Ziua Independenței de Stat a României, sărbătorită și la Oradea. S-au depus flori la statuia Regelui Ferdinand (FOTO)

Hoți și proști deopotrivă, ei se dau admiratori ai Monarhiei ... dar sunt atât de ipocriți încât au ajuns să cânte doar imnul Republicii România.

Asa este de exemplu istoria mincinoasa a Ardealului fabricata de catre iredentismului unguresc. O alta este cea a fabricata de catre monarhisti. "A.I. Cuza în anii 1860 Litografie de August Strixner După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), inițiază importante reforme interne: secularizarea averilor mănăstirești (1863), reforma agrară (1864), reforma învățământului (1864), reforma justiției (1864) ș.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al țării.[1" Inlaturarea lui Alexandru Ioan Cuza si aducerea lui Hohenzolern s-a facut prin uneltirile boierimii, a marilor burghezi si a bisericii nemultumiti toti de reformele de modernizare a Statului realizate de catre Alexandru Ioan Cuza.

După Revoluţia de la 1848, România a avut un singur conducător adevărat. N-a fost Alexandru Ioan Cuza. Într-adevăr, era patriot, dar nu şi-a urmărit decât interesele sale mărunte. Despre acel amărât submediocru care i-a succedat nici n-are sens să discutăm: un neamţ îngrămădit, venit cu deştu-n fund şi căpătuit aici. E o chestie să te salţi de la nivelul de neica nimeni la cel de rege al unei ţări. Numai în România se putea întâmpla aşa ceva. Atunci să fi fost Ferdinand? „Doar a făcut Marea Unire”, aşa ştim de la istorie. Aiurea! Cine s-ar putea gândi la neputinciosul ăla? Un inutil care-a excelat printr-un singur lucru pe care nu şi l-ar dori niciun bărbat: a reuşit să se însoare cu cea mai mare curvă a lumii de-atunci. Mă rog, nici el nu era uşă de biserică, un frustrat coborându-se în cele mai infecte zone ale societăţii pentru satisfacerea plăcerilor sale perverse. Singurul lucru reuşit de Ferdinand(dac-o fi fost el!) a fost cel de a contribui la apariţia celei mari pramatii pe care-a avut-o România. Da, e vorba despre Carol a II-lea, acel deviant care-a reuşit să facă România praf ca efect al pasiunii sale pentru o curvă chiar mai mare decât mă-sa. Şi pentru că mi-e scârbă să vorbesc despre el, voi trece peste. Să fie Mihăiţă? Dumnezeule, ce exemplare a putut cocoţa ţara asta în frunte! Să-mi fie scuzată remarca, dar în tată viaţa sa Mihai nu s-a remarcat decât prin suma imensă cheltuită de la buget pentru propria-i dezvirginare. Iar bietul de el a fost atât de prost încât s-a îndrăgostit sincer de tânăra prostituată care i-a fost împinsă în aşternut. Altceva ce să reţinem de la el? Că a întors armele în plină negociere a capitulării iniţiată de Antonescu? Sau să-i punem în balanţă medalia primită de la Stalin? După Revoluţia de la 1848, România a avut un singur conducător adevărat. N-a fost Alexandru Ioan Cuza. Într-adevăr, era patriot, dar nu şi-a urmărit decât interesele sale mărunte. Despre acel amărât submediocru care i-a succedat nici n-are sens să discutăm: un neamţ îngrămădit, venit cu deştu-n fund şi căpătuit aici. E o chestie să te salţi de la nivelul de neica nimeni la cel de rege al unei ţări. Numai în România se putea întâmpla aşa ceva. Atunci să fi fost Ferdinand? „Doar a făcut Marea Unire”, aşa ştim de la istorie. Aiurea! Cine s-ar putea gândi la neputinciosul ăla? Un inutil care-a excelat printr-un singur lucru pe care nu şi l-ar dori niciun bărbat: a reuşit să se însoare cu cea mai mare curvă a lumii de-atunci. Mă rog, nici el nu era uşă de biserică, un frustrat coborându-se în cele mai infecte zone ale societăţii pentru satisfacerea plăcerilor sale perverse. Singurul lucru reuşit de Ferdinand(dac-o fi fost el!) a fost cel de a contribui la apariţia celei mari pramatii pe care-a avut-o România. Da, e vorba despre Carol a II-lea, acel deviant care-a reuşit să facă România praf ca efect al pasiunii sale pentru o curvă chiar mai mare decât mă-sa. Şi pentru că mi-e scârbă să vorbesc despre el, voi trece peste. Să fie Mihăiţă? Dumnezeule, ce exemplare a putut cocoţa ţara asta în frunte! Să-mi fie scuzată remarca, dar în tată viaţa sa Mihai nu s-a remarcat decât prin suma imensă cheltuită de la buget pentru propria-i dezvirginare. Iar bietul de el a fost atât de prost încât s-a îndrăgostit sincer de tânăra prostituată care i-a fost împinsă în aşternut. Altceva ce să reţinem de la el? Că a întors armele în plină negociere a capitulării iniţiată de Antonescu? Sau să-i punem în balanţă medalia primită de la Stalin? https://trenduri.blogspot.com/2023/04/doua-chestiuni-cat-se-poate-de-clare.html

Prima dată Regele Mihai când a venit în România l-am hulit, iar Conservatoristul Sergiu Andon omul lui Voiculescu scria de o șchioapă ”FIR-AI AL NAIBII MAJESTATE!” a doua vizită nu i-am permis iar să intre în România că era în perioada când era PSD era la Guvernare și Iliescu președinte făcându-se propaganda pentru alegeri, mai apoi i-am permis Regelui nostrum să intre dar totul s-a făcut condiționat. După ce a murit am plâns după el, vai regele nostru a românilor, mai acum câteva zile scria un anume Val Vâlcu în presa centrală de Regele Charles al III-lea, în care nu înțelegea acesta cum domnul Primar Hava de la Alba la invitat pe Regele Charles al III să devină Prinț de Transilvania! Val Vâlcov a spus că se acceptă ca să fie Print de Slobozia sau de Fetești dar nici un caz de Transilvania acolo unde își are rădăcinile! Și iată că vedem cum poartă edilii orașului coroane de flori și își exprimăm omagiile Regelui Ferdinand, desigur nu sunt împotrivă, dar trebuie să știm cum, ce, când, scoatem pe gură câte o castană spurcată, mai ieri eram împotrivă a tot ce înseamna REGE, azi în schimb ovaționăm, mereu purtăm matia cu două fețe, dacă nu ne comvine o dăm jos, o întoarcem pe dos și mergem mai departe. Aici denotă câtă ipocrizie există în politica românească. de la care și cetățeanul român învață să fie precum politica. O zi bună, dumnezeu să ocrotească poporul român atât de prost condus și tulburat.