URMĂREȘTE-NE PE
DUMINICĂ, 03 IULIE 2022
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Doamna Vig Hajnalka Ildiko a fost numită şefă peste Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Asta, după ce la nivel local a fost când şefa supremă a Cadastrului, când adjunctă. Oricum tot ea a condus instituţia, pentru că celelalte partide s-au limitat să trimită nişte papagali care ori s-au comportat ca nişte mărunţi borfaşi, ori s-au mulțumit să-şi înhaţe leafa fără să facă nimic.
Cu tupeu
Florin Ciucaş
Deşi practic meseria asta de trei decenii, azi, mâine, nu încetează să mă minuneze un fenomen permanent manifest în politica românească: modul în care se autodevorează coaliţiile de partide ajunse la guvernare, făcându-se cioburi înainte de-a apuca să furnizeze ceva substanţial naivilor de electori. A fost boala CDR-ului, a fost a USL-ului, este a guvernării de azi şi va fi, probabil, şi a celei de mâine...
Zic şi eu
Adrian Cris
Nu surparea dealului Ciuperca e marele eşec al primarului Bolojan, chiar dacă ani de zile a fost tema preferată a opoziţiei locale, subiect de hate pe Facebook şi sursă de meme. Eşecul a fost invalidarea referendumului pentru Oradea Mare, prin unificarea cu Sânmartin, boicotată de UDMR şi de PSD. Dacă alde Szabó Ödön a avut o motivaţie practică, teama că în Oradea Mare UDMR ar fi urmat să aibă mai puţini consilieri şi postul de viceprimar pierdut (ceea ce oricum s-a întâmplat), PSD-ul lui Ioan Mang şi-a făcut socoteala că-i musai să moară capra vecinului liberal. N-a câştigat nimic din asta, dar Oradea a pierdut. Ura!
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Primarul Florin Birta propune reabilitarea pietonalei Republicii, prin pavarea cu porfir și revenirea la modelul estetic cu cercuri, din perioada comunistă. Ce părere aveți?





De stiut

Colțul juridic
Mircea Ursuta
În ultimii ani, în spaţiul public şi în mediul juridic, au existat discuţii interminabile despre efectele pe care o decizie a Curţii Constituţionale le produce în procesele aflate pe rol la acel moment. Inclusiv în aceste zile se discută foarte mult cu privire la efectele ultimei decizii a CCR cu privire la prescripţia penală în dosarele penale. 
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Meningita West Nile este o boală infecţioasă transmisă la om prin înţepăturile de ţânţari, transmiterea directă de la om la om nefiind posibilă. Rezervorul de virus este reprezentat de păsările migratoare care sunt înţepate de ţânţari.
25 Mai 2014, 18:52

30 de ani pe şine: Aurelia Mureşan a plimbat orădenii cu tramvaiul timp de trei decenii

0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Munca de vatman i-a lăsat Aureliei Mureşan destule "cicatrici". A fost nevoită să stea mereu cu ochii larg deschişi la trafic pentru a evita o nenorocire, a îndurat, pe vremuri, frig cumplit în vechile tramvaie şi a avut de-a face chiar şi cu câte 1.000 de călători pe zi.

Chiar dacă a ieşit recent la pensie, Aurelia îşi iubeşte şi acum meseria, căci timp de trei decenii i-a oferit una dintre cele mai interesante perspective asupra Oradiei.

Conduşi de o doamnă

Venită în Oradea după soţ, sătmăreanca Aurelia Mureşan avea doar opt clase terminate şi şi-a găsit de lucru la depozitul de alimente (ICRA). Perspectiva căratului de lăzi pentru restul vieţii nu-i convenea, însă, deloc. "Nici nu mai ţin minte exact cum m-am decis, îmi amintesc doar că m-am dus să fac testul psihologic pentru a deveni vatman", povesteşte Aurelia, care pe 30 aprilie, la vârsta de 57 de ani, s-a aflat pentru ultima oară la cârma unui tramvai, după 30 de ani petrecuţi pe şinele Oradiei.

Prima cursă a făcut-o în 1983, perioadă în care peisajul orădean şi condiţiile de transport în comun erau mult diferite, iar puţine femei se încumetau să conducă un tramvai. "Pe atunci se circula en-gros cu tramvaiul, nu erau autobuzele astea private care să ducă oamenii la muncă şi nici atâtea maşini. Stăteau călătorii înghesuiţi, erau ciorchine pe scări. În medie, şi 1.000 de călători am dus pe zi", îşi aminteşte vătmăniţa.

Şinele de odinioară

Înainte de '89, liniile de tramvai abia se intersectau, iar tramvaiele "la modă" erau Pullman, Timiş şi apoi Tatra. "Linia 2 nu se întâlnea cu altele, ci circula direct pe traseul Velenţa-Ioşia. Atunci mai era şi Linia 4, care mergea în Nufărul, şi linia 5 care ajungea pe Progresului. Acolo, aşteptam unii după alţii, că era o singură şină şi nu puteam circula deodată. În Rogerius, tramvaiele întorceau lângă Spitalul de Copii", spune conductorul.

La cârma tramvaiului nu i-a fost niciodată uşor. Garniturile de atunci nu aveau sisteme de încălzire, atmosfera era dezmorţită doar de respiraţia călătorilor. "Era un frig în tramvaie de ne îngheţau picioarele. Noi în cabine aveam reşouri, dar ni le luau din martie şi le puneau abia după ce cădea bruma", povesteşte Aurelia. În cele trei decenii a putut observa, deci, schimbări importante în ceea ce priveşte transportul, dar şi în general, în privinţa modernizării urbei. "Oradea s-a dezolvat mult de atunci, s-au construit atâtea clădiri, s-au reparat liniile de tramvai. E mai uşor să circuli acum"...

Cu ochii-n patru

Indiferent de condiţiile în care a circulat, cea mai mare responsabilitate a simţit-o mereu faţă de călători. Căci simţea apăsând pe umeri răspunderea pentru siguranţa lor. "Munca asta nu e grea fizic, ci psihic. Dacă eram de dimineaţă mă trezeam la 3.30, iar când eram schimbul doi ajungem pe la 1 noaptea acasă", povesteşte Aurelia. În acest răstimp, era mereu cu ochii-n patru. "Un vatman trebuie să fie atent la tot ce mişcă pe stradă, animal, om, orice. Nu ştii niciodată când îţi apare în faţă. Şi o fracţiune de secundă contează", spune ea, bucuroasă că de-a lungul carierei nu a avut accidente, ci doar mici tamponări: "De câte ori am frânat la limită... Îmi bătea inima de emoţie", spune ea.

Tocmai din cauza asta, nu toată lumea a rezistat la cârma tramvaiului. "Am avut foarte mulţi practicanţi care până la urmă s-au lăsat. Nu puteau face faţă stresului, aveau emoţii în trafic", îşi aminteşte Aurelia.

Drum bun, colegi!

Uneori, pe lângă trafic, a avut de-a face şi cu călători nervoşi. "Ei nu înţeleg că nu poţi aştepta după toţi care vin în fugă de undeva. Avem grafice, orare. Mai demult parcă erau oamenii mai civilizaţi", constată ea.

În cei 30 de ani, Aurelia s-a obişnuit cu viaţa de vatman şi încă nu s-a împăcat cu statutul de pensionară. "Mă trezesc singură pe la ora 4 şi cred că trebuie să plec la muncă". Şi nu e vorba de o simplă obişnuinţă, căci îi lipsesc deja plimbările la cârma tramvaiului. "Fiecare om se naşte pentru ceva, eu aşa cred. E şi frumos să fii vatman, n-ai cum să te plictiseşti, căci vezi multe lucruri într-o zi, vezi viaţa oraşului, chiar şi ce nu vrei...", spune ea.

Şi, chiar dacă a ieşit din "circuit", iar acum principala ei preocupare este să fie o bună gospodină pentru soţul şi fiul ei, Aurelia spune că se gândeşte mereu la colegi. "Le doresc să aibă drum bun, fără evenimente". Cum a avut şi ea, vreme de trei decenii...

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
2 Comentarii
Imi place
Un articol care ma incanta la modul cel mai sincer. De ce ? Pt ca imi transmite o senzatie caduca dar foarte nostalgica. In adocratia de azi a Europei care se defineste foarte incrancenata in a se uni dar declarativ foarte preocupata de binele "aproapelui" ( nu ma refer la cei diferiti de hetero ) e un senstiment tot mai rar dar inca sesizabil mai ales la generatia "mancurta" a celor cu aveau "creierele spalate" de tovarsi, si anume senzatia satisfactiei lucrului bine facut, dus la indeplinire. In generatiile "libere" de prejudecati cultivati in cultura de masa pepsi-pop, in care notiuni adiacente nationalului si patriotismului sunt "aproape" prevazute ca si infractiuni la adresa lumii libere, asemenea trairi nu le observ, fapt ce ma pune pe ganduri la algerea intre traditionalism si adocratie, ce maine va fi distopia orwelliana, . De aceea nu as ezita nicio scunda pt o Europa in care esti respectat cu toate trasaturile bune/rele si o Europa fixata sa evite starea de "Muzeu arhitectonic pt turistii asiatici". Felicitari sincere doamnei Aurelia, si multimiri pt placerea de a citi despre asmenea anonimi cu valoare umana.
Postat 25 Mai 2014, 21:45 de Straveziul
FRUMOS !!!!!!
SI FELICITARI DOAMNEI !!!!!!!!!!! PRECIS, A DUS MULTI ORADENI, DACA NU CUMVA PE TOTI!!!!!!!!!!!!! MUNCA EI A FOST PASIUNE SI GRIJA PENTRU CALATORI A FERIT-O DE EVENIMENTE SI PROVIDENTA, BINEINTELES !!! LA MULTI ANI !!! SA FITI SANATOASA !!!
Postat 25 Mai 2014, 19:59 de ADINA
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.7424 RON
  • 1 EUR = 4.9454 RON
  • 1 HUF = 0.0125 RON