Sorbonica, pe ducă?

Nu trecea lună, cu un deceniu şi ceva în urmă, fără ca BIHOREANUL să dezvăluie fraude de tot felul din activitatea Universităţii şi a unora dintre cei pe care i-am numit "sorbonei".

Serii întregi de articole au arătat cum active primite de la stat după ce rectorul fondator Teodor Maghiar transformase în profesori universitari diverşi potentaţi ai zilei (de pildă pe fostul director SRI Virgil Măgureanu ori pe fostul ministru al Apărării, Ioan Mircea Paşcu) fuseseră transformate în feude ale clanului conducător.

Baza didactică de la Sânmartin era, de pildă, parcare pentru firma de TIR-uri a unuia dintre fiii fostului rector, Doru Maghiar, cel căruia tatăl îi lăsase şi funcţia moştenire.

O altă bază, de la Pietroasa, era de fapt domeniu de braconaj pentru mai-marii judeţului - politicieni, procurori, poliţişti, vameşi. Mulţi dintre aceştia fie fuseseră făcuţi de Unchiu’ profesori, fie cadorisiţi cu diplome de studii pe sistemul Pile-Cunoştinţe-Relaţii, PCR.

Alteori am dezvăluit impostura "doctorală", cu mult înainte ca doctoratele plagiate să fi devenit subiect pentru presa centrală. Am arătat cum teze de inginerie şi de medicină erau "reciclate" de la profesori la doctoranzi pentru ca aceştia să ajungă, la rându-le, profi.

Cel mai notoriu dintre beneficiarii imposturii de atunci este în prezent Florian Bodog, devenit din cărător de geantă al fostului decan Mircea Ifrim el însuşi decan, ba şi ministru al Sănătăţii - o carieră clădită pe o lucrare despre pancreas pe care fostul brancardier o semnase cu neruşinare la o vârstă la care încă nici nu-i crescuse mustaţa şi abia se specializa în chirurgie plastică.

Am făcut dezvăluiri despre cuibuşorul de la Geotermalism, de unde îşi luau leafa angajaţi cu diplome fără nimic în comun cu ingineria, absolvenţi de Muzică, Arte Plastice, Geografie, Sociologie etc, toţi "alipuiţi" aici pentru că Unchiu’ - Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească! - nu avea inimă să-i refuze pe cei ce-i cereau ajutorul, mai ales dacă rugăminţile ajungeau la el prin filiere agreate.

În fine, îmi amintesc despre articolul care a pus capăt epocii Maghiar, cel privind falsificarea numărului de studenţi pentru ca Sorbonica să primească de la Ministerul Educaţiei o finanţare peste cea cuvenită, aferentă numărului real.

Modernizarea prin care trece acum Universitatea din Oradea, datorată în parte - ce ironie! - specialiştilor reali în Geotermalism şi realizată cu fonduri europene, poate să pună capăt vremurilor în care o numeam derizoriu "Sorbonica", motiv pentru care consider că efortul şi rezultatul merită salutate.

Înnoirea exterioară, a clădirilor şi dotărilor, deşi nu o garantează, poate determina şi înnoirea interioară, a resursei umane, la fel cum şi reabilitarea oraşului a dus la updatarea mentalităţii a tot mai mulţi orădeni.

Dacă se va întâmpla, porecla de ocară de odinioară poate fi adânc îngropată, ceea ce e de dorit atât pentru soarta instituţiei, cât şi a Oradiei, legată - că vrem, că nu vrem - de cea a Universităţii.