am luptat degeaba”

Doina Cornea a scris peste 30 de texte postului de radio. "Eu am această credinţă, că n-am luptat degeaba şi când am pornit lupta mea împotriva acestei distrugeri a oamenilor în comunism, mi-am zis aşa: dacă cinci oameni o să-i aduc să gândească corect, este un lucru câştigat. Pentru că binele, gândirea corectă, este minoritară în lumea noastră. Nu gândeşte majoritatea bine", afirma Doina Cornea la TVR.

În lecturile sale, a căutat argumente împotriva comunismului. "Eu nu sunt, n-am nimic deosebit. Sunt un om ca toţi oamenii. Şi atunci, făcând zi de zi un mic exerciţiu de rezistenţă, eu m-am îmbogăţit şi întărit spiritual. Eu citeam nişte cărţi şi cu gândul să găsesc argumente împotriva comunismului, a materialismului. M-am înarmat pentru asta şi exersam. Fiecare puteam face asta. Toţi am fost la fel de laşi, la fel de fricoşi. Eu am fost la fel ca şi ceilalţi, exact aşa de fricoasă, de laşă, poate mai mare. Dar, eu am încercat să fac exerciţii şi alţii nu. Au zis că e degeaba. Aşa spun românii la toate...", i-a relatat Doina Cornea istoricului clujean Cornel Jurju într-un interviu.

Doina Cornea a fost asistentă universitară la Facultatea de Filologie a Universităţii ‘Babeş-Bolyai’ din Cluj-Napoca. De asemeneea, Doina Cornea a fost printre membrii fondatori ai Grupului pentru Dialog Social, ai Alianţei Civice şi ai Fundaţiei Culturale Memoria.

A publicat: "Liberté? Entretiens avec Michel Combes" (1990), "Libertate?" (1992), "Scrisori deschise şi alte texte" (1991), "Faţa nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade" (1999), apărută în 2000 şi la Paris ("La face cachée des choses"), "Puterea fragilităţii" (2006).  Volumul "Jurnal. Ultimele caiete (1988-1989)", apărut la editura Fundaţiei Academiei Civice, 2009, a fost lansat pe 31 iulie 2009, arată News.ro.

La începutul anilor 1990, Doina Cornea a publicat volumul "Puterea fragilităţii", reeditat în anul 2006 de editura Humanitas. Aici sunt adunate scrisorile sale deschise adresate lui Nicolae Ceausescu, dar şi cea adresata muncitorilor din Braşov, după revolta de la "Tractorul" din 1987.

Decorată de papă și rege

A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Libere din Bruxelles (1989) şi a fost decorată cu Legiunea de Onoare, în grad de Ofiţer, cel mai înalt ordin al Republicii Franceze în anul 2000. Ordinul "Steaua României" în grad de Mare Cruce, a fost decoraţia oferită de preşedintele Emil Constantinescu în acelaşi an. Steaua de Merit a Ungariei i-a fost acordată de fostul preşedinte ungar Ferenc Madl.

Papa Ioan-Paul al II-lea a decis în 2003 ca Doina Cornea să devină Cavaler al Ordinului Sfântul Papă Silvestru.

Regele Mihai I, despre care Doina Cornea spunea că "este singura iubire care i-a mai rămas", i-a acordat Crucea Casei Regale a României în 2009. În acelaşi an, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, a onorat-o cu "Legiunea de Onoare" în grad de comandor.

"Lupta mea nu s-a îndreptat, în esenţă, împotriva lui Ceauşescu, ci impotriva comunismului ca ordine socială. Am luptat împotriva unui sistem. Ceauşescu nu era decât un produs al sistemului. (...) M-am străduit, realmente, să trăiesc ca şi cum frica nu ar exista, chiar dacă am resimţit-o destul de des. Trebuie să rămânem liberi, să nu devenim robi ai fricii. Adevărul este că toţi aceşti ani au reprezentat pentru mine un bun exerciţiu, în fond. Mi-am spus: trebuie să trăiesc ca şi cum Securitatea nu ar exista", mărturisea Doina Cornea într-un alt interviu.

În urma unui accident vascular suferit pe 10 septembrie 2008, Doina Cornea s-a retras din viaţa publică. În urma ei au rămas doi copii, Ariadna Combes şi Leontin Horaţiu Iuhas.