Procuror peţitor: Lele şi-a măritat mama, ca să se facă stăpân pe averea vecinului

Cât de lacom trebuie să fii ca să-ţi măriţi cu un vecin propria mamă, de mult trecută de vârsta la care fiorul dragostei i-ar aprinde călcâiele, pentru ca tu să te lăfăi şi în casa tatălui vitreg?

Pentru orice om de bun-simţ, simpla formulare a unei asemenea întrebări ar echivala ea însăşi cu o înjurătură de mamă. Cu atât mai ofensatoare ar fi pentru un om al legii. Nu este, însă, cazul lui Alexandru Lele, procuror la Parchetul Bihor! Total dezinhibat, magistratul şi-a măritat mama cu un vecin de-al lui, astfel încât după moartea acestuia să se înstăpânească peste casa în care omul locuia ca şi chiriaş al Primăriei.

BIHOREANUL vă prezintă o poveste ce întregeşte profilul (i)moral al unui procuror deja notoriu pentru isprăvi care, nu demult, erau cât pe ce să-l trimită în spatele gratiilor...

Taina căsătoriei

Incredibil, dar adevărat! În urmă cu cinci ani, în cel mai deplin secret, procurorul Alexandru Lele şi-a căsătorit mama sexagenară cu un vecin, la fel de bătrân, cu care magistratul împărţea în centrul Oradiei aceeaşi curte. Scopul? În strada Postăvarului nr. 10 Lele deţinea apartamentul 2, format din patru camere, dar voia să ajungă proprietar şi pe apartamentul 3, întins pe 150 de metri pătraţi şi alcătuit tot din patru camere, plus opt dependinţe, în care vecinul său locuia încă din anii 80 cu statut de chiriaş al Primăriei.

Fără să-i pese că o făcea de râsul satului natal, Lele şi-a adus mama de la ţară, i-a aranjat o cununie rapidă şi discretă cu bătrânul, după care a înscris-o în contractul de închiriere pe care acesta îl avea cu Administraţia Imobiliară Oradea (AIO), în speranţa că, mai târziu, după ce vecinul-tată vitreg va muri, va cumpăra casa închiriată de acesta din fondul locativ de stat. Evident, la un preţ social, mult sub cel al pieţei. Ca de la Primărie...

Numai că planul lui Lele n-a ţinut. Iar asta fiindcă după moartea vecinului, deşi a cerut ca AIO să transfere pe numele mamei sale locuinţa în care, între timp, el băgase o mulţime de bani, a fost refuzat categoric. Aşa că, plin de tupeu, şi-a pus mama să dea în judecată municipalitatea şi să înşire, chiar în reclamaţie, o poveste incompletă şi mincinoasă.

Merit pentru măritiş

Plângerea, concepută cel mai probabil de Lele, a fost înaintată Judecătoriei Oradea în luna ianuarie a acestui an şi descrie ea însăşi felul în care mascarada căsătoriei n-a avut alt scop decât cel imobiliar.

În actul de chemare în judecată a municipalităţii, femeia povesteşte că, la 16 februarie 2004, s-a căsătorit cu un anume Moise Babău, fără însă a preciza că acesta era vecinul fiului său, ci doar arătând că, în calitate de văduvă a acestuia, era îndreptăţită să moştenească de la Primărie contractul de închiriere pe care AIO îl încheiase bătrânului.

Ca să fie mai convingătoare, Ana Babău-Lele s-a descris în faţa judecătorilor ca o victimă a acestei căsnicii, susţinând că ar merita din partea Primăriei o "compensaţie" pentru suferinţele îndurate pe perioada "mariajului", care a luat sfârşit în anul 2009 prin decesul soţului. "Am 71 de ani, sunt pensionară şi sufăr de mai multe boli foarte grave şi am capacitatea de muncă pierdută total urmare a căsătoriei încheiate între mine şi Babău", s-a plâns mama lui Lele, pentru a-i impresiona pe judecători.

Bătrâna afirmă că, după măritiş, a început să renoveze apartamentul închiriat de Babău şi în care locuia împreună cu acesta, cheltuindu-şi "pentru reabilitare majoritatea economiilor de-o viaţă".

Subliniind că după căsătorie a devenit parte în contractul de închiriere încheiat pe numele lui Babău, femeia a acuzat AIO că, în 2008, după finalizarea lucrărilor, "a refuzat să mai încaseze chiria", iar din septembrie 2009 nu a mai prelungit contractul de închiriere, deşi "continui să locuiesc în acest apartament unde am domiciliul şi unde plătesc toate cheltuielile". În concluzie, spunea Ana Babău-Lele, instanţa trebuia să oblige AIO să pună pe numele ei contractul de care beneficiase defunctul soţ.

Căsnicie pe hârtie

BIHOREANUL a aflat, însă, că povestea căsniciei dintre vecinul şi mama lui Lele n-a fost aşa cum a prezentat-o aceasta judecătorilor, şi că situaţia reală nu o îndreptăţeşte deloc pe femeie să pretindă locuinţa pe care fiul său şi-o dorea atât de mult. Cel puţin două amănunte, pe care procurorul neglijase să le "rezolve" pe vremea când încă vecinul său trăia, dovedesc că mariajul dintre Moise Babău şi Ana Lele a fost doar o mică afacere.

În primul rând, contrar afirmaţiilor înşirate judecătorilor, procurorul şi-a lăsat mama să locuiască în continuare singură în satul natal (Dobricioneşti, comuna Măgeşti). Asta deşi femeia devenise doamna Babău şi, deci, normal era să trăiască împreună cu soţul, în Oradea.

Pe de altă parte, chiar în timpul aşa-zisei căsnicii, Babău i-a tras lui Lele o clapă de zile mari, eliberând "domiciliul conjugal" şi predându-şi locuinţa Primăriei. Concret, în 2008, bătrânul s-a mutat într-o garsonieră de la marginea oraşului, unde a şi rămas până aproape de obştescul sfârşit.

Unul hăis, altul cea

BIHOREANUL a obţinut documente care confirmă descoperirea făcută şi care, totodată, întregesc tabloul situaţiei cu aspecte pe care Lele avea, evident, interesul să le ascundă instanţei de judecată.

Astfel, din evidenţele AIO rezultă că, într-adevăr, în 2004, după căsătoria sa cu Ana Lele, Babău a cerut includerea acesteia în contractul de închiriere pentru apartamentul din strada Postăvarului. Numai că, încă din noiembrie 2008, bătrânul şi-a cumpărat o garsonieră pe strada Milcovului, unde s-a şi mutat. Ba, mai mult, în martie 2009 bătrânul a reziliat contractul de închiriere cu AIO, predând Administraţiei Imobiliare casa din strada Postăvarului.

Pe de altă parte, funcţionarii AIO au descoperit că mama lui Lele nici măcar nu avea dreptul să solicite transferarea contractului de închiriere pe numele ei. "Doamna Babău (Lele) Ana, conform adeverinţei nr. 1295/18.06.2004, eliberată de Primăria comunei Măgeşti, figurează în Registrul Agricol cu o suprafaţă de teren şi cu o casă de locuit în localitatea Dobricioneşti". Or, potrivit Legii locuinţei, "nu pot beneficia de locuinţe sociale persoanele sau familiile care deţin în proprietate o locuinţă".

Cu "ghinile"

Deşi în plângerea adresată Judecătoriei declara că locuieşte "în continuare" la "domiciliul conjugal" din strada Postăvarului, BIHOREANUL a găsit-o pe Ana Babău-Lele, acum în vârstă de 71 de ani, acasă, la Dobricioneşti. De unde, zic vecinii, nici vorbă ca femeia să fi fost plecată decât, cel mult, în vizită. "O mai mers ea pă la Oradie, la fiu-său ăla de-i procuror, da' n-o lipsit niciodată mai mult de o zi o' două. Doară are casă de-ngrijit. Cine-a da ghinilor de mâncare în locu' ei...?", a explicat, binevoitor, unul dintre vecinii bătrânei.

De altfel, chiar şi în discuţia cu reporterii, femeia avea să spună, indirect, că a minţit în plângerea depusă la Judecătorie. Căci, întrebată când a fost ultima oară la oraş, bătrâna a recunoscut: "Apăi, astă-toamnă. Nu mărg io decât dacă mă mai duce băiatu' ăla mai mic care stă în Auşeu şi-i impegat la CET în Oradie...".

Îndemnată să povestească cum a ajuns să se cunune cu vecinul fiului său, femeia şi-a ales cu grijă ce şi cât să vorbească. "La Sandu ne-am cunoscut. El ne-o făcut cunoştinţă". Întrebată dacă s-a măritat din dragoste şi a cui a fost ideea, a zis, ruşinată şi bănuitoare în acelaşi timp: "Da', Doamne iartă-mă, cum?... O fost ideea mea". După care a adăugat iute: "Şi-a lui..."

Scumpă la vorbă, bătrâna a mai susţinut că a locuit o vreme "la Oradie", până ce Babău "şi-o cumpărat garsonieră şi s-o mutat, nu ştiu di ce". După care a mutat discuţia, pledând în favoarea fiului său, care ar avea tot dreptul să primească locuinţa vecinului: "O băgat în ea o groază dă bani. Îi şi normal s-o ceară dă la Primărie. D-apăi are trii copii, şi trăbă să le lase ceva... Că care părinte nu s-ar gândi la pruncii lui?".

După un scurt timp de gândire, bătrâna a mai adăugat un argument: "Sandu o cerut casa ca să merg să stau la el, că-s bătrână şi bolnavă, după ce tătă viaţa am lucrat la CAP". Ca şi cum, dacă fiul ar iubi-o, n-ar putea s-o ţină în cele patru camere pe care deja le deţine. Sau ca şi cum municipalitatea ar fi obligată să ofere o locuinţă pentru fiecare bătrână care vrea să se mute la oraş...

"Eşti prost"

Reporterii BIHOREANULUI au încercat să afle şi versiunea procurorului Lele (foto), numai că încercarea s-a transformat într-un eşec. Şi nu din vina lor, ci din cauza felului în care acesta obişnuieşte să se comporte chiar şi pe stradă, într-un loc public.

Abordat în faţa casei, în loc să explice cum i-a venit ideea de a-şi mărita mama şi ce argumente ar putea invoca pentru ca Primăria să-i mai dea o casă pe lângă cea pe care deja o are, magistratul a negat până şi faptul că-şi doreşte apartamentul fostului vecin. "Eşti prost! Eşti prost", l-a gratulat el pe reporterul care a avut "neobrăzarea" să-i pună întrebări pe care, evident, nu şi le dorea. După care, repetând alte insulte, s-a grăbit să intre pe uşa casei, pentru ca ulterior să nu mai dea nici un semn că ar dori să dea vreo explicaţie.

Poate va proceda altfel la procesul dintre mama sa şi municipalitate, care va începe să se judece în luna mai, şi unde e de aşteptat s-o asiste în faţa instanţei. Asta dacă nu cumva, curajos nevoie-mare, o va lăsa pe bătrână să explice singură judecătorilor de ce a minţit. În numele fiului hapsân...

CU DOUĂ FEŢE
Şpăgar acasă, incoruptibil la centru

Dacă în Bihor presa locală l-a creionat de-a lungul anilor pe Alexandru Lele ca fiind un magistrat corupt, pe plan naţional acesta a beneficiat de simpatie deoarece, atunci când cariera şi chiar libertatea i-au fost puse în pericol, a ştiut să pozeze în victimă a Partidului-Stat PDSR.

Statutul de magistrat-vedetă şi l-a câştigat în 2001, când a dispus arestarea - sub acuza de contrabandă cu petrol - a fiului prefectului de atunci, Adrian Tărău (foto), eliberat ulterior pe motive medicale, după ce premierul Năstase lansa celebra declaraţie "nu cred în arestările de vineri seara".

Suspendat din funcţia de procuror în acelaşi an, Lele a fost trimis în judecată pentru luare de mită, reţinere şi distrugere de înscrisuri, favorizarea infractorului, fals intelectual şi neglijenţă în serviciu. Potrivit rechizitoriului, Lele a contribuit ani în şir, contra cost, la favorizarea unor infractori. Omul de afaceri Viorel Ştiube l-a denunţat fiindcă i-a pretins 20.000 de mărci germane în schimbul unui dosar compromiţător despre soţia unui alt procuror, care îl cerceta pentru evaziune fiscală. Acelaşi Ştiube afirma că Lele i-a mai cerut 10.000 de dolari pentru a-i scăpa fratele de un dosar de tâlhărie. Într-un alt caz, procurorii au reţinut că Lele a dosit un dosar în care erau cercetate două persoane pentru înmatricularea ilegală a unor maşini.

Una din aceste persoane, Marius Lascău, era chiar finul lui Lele, de la care acesta a şi primit o maşină de teren raportată ca furată din Occident. Ulterior, finul lui Lele a fost închis în Italia. Fără să fi fost judecat, Lele a fost reîncadrat la Parchetul Bihor în ianuarie 2008, după ce DNA, la care dosarul s-a întors printr-o chichiţă procedurală, l-a scos de sub urmărire penală.

În timpul suspendării, Lele a colaborat, sub semnătura Cătălin Manea, la "Gazeta de Oradea", parte a unui trust media a cărei conducere avea să fie trimisă în judecată pentru şantaj. Din această poziţie, Lele şi-a reglat conturile cu alţi magistraţi, unii din ei cerând ulterior Consiliului Superior al Magistraturii să intervină pentru apărarea reputaţiei lor.

Mapa profesională a lui Lele mai conţine o pată neagră din 1995, an în care procurorul, fiind în stare de ebrietate, a comis un accident rutier soldat cu vătămarea unei persoane. La acea vreme, Lele a fost sancţionat cu reţinerea a 15% din salariu timp de trei luni, fiind scos de sub urmărire penală pe motiv că victima sa nu a mai depus plângere.

PROCUROR-AGRESOR
Omul legii. Legea bâtei

Alexandru Lele este cunoscut nu numai ca magistrat pătat, ci şi datorită comportamentului său agresiv, în ultimii ani fiind implicat în două bătăi.

Unul dintre aceste episoade s-a consumat chiar în faţa casei sale, în iulie 2007. Nervos că nu departe de fereastra sa doi tineri, fraţii Adrian şi Gabriel Ilieş (foto) îşi testau claxonul maşinii, Lele a ieşit din casă cu un par, lovindu-i atât pe ei, cât şi autoturismul "gălăgios". Ulterior, Lele a susţinut că disputa fusese provocată de cei doi fraţi, care l-ar fi urmărit, nu se ştie de ce, şi l-ar fi lovit atât pe el, cât şi pe soţia sa.

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a deschis un dosar pe numele procurorului, pentru loviri şi distrugeri, dar şi împotriva celor doi fraţi Ilieş, pentru loviri. Deşi de atunci au trecut mai bine de doi ani şi jumătate, cazul este în continuare tergiversat.

Tot în 2007, în octombrie, Lele s-a bătut cu omul de afaceri Radu Pentie (foto). Incidentul a avut loc în imobilul din strada Madach Imre unde funcţiona atât sediul "Gazetei de Oradea", cât şi biroul firmei lui Pentie.

Cei doi s-au intersectat în holul clădirii, unde s-au luat la bătaie. Omul de afaceri a susţinut că l-a întrebat pe Lele dacă "mai scrie la jegul ăla de ziar", moment în care acesta l-a înjurat de mamă şi l-a lovit în faţă. "Atunci am reacţionat, am dat şi eu şi l-am imobilizat la sol. A început să urle şi a vrut să mă muşte de mâini", spunea Pentie.

Pe de altă parte, Lele a susţinut că cel care a început bătaia a fost omul de afaceri, iar el n-a ripostat deloc. "Pentie s-a năpustit asupra mea şi a început să mă lovească cu pumnii şi cu picioarele. Eu n-am apucat să fac nimic, pentru că aveam şi mâinile ocupate cu ziare, cărţi şi o umbrelă", a pretins Lele.

Şi în acest caz ancheta trenează. "Tot aştept ca Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să-şi dea avizul pentru trimiterea lui în judecată, pentru că fapta lui e una penală, şi dacă va fi condamnat nu mai poate fi procuror", a declarat pentru BIHOREANUL Radu Pentie.