Teatrul de păpuşi, fără păpuşi

Cât de multe poate spune o păpuşă numai cei mici ştiu, căci "oamenii mari" nu le mai ascultă de mult. Îşi amintesc doar de vremea când vedeau spectacole în care ele prindeau viaţă.

Copiii de acum, însă, nu vor mai avea nici măcar amintirile, pentru că, pur şi simplu, păpuşarii din Oradea au dat bir cu fugiţii...

Dor de păpuşi

Nu există educatoare care să nu-şi ducă picii la Teatrul Arcadia măcar o dată pe an. Mai ales că instituţia le pune la dispoziţie un autocar, scăpându-le de grija transportului. "Copiii adoră să meargă la teatru. Socializează cu alţi copii, învaţă să se comporte într-o sală de spectacol", explică educatoarea Lidia Petrica (foto), directoarea Grădiniţei 36 din Oradea.

Numai că, oricât de apreciabilă e grija Teatrului Arcadia pentru transport, din oferta instituţiei lipseşte taman ceea ce ar aştepta copiii: spectacolele cu marionete. Aşa că în ultimii ani, ceva din farmecul ieşirilor la teatru s-a pierdut: "Ne e dor de teatrul de păpuşi"...

De ani buni, precizează educatoarea, n-a mai avut unde să-i ducă pe copii pentru un spectacol cu păpuşi, din simplul motiv că ele nu se mai fac în Oradea. Din când în când, educatoarele încearcă să suplinească această lipsă, improvizând spectacole cu păpuşi chiar la grădiniţă, sau primind trupele de păpuşari din Galaţi sau din Capitală, care vin să ţină spectacolele tot în grădiniţe.

Teatru de acţiune

Deşi ştie că alţi colegi de breaslă vin în Oradea de la sute de kilometri şi au priză printre copii, directorul Teatrului Arcadia, Marius Aron (foto), susţine că tocmai dezinteresul micuţilor a "omorât" teatrul de păpuşi, fapt care a şi determinat, spune el, schimbarea denumirii instituţiei, care cândva era chiar asta: Teatrul de Păpuşi.

"Ani la rând i-am studiat pe copii şi am văzut că păpuşile pe scenă îi plictisesc, mai ales pe cei de vârstă şcolară. Iar preşcolarii din grădiniţe preferă piese în care să interacţioneze cu actorii", zice Aron, spunând că păpuşile trase de sfori nu pot coborî în public, între copii.

Ultimele spectacole de păpuşi, îşi aminteşte directorul, s-au ţinut în Arcadia în urmă cu mai bine de 5 ani, când s-au jucat două piese apreciate: "Tigrişorul Petre" şi "Ursuleţul Rim-Cin-Cin". "Le-am scos pentru că autorii pieselor sunt polonezi şi trebuia să umblu după ei pentru reînnoirea drepturilor de autor", zice comodul Aron.

Păpuşari la pensie

Există, ce-i drept, şi un motiv obiectiv pentru care Teatrul Arcadia a renunţat la piesele cu marionete: păpuşarii sunt tot mai greu de găsit. Instruire în domeniu se face doar la Bucureşti şi puţini absolvenţi vin în provincie. "De mulţi ani nu a venit un păpuşar nou în Oradea", zice Aron. Aşa că păpuşarii cu experienţă de aici mai ţin cursuri în teatru, pentru a-i instrui pe cei tineri. Dar şi mânuitorii pricepuţi sunt puţini: la secţia română doar cinci. La secţia maghiară sunt ceva mai mulţi, iar acolo se mai ţin, însă tot rar, spectacole exclusiv cu păpuşi.

Cert e că toţi păpuşarii, români şi maghiari, s-au reprofilat şi urcă acum pe scenă ca actori, iar păpuşile sunt scoase din depozit doar la spectacolele mixte, în care apar şi actorii, şi câte o marionetă.

În prim-planul scenei e păpuşa, care de obicei întruchipează un singur personaj, iar în spatele ei actorii joacă celelalte personaje. "Aşa e spectacolul Scufiţa Roşie, unde Scufiţa e păpuşă", zice Marius Aron. Aceste piese sunt pe placul copiilor, argumentează el, tocmai pentru că sunt complexe şi dinamice: "Sala e plină la ele, de aceea pregătim o nouă premieră mixtă, Cheiţa de Aur".

Directorul speră să prindă bine noua piesă, pentru că, în fond, e manager şi trebuie să scoată profit. "Eu trebuie să vând piesele...", zice cu o oarecare resemnare. Ştie că în ziua în care teatrul nu va mai rupe bilete, atât el cât şi colegii lui, actori sau păpuşari, vor trage cortina, definitiv.