URMĂREȘTE-NE PE
LUNI, 08 MARTIE 2021
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Cine a construit la viaţa lui orice înjghebare mai mare decât un coteţ de găini ştie cât de complicată şi grea e viaţa când ai de-a face cu şantieriştii. Ne plângem, pe bună dreptate, că şantierele oraşului nu se termină niciodată la timp, uitând de fapt că marea realizare a Primăriei este că s-a străduit să le înceapă. Un caz clasic: Piaţa Ferdinand...
Cu tupeu
Florin Ciucaş
Diferenţa dintre Forin Cîţu şi Ludovic Orban e precum aceea dintr-un rocker veritabil şi ceea ce ilustrează porecla de Şică Mandolină ce s-a lipit de şeful liberalilor, de când cu prestaţiile sale artistice îndoielnice de prin emisiunile TV, menite să mai aducă o brumă de popularitate. E diferenţa între sunetul grav al unei chitare electrice şi acordul fals al unei mandoline prost manevrate, de un artist preocupat mai degrabă de reacţiile publicului decât de sonorităţile propriei creaţii...
Zic şi eu
Adrian Cris
Săptămâna trecută, Consiliul Judeţean Bihor a respins, cu opoziţia grupului UDMR şi a unei părţi din PSD, plângerea celor 21 de primari UDMR împotriva Regulamentului pentru curăţenie adoptat în decembrie, ce impune primăriilor cosirea de trei ori pe an a marginilor drumurilor asfaltate care traversează localităţile. Chestiunea Regulamentului pentru curăţenie este, însă, doar una dintre direcţiile de atac ale UDMR Bihor.
Vorba lu' Lulu
Lucian Cremeneanu
Printre miturile perpetuate la nesfârşit despre poporul nostru drag şi nepereche, cel al îndemânării şi priceperii la treburile practice este în Top 3. Suntem harnici ca nimeni alţii, ne pricepem la orice şi găsim soluţii geniale de evitare a soluţiilor din manuale.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Ce părere aveți despre faptul că elevii pot din nou să meargă la școală în format fizic?




De stiut

Colțul juridic
Mircea Ursuta
Cu mai mult de un deceniu în urmă, stabileam cu redacţia BIHOREANULUI apariţia în cadrul săptămânalului a unei rubrici intitulate sugestiv "Avocatul bihoreanului". De atunci şi până astăzi, aproape în fiecare săptămână, la început doar în ziar, iar odată cu dezvoltarea segmentului online şi în mediul virtual, am scris despre subiecte din mediul juridic despre care am apreciat că sunt de interes pentru publicul larg.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Situaţia sanitară din Franţa s-a degradat în ultimele zile. Între 15 şi 19 februarie numărul de cazuri pozitive a crescut cu 8 %, fapt explicat prin creşterea infecţiilor cu noile variante de virus. Actualmente varianta "britanică" are tendinţa de a deveni predominantă în marile oraşe (49% din testele RT-PCR pozitive, faţă de 6% pentru variantele "sud-africană" şi "braziliană").
25 Mai 2014, 18:52

30 de ani pe şine: Aurelia Mureşan a plimbat orădenii cu tramvaiul timp de trei decenii

0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Munca de vatman i-a lăsat Aureliei Mureşan destule "cicatrici". A fost nevoită să stea mereu cu ochii larg deschişi la trafic pentru a evita o nenorocire, a îndurat, pe vremuri, frig cumplit în vechile tramvaie şi a avut de-a face chiar şi cu câte 1.000 de călători pe zi.

Chiar dacă a ieşit recent la pensie, Aurelia îşi iubeşte şi acum meseria, căci timp de trei decenii i-a oferit una dintre cele mai interesante perspective asupra Oradiei.

Conduşi de o doamnă

Venită în Oradea după soţ, sătmăreanca Aurelia Mureşan avea doar opt clase terminate şi şi-a găsit de lucru la depozitul de alimente (ICRA). Perspectiva căratului de lăzi pentru restul vieţii nu-i convenea, însă, deloc. "Nici nu mai ţin minte exact cum m-am decis, îmi amintesc doar că m-am dus să fac testul psihologic pentru a deveni vatman", povesteşte Aurelia, care pe 30 aprilie, la vârsta de 57 de ani, s-a aflat pentru ultima oară la cârma unui tramvai, după 30 de ani petrecuţi pe şinele Oradiei.

Prima cursă a făcut-o în 1983, perioadă în care peisajul orădean şi condiţiile de transport în comun erau mult diferite, iar puţine femei se încumetau să conducă un tramvai. "Pe atunci se circula en-gros cu tramvaiul, nu erau autobuzele astea private care să ducă oamenii la muncă şi nici atâtea maşini. Stăteau călătorii înghesuiţi, erau ciorchine pe scări. În medie, şi 1.000 de călători am dus pe zi", îşi aminteşte vătmăniţa.

Şinele de odinioară

Înainte de '89, liniile de tramvai abia se intersectau, iar tramvaiele "la modă" erau Pullman, Timiş şi apoi Tatra. "Linia 2 nu se întâlnea cu altele, ci circula direct pe traseul Velenţa-Ioşia. Atunci mai era şi Linia 4, care mergea în Nufărul, şi linia 5 care ajungea pe Progresului. Acolo, aşteptam unii după alţii, că era o singură şină şi nu puteam circula deodată. În Rogerius, tramvaiele întorceau lângă Spitalul de Copii", spune conductorul.

La cârma tramvaiului nu i-a fost niciodată uşor. Garniturile de atunci nu aveau sisteme de încălzire, atmosfera era dezmorţită doar de respiraţia călătorilor. "Era un frig în tramvaie de ne îngheţau picioarele. Noi în cabine aveam reşouri, dar ni le luau din martie şi le puneau abia după ce cădea bruma", povesteşte Aurelia. În cele trei decenii a putut observa, deci, schimbări importante în ceea ce priveşte transportul, dar şi în general, în privinţa modernizării urbei. "Oradea s-a dezolvat mult de atunci, s-au construit atâtea clădiri, s-au reparat liniile de tramvai. E mai uşor să circuli acum"...

Cu ochii-n patru

Indiferent de condiţiile în care a circulat, cea mai mare responsabilitate a simţit-o mereu faţă de călători. Căci simţea apăsând pe umeri răspunderea pentru siguranţa lor. "Munca asta nu e grea fizic, ci psihic. Dacă eram de dimineaţă mă trezeam la 3.30, iar când eram schimbul doi ajungem pe la 1 noaptea acasă", povesteşte Aurelia. În acest răstimp, era mereu cu ochii-n patru. "Un vatman trebuie să fie atent la tot ce mişcă pe stradă, animal, om, orice. Nu ştii niciodată când îţi apare în faţă. Şi o fracţiune de secundă contează", spune ea, bucuroasă că de-a lungul carierei nu a avut accidente, ci doar mici tamponări: "De câte ori am frânat la limită... Îmi bătea inima de emoţie", spune ea.

Tocmai din cauza asta, nu toată lumea a rezistat la cârma tramvaiului. "Am avut foarte mulţi practicanţi care până la urmă s-au lăsat. Nu puteau face faţă stresului, aveau emoţii în trafic", îşi aminteşte Aurelia.

Drum bun, colegi!

Uneori, pe lângă trafic, a avut de-a face şi cu călători nervoşi. "Ei nu înţeleg că nu poţi aştepta după toţi care vin în fugă de undeva. Avem grafice, orare. Mai demult parcă erau oamenii mai civilizaţi", constată ea.

În cei 30 de ani, Aurelia s-a obişnuit cu viaţa de vatman şi încă nu s-a împăcat cu statutul de pensionară. "Mă trezesc singură pe la ora 4 şi cred că trebuie să plec la muncă". Şi nu e vorba de o simplă obişnuinţă, căci îi lipsesc deja plimbările la cârma tramvaiului. "Fiecare om se naşte pentru ceva, eu aşa cred. E şi frumos să fii vatman, n-ai cum să te plictiseşti, căci vezi multe lucruri într-o zi, vezi viaţa oraşului, chiar şi ce nu vrei...", spune ea.

Şi, chiar dacă a ieşit din "circuit", iar acum principala ei preocupare este să fie o bună gospodină pentru soţul şi fiul ei, Aurelia spune că se gândeşte mereu la colegi. "Le doresc să aibă drum bun, fără evenimente". Cum a avut şi ea, vreme de trei decenii...

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
2 Comentarii
Imi place
Un articol care ma incanta la modul cel mai sincer. De ce ? Pt ca imi transmite o senzatie caduca dar foarte nostalgica. In adocratia de azi a Europei care se defineste foarte incrancenata in a se uni dar declarativ foarte preocupata de binele "aproapelui" ( nu ma refer la cei diferiti de hetero ) e un senstiment tot mai rar dar inca sesizabil mai ales la generatia "mancurta" a celor cu aveau "creierele spalate" de tovarsi, si anume senzatia satisfactiei lucrului bine facut, dus la indeplinire. In generatiile "libere" de prejudecati cultivati in cultura de masa pepsi-pop, in care notiuni adiacente nationalului si patriotismului sunt "aproape" prevazute ca si infractiuni la adresa lumii libere, asemenea trairi nu le observ, fapt ce ma pune pe ganduri la algerea intre traditionalism si adocratie, ce maine va fi distopia orwelliana, . De aceea nu as ezita nicio scunda pt o Europa in care esti respectat cu toate trasaturile bune/rele si o Europa fixata sa evite starea de "Muzeu arhitectonic pt turistii asiatici". Felicitari sincere doamnei Aurelia, si multimiri pt placerea de a citi despre asmenea anonimi cu valoare umana.
Postat 25 Mai 2014, 21:45 de Straveziul
FRUMOS !!!!!!
SI FELICITARI DOAMNEI !!!!!!!!!!! PRECIS, A DUS MULTI ORADENI, DACA NU CUMVA PE TOTI!!!!!!!!!!!!! MUNCA EI A FOST PASIUNE SI GRIJA PENTRU CALATORI A FERIT-O DE EVENIMENTE SI PROVIDENTA, BINEINTELES !!! LA MULTI ANI !!! SA FITI SANATOASA !!!
Postat 25 Mai 2014, 19:59 de ADINA
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.0924 RON
  • 1 EUR = 4.8831 RON
  • 1 HUF = 0.0133 RON