Dintre toţi cei care, miercurea trecută, au purtat în Arena Antonio Alexe tricouri cu inscripţia "Lion King" pentru a sărbători triumful înregistrat cu o seară înainte de CSM CSU Oradea în Liga Naţională de Baschet, cel mai expansiv a fost antrenorul Cristian Achim. A sărit, a scandat, a bătut toba galeriei şi s-a pozat cu toţi fanii care asistau la prezentarea trofeului.
Aflat de peste 8 ani la cârma echipei de baschet, un record în România, vâlceanul Cristi Achim a dezvăluit BIHOREANULUI care au fost planurile de anihilare a competitorilor de la Steaua, ce relaţie are cu fanii orădeni şi ce i-a spus primarul Ilie Bolojan după victorie.
"Mă bucur mai tare decât după primul trofeu"
- Aţi câştigat al doilea titlu naţional, la doi ani după primul. Cum aţi reuşit? Există vreun secret?
- Nu e niciun secret, există doar foarte multă muncă. Desigur, faptul că am câştigat înseamnă că avem şi valoare. Doar munca nu este de ajuns în niciun domeniu.
- Aţi fost foarte exuberant la întâlnirea cu fanii, chiar mai bucuros decât după primul titlu. A fost victoria asta mai importantă?
- Recunosc că mă bucur mai tare decât după primul trofeu. În sport, după ce câştigă un prim titlu, de regulă antrenorii pleacă. Eu am altă viziune. Mi se pare mai greu să rămâi, iar să reconfirmi un titlu mi se pare fabulos. La primul trofeu, cârcotaşii pot spune că ai avut noroc sau un culoar favorabil. Când o faci de două ori, nu mai poate fi vorba despre noroc, ci despre muncă şi valoare.
- A fost finala aşa cum aţi plănuit-o? Aţi reuşit să-i anihilaţi aproape complet pe stelişti, care în multe momente păreau pierduţi pe teren. Cum aţi făcut?
- Ce poţi să faci e să ai planuri de joc bine stabilite, să le transmiţi jucătorilor, iar ei să le execute. Din fericire, toate astea s-au întâmplat, iar jucătorii au fost magistrali. Calificările cu Piteşti şi Sibiu au fost complicate. De altfel, cu Piteştiul am pierdut primul meci acasă. Cine s-ar fi gândit atunci că vom fi campioni? În toate seriile de play-off, planul a fost legat în special de apărare. În finală, am diminuat foarte mult randamentul celor trei guri de foc ale Stelei - Runkauskas, Flowers şi Zekovic. Aici a fost soluţia. Pe Runkauskas, care practic a scos de unul singur Clujul (n.r. - echipa eliminată de Steaua în semifinale), l-am anihilat aproape complet.
- Şi l-aţi frustrat. Aşa s-a văzut la televizor…
- Categoric. Când nu-ţi merge jocul, devii frustrat. Şi asta face parte din planul de joc.
"Poţi fi motivat maxim dacă nu poţi alerga"
- Ce le-aţi spus jucătorilor la vestiar după meciul al doilea din finală, pierdut acasă în faţa Stelei? Cât de supărat aţi fost pe ei?
- În acele momente trebuie să te aduni şi să te concentrezi. Le-am spus că pentru noi nu s-a schimbat nimic, pentru că tot de două victorii mai aveam nevoie.
- E importantă motivarea? Cine se ocupă de ea?
- Este cea mai importantă. Mă ocup eu, nu avem pe cineva pentru asta. La nivel înalt, nu există psihologi colectivi. Nu cred în asta.
- Vaidas Kariniauskas a dezvăluit că înaintea meciului trei de la Bucureşti, staff-ul tehnic al CSM le-a făcut jucătorilor o surpriză, arătându-le mesaje video încurajatoare de la familie şi prieteni. A cui a fost ideea?
- N-a fost ideea mea, dar am îmbrăţişat-o din prima secundă. Era crucial meciul trei, iar mesajele au avut un impact benefic asupra lor. Dar nimic nu se poate face doar din psihologie. Poţi să fii motivat maxim, dacă nu poţi alerga.
- Primarul Ilie Bolojan (foto) a urmărit ultimul meci al finalei din tribune, de la Bucureşti, plin de emoţii. V-a felicitat? I-a felicitat pe jucători?
- Ştiţi că dânsul este o persoană retrasă. Cred că semănăm, deşi noi nu am vorbit prea mult. Am rămas surprins că a venit la meci. După cum aţi văzut, a stat în tribună lângă fani. Ne-a felicitat după meci şi ne-a spus că el nu poate să trăiască în asemenea tensiune (zâmbeşte).
"Cu problemele noastre, alte echipe ar fi sucombat"
- Miercurea trecută, le-aţi spus suporterilor că a fost un sezon foarte greu. Care au fost cele mai mari pietre de încercare?
- A fost cel mai dificil sezon, deoarece pentru mine a existat o presiune mai mare decât în trecut.
- V-aţi impus-o dvs. sau altcineva?
- Să zicem că mi-am impus-o eu. Sunt şi câţiva oameni foarte răutăcioşi. Din fericire, sunt înăbuşiţi de mulţimea pe care aţi văzut-o la prezentarea trofeului, de oamenii care îmi dau o energie ieşită din comun. În cele mai dificile momente am simţit că fanii mă susţin şi mă iubesc. E un sentiment fantastic.
- V-aţi gândit şi la schimbările din lot? Din ce motive au fost făcute?
- Da, a fost un sezon dificil şi pentru că a trebuit să facem schimbări majore în echipă, nedorite de mine. Sunt genul de antrenor căruia îi place să aibă continuitate, să aibă o structură clară de jucători. Motivele au fost de tot felul: neadaptare la oraş, neadaptare la echipă, probleme cu vizele... Gândiţi-vă că eu, care l-am avut pe Will Franklin conducător de joc timp de cinci sezoane, am terminat anul acesta cu al patrulea şi al cincilea fundaş (n.r. - Kris Richard şi Vaidas Kariniauskas). Cu problemele acestea, foarte multe echipe nu că nu ar fi câştigat titlul, ci ar fi sucombat. De asta sunt aşa de fericit.
- Care vi s-a părut cel mai greu sau cel mai important meci disputat în acest sezon?
- E imposibil de spus. Am fost foarte fericit după victoria cu Sibiul din Top 6, doar că a durat două ore, până când am aflat că Muhamed Pasalic (n.r. - shooterul echipei) are o fractură la mână. Oricum, după o victorie mă pot bucura doar câteva ore, căci gândurile îmi zboară la meciul următor. Se spune că un antrenor este ultimul lui rezultat. E cinic, dar aşa este.
- Cum ar fi arătat o finală cu U BT Cluj, campioana sezonului trecut? Am fi câştigat-o?
- Nu am cum să ştiu. Exista această variantă, dar niciodată nu mă apuc să lucrez înainte să aflu împotriva cui joc.
"Zeci de nopţi nedormite"
- În faţa suporterilor aţi mulţumit finanţatorilor şi sponsorilor echipei. Anul trecut, o schimbare majoră a fost retragerea sponsorului tradiţional, Gavella. Aţi avut probleme cu finanţarea secţiei?
- Nu mă pricep la lucrurile astea, pentru că nu e treaba mea. Nici nu vreau să fie. Pot să vă spun că, din ceea ce ştiu eu, nu am avut probleme financiare, jucătorii au fost plătiţi la timp.
- M-am referit şi la construirea lotului. Aţi avut aceleaşi posibilităţi?
- Iniţial, bugetul pentru jucători a fost mai mic, după care am putut să mai jonglăm.
- Cât costă să faci performanţă în baschet? Ce buget a avut echipa în acest sezon?
- Nu cunosc cu exactitate. Nu sunt întrebări pe care să mi le adresaţi mie.
- Sunteţi considerat cel mai bun antrenor român. Ce credeţi că mai aveţi de învăţat?
- Nu-mi place această formulare, nu cred în ea. Îmi cunosc limitele, încerc să mi le depăşesc, mai am multe de învăţat. În această meserie, dacă nu eşti conectat permanent la fenomen, nu ai nicio şansă. Nu e o meserie de 8 ore. Sunt zeci de nopţi nedormite... Ori te implici total, ori deloc.
- Sunteţi cel mai longeviv antrenor din ţară, antrenaţi la Oradea de peste 8 ani. Cum de aţi rămas atât timp aici?
- Am avut norocul să găsesc nişte oameni în conducerea clubului, mă refer la Florin Birta (n.r. - viceprimar, fost preşedinte CSM) şi Şerban Sere (n.r. - fost manager al secţiei de baschet, acum preşedintele clubului), care mi-au acordat încredere. Pe de altă parte, să ştiţi că la Oradea presiunea este foarte mare, mai ales în ultimii 4-5 ani. Noi nu am ratat în niciun sezon. Inclusiv în acel sezon îngrozitor cu accidentările (n.r. - 2014-2015), locul 7 a fost o mare reuşită. Eu am rămas aici doar pentru că echipa a avut rezultate.
- Dar dvs. puteaţi şi pleca...
- Aşa cum am spus, îmi place continuitatea. Am avut câteva oferte, acum vreo 4-5 ani chiar una fabuloasă financiar. Atunci am ales să rămân la Oradea pe jumătate din salariu. Mi se pare mai important să stai într-un mediu propice, în care poţi lucra.
"Suntem foarte apropiaţi de Occident"
- Care sunt jucătorii pe care-i vreţi în lot pentru sezonul următor?
- E mult prea devreme să vorbim despre lot. Cum îmi place continuitatea, eu i-aş ţine pe toţi.
- Care e planul pentru Champions League? Vom avea o echipă competitivă în Europa?
- Depinde de mulţi factori, de lot, de buget... Nu îmi place să sar paşii. Urăsc să vorbesc despre ceva când nu am în mână nimic.
- Vă consideraţi orădean? Locuiţi aici cu familia?
- Mă consider orădean, dar nu locuiesc aici cu familia. Nu mi-am mutat domiciliul aici. Încă. Îmi place foarte tare oraşul, îmi plac oamenii. Mă simt apreciat şi iubit. Înseamnă foarte mult să mergi pe stradă şi să vezi lumea că-ţi zâmbeşte. Cred că am reuşit să facem foarte multă lume fericită. E cea mai mare motivaţie.
- În Oradea baschetul a devenit în fenomen. Cum aţi caracteriza suporterii echipei? În afara coregrafiilor şi uralelor de la competiţii, v-au făcut şi alte surprize?
- Îmi plac fanii noştri enorm, pentru că la noi se poate veni cu familia, cu copiii. Nu se înjură, nu există trivialităţi, lumea e foarte plăcută, foarte deschisă. Din acest punct de vedere, suntem foarte apropiaţi de Occident şi nu suntem apropiaţi deloc de Balcani.
- Mai puţin în meciurile cu Sibiul din play-off, când au existat răfuieli verbale între cele două galerii.
- Da, dar au existat întâi nişte provocări. Publicul nostru mă motivează fantastic. Eu nu ştiu să înfrumuseţez lucrurile, deci spun lucrul acesta din toată inima.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.