USR nu e un REPER

Nu trebuie să ai doctorat la SNSPA ori să fii CTP ca să estimezi că spargerea USR prin plecarea fostului preşedinte Dacian Cioloş şi înfiinţarea noului său partid, REPER, pot fi de ajutor PNL, PSD şi UDMR. Dar nu neapărat. Ca să se întâmple asta, prima condiţie este, mai degrabă, ca USR-iştii să nu se schimbe, să rămână cum sunt. 

Inadecvaţi care în furtună turuie lozinci despre cote de gen, incapabili de maturizare în ciuda faptului că biologic încep să cam treacă de 50 de ani, iar politic şi-au pierdut virginitatea odată cu intrarea în Parlament, agresivi deşi se pretind toleranţi, radicali "puri şi duri" care nu admit niciodată nicio eroare proprie, sectari fanatici ai ideii că tribul lor e singurul care îşi merită existenţa, convinşi că toţi cei care nu sunt cu ei sunt împotriva lor, cu o vehemenţă pe care au mai exersat-o înainte, în istoria noastră, doar legionarii şi comuniştii. 

După ce astă-toamnă, la alegere, l-au "felicitat" cu o m*** strigată festiv la final de Congres, "oamenii noi" îi petrec acum la plecare pe "oamenii şi mai noi" tot cu m***, transmisă de un lider cu diplomă de arhitect şi apucături de AUR-ist, cu trolling coordonat pe Facebook de însuşi "Dan", cu înjurăturile foştilor tovarăşi de drum acuzându-l pe "Dacian" de dezertare, ba chiar şi de acţiune la comanda unor băieţi cu ochi albaştri.

Toate astea nu fac decât să ateste uriaşa cantitate de ură acumulată şi cultivată în USR, să confirme că locul lui Cioloş nu mai era acolo, să-i justifice constatarea că între proaspeţii foşti colegi "nu vedem nici dorinţa, nici maturitatea de a accepta greşelile trecutului şi de a schimba o direcţie care duce partidul la irelevanţă".

Reacţia liderilor USR la plecarea lui Cioloş arată un incredibil de scăzut nivel de educaţie şi o uluitoare lipsă de bun-simţ, ba chiar huliganism, o mentalitate şi un comportament de haită gata să sfâşie pe oricine îi iese în cale ori iese din rând.

USR nu e nici primul, nici ultimul partid din România care se rupe. Liberalii sunt campioni absoluţi, cu numeroase disidenţe, aripi, facţiuni şi concurenţe, dar USR-iştii sunt singurii care îşi spurcă foştii tovarăşi şi-i transformă în duşmani ireconciliabili. Partid de scandal, ca AUR, de Facebook, sonor, expert în meme şi în linşarea tuturor adversarilor, reali sau doar închipuiţi, dezinteresat să-i aducă pe "ceilalţi" la compromis, să cadă la pace, să obţină rezultate. 

În condiţiile în care tot mai mult electorat de dreapta este scârbit, pe bună dreptate, de prestaţia neliberală a PNL, USR-iştii colecţionează argumente pentru ca nu ei să fie alternativa. Cu rarisime excepţii, puţinii lor primari eşuează la fel ca predecesorii lor penelişti ori pesedişti, parlamentarii lor mestecă lozinci, activiştii de partid se canibalizează în interior unii pe alţii, şi atunci de ce ar fi ei mai votabili? În loc să accepte, pur şi simplu, înfiinţarea REPER şi să le spună foştilor colegi un fel de "drum bun şi cale bătută", poate tocmai USR-iştii înşişi vor face ca alegătorul de dreapta să prefere noul partid.