.JPG)
Vineri seară, la ora şapte fără câteva minute, sala Filarmonicii de Stat din Oradea mustea de lume. După ora 19, ora programată să înceapă concertul, în sală nu mai era niciun loc liber, aşa că au fost puse scaune şi pe culoarele de trecere. Chiar şi aşa, unii orădeni au stat în picioare.
Primele aplauze s-au auzit când a urcat pe scenă orchestra Filarmonicii Banat din Timişoara, cea care l-a însoţit pe Tudor Gheorghe în acest turneu. Când artistul a ajuns în faţa publicului, aplaudele au fost vădit mai puternice.
„Am promis că voi face pe dracu-n patru să aduc la Oradea anotimpurile poeziei româneşti", a spus artistul în deschiderea concertului. Tudor Gheorghe şi-a exprimat apoi regretul că nu a cântat împreună cu orchestra Filarmonicii din Oradea. „Poate n-a vrut, ori n-a ştiut, ori n-a putut...".
Primele cântece au fost cele despre iarnă, aşa cum a creionat-o Alecsandri în poemele sale. Apoi, au urmat Rapsodiile de primăvară ale lui Topârceanu, cu toporaşi, furnici şi gândăcei.
Printre melodii, artistul supranumit „cobzarul nostru naţional" a strecurat scurte povestiri pline de umor, care au făcut publicul să râdă cu poftă minute întregi. Glume despre politicieni, despre drumuri şi chiar despre românii care au emigrat. „Am văzut azi cum au reparat drumul de la Salonta. Excepţional!", a spus Tudor Gheorghe, cu o vădită notă de ironie. Şi despre sine a glumit, uitându-se la pancartele uriaşe de pe cortina din spatele scenei, pancarte cu imaginea sa. „Nici Ceauşescu n-avea poze atât de mari!", a exclamat, râzând, artistul.
Tudor Gheorghe şi-a permis să facă destăinuri publicului, recunoscând la un moment dat că a fumat marijuana. „Mi-am dat repede seama că mai bună e o ţuică", a spus el. A arătat publicului şi o sticlă de bere pe care a primit-o de la un amic din Portugalia. Pentru că băutura se numea „Super Bock", cobzarul a recunoscut că nu îndrăzneşte să o desfacă şi că o recomandă sincer ca siglă pentru Partidul Democrat-Liberal.
Şi dirijorul orchestrei, tânărul Marius Hristescu, a intrat în nota amuzantă a spectacolului, iar când publicul a cântat împreună cu artistul melodia „Dorul călător", Cristescu s-a întors cu spatele la orchestră şi a „dirijat" publicul.
După două ore de iarnă şi primăvară, orădenii n-au putut să răsplătească altfel artistul şi orchestra simfonică decât prin aplauze. Şi nu s-au zgârcit la ele...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.