Șefa DSP Bihor, Daniela Rahotă: „Sunt foarte supărată pe medicii de familie!”

Originară din Vâlcea, absolventă a Facultăţii de Medicină din Târgu Mureş, cu stagiatura făcută înainte de 1989 într-o comună bihoreană, unde a fost repartizată împreună cu soţul, tot medic, Daniela Rahotă consideră că experienţa acumulată la ţară i-a prins bine, pentru că atunci a devenit doctor cu adevărat.

Specializată în igienă publică, sănătate publică şi management sanitar, devenită între timp şi cadru universitar, şefa DSP Bihor pledează, în interviul acordat BIHOREANULUI, pentru mai multă educaţie, dar dezvăluie şi vulnerabilităţile sistemului sanitar din judeţ, generate chiar de la baza sa: medicii de familie sunt indolenţi, poate şi fiindcă, spre deosebire de colegii lor din spitale şi policlinici, nu riscă practic nicio sancţiune.

- De o vreme, pe internet şi la TV se duce o cruciadă contra vaccinării. De ce contestatarii sunt mai ascultaţi decât specialiştii?

- Persoanele care spun că vaccinarea face rău nu au informaţii corecte, iar părinţii sunt şi ei neavizaţi. În Bihor, din fericire, nu avem lideri antivaccinare, dar există oameni influenţaţi de cei care apar la TV. Durerea noastră e că aceşti oameni fie nu se adresează specialiştilor pentru a cere informaţii, fie, atunci când specialiştii le oferă, nu vor să-i asculte. De peste 20 de ani, la DSP n-a cerut nimeni informaţii, iar când colegii merg în şcoli părinţii cred că e pierdere de timp, că în loc de educaţie sanitară copiii trebuie să facă tot matematică, engleză germană...

- Avem în judeţ efecte ale campaniilor antivaccinare: scăderea numărului de copii vaccinaţi ori vaccinaţi incomplet?

- Şi Bihorul stă rău din acest punct de vedere. Pe ultimii trei ani avem o scădere semnificativă la toate tipurile de vaccin. La BCG în 2012 aveam vaccinare de 99,3%, în 2015 - 98,5%, iar în 2016 avem 98,1%. Şi aici încă stăm bine, pentru că vaccinarea BCG se face în maternitate. La hepatita B în 2012 aveam 96%, în 2015 - 93%, iar în 2016 avem 90%. La hexavalent în 2012 aveam 94%, în 2015 - 88%, în 2016 avem 88,5%.

Situaţia e cauzată nu doar de refuzuri, ci şi de neprezentarea la medic. Avem, de pildă, părinţi plecaţi din ţară dezinteresaţi total de acest aspect. Or, problema vaccinării nu e doar a unui individ, întrucât copilul nevaccinat se poate îmbolnăvi mai uşor, ci a întregii comunităţi. E o problemă a României, una chiar de siguranţă naţională, pentru că aceşti bolnavi pot provoca epidemii. Situaţia este cu atât mai tristă cu cât statul român asigură vaccinarea gratuit, ba chiar e obligatorie, dar din păcate fără sancţiuni. Iar lipsa coerciţiei se dovedeşte deja problematică. ASCO ne-a cerut sprijin să conştientizăm părinţii deranjaţi că li s-au cerut adeverinţe de vaccinare la înscrierea copiilor şi care, din acest motiv, au acuzat limitarea dreptului la educaţie. Legislaţia e contradictorie: pe de o parte părinţii invocă dreptul copiilor de a fi primiţi la grădiniţă necondiţionat, pe de alta ignoră atât obligaţia legală a vaccinării propriilor copii, cât şi dreptul celorlalţi de a nu fi îmbolnăviţi.

Oamenii spun că n-au ştiut, în loc să se informeze

- Care sunt atribuţiile DSP în sistemul de sănătate publică din judeţ?

- Avem un departament pentru supravegherea sănătăţii publice, prin care desfăşurăm programele naţionale de sănătate: de vaccinare, pentru monitorizarea şi controlul TBC, HIV-SIDA, a celorlalte boli transmisibile, de promovare a sănătăţii, de sănătate a mamei şi copilului, de screening pentru cancerul de col uterin (unde sunt foarte supărată pe medicii de familie pentru modul în care nu se implică). Celălalt departament al DSP, de control, verifică unităţile sanitare, saloanele cosmetice, unităţile şcolare şi cele economice cu risc de sănătate.

- Spunea o colegă a dvs că dacă merge să facă educaţie nu vrea nimeni să asculte, iar dacă merge în controale, oamenii chiar fug...

- Lipsa de educaţie e de vină. Omului îi este uşor să spună, la controale, că n-a ştiut regulile, în loc să se informeze. La DSP oferim gratuit consultanţă agenţilor economici în probleme de igienă şi sănătate publică, dar întreprinzătorii merg doar la Registrul Comerţului să-şi ia hârtiile, iar când noi îi controlăm şi constatăm că nu au dat importanţă unor detalii spun că n-au ştiut. Nu-i opreşte nimeni să ştie.

- Verificaţi şi potabilitatea apei, radioactivitatea aerului, poluarea chimică şi fonică?

- Prin compartimentul de igiena mediului monitorizăm potabilitatea apei în tot judeţul, atât pe baza unor contracte cu furnizorii de apă, cât şi a sesizărilor populaţiei. În ce priveşte apa, oamenii trebuie să înţeleagă că înlocuirea reţelelor de conducte e absolut necesară, pentru că sunt foarte vechi, dar şi că înlocuirea nu se poate face peste noapte, iar când se reia furnizarea pe o reţea se întâmplă ca apa să vină la început tulbure. În Oradea, pot spune că situaţia este foarte bună. De calitatea aerului, solului şi apei în starea naturală se ocupă Agenţia pentru Protecţia Mediului. Noi avem atribuţii doar în privinţa efectelor mediului, suntem un fel de colector de date privind îmbolnăvirile. Pe sol, pentru monitorizarea radioactivităţii, avem totuşi un laborator fizico-chimic bine dotat şi urmărim şi noi acest parametru.

Adolescenţii îşi încep viaţa sexuală la 11-12 ani

-  Există convingerea că anumite zone din Bihor sunt contaminate din cauza fostelor exploatări şi depozite de uraniu. E justificată?

- Nu este. Monitorizăm atât solul, cât şi produse, iar radioactivitatea este normală.

- Şi, totuşi, bihorenii sunt convinşi că incidenţa ridicată a afecţiunilor oncologice (locul 3 în ţară)  e cauzată de radiaţii...

- Nu este o legătură. Ştiţi, există o piramidă a determinaţilor sănătăţii. La bază e încărcătura genetică cu care fiecare vine pe lume şi la care se adaugă, într-adevăr, factorul de mediu. Dar 50% din starea de sănătate a fiecăruia e determinată de stilul de viaţă: regim alimentar, obiceiuri vicioase (fumat, alcool, droguri), sedentarism, obiceiuri sexuale - iar aici vreau să vă spun că, potrivit chestionarelor din şcoli, adolescenţii îşi încep viaţa sexuală foarte devreme, pe la 11-12 ani, şi au parteneri multipli. La urmă de tot, în vârful piramidei, e calitatea îngrijirilor medicale, determinantă în proporţie de doar 10% pentru sănătatea unui om. În concluzie, recomandarea este ca fiecare să aibă grijă la stilul de viaţă. Noi am vrut ca educaţia sanitară să fie materie obligatorie de studiu pentru copii, dar din păcate părinţii cred că e mai important să bage în copii, cum spuneam, matematică, informatică, engleză... Am regresat de la verificarea unghiuţelor pe batistuţă la refuzul educaţiei sanitare. Urmarea? Copiii nici nu se mai spală cu apă şi săpun, ci se dau cu soluţii parfumate cumpărate de părinţi, deşi acestea nu spală. Şi ne mirăm de consecinţe?

- Se degradează starea biologică a populaţiei din cauza sărăciei şi ignoranţei?

- În Bihor, conform sintezelor anuale ale Institutului Naţional de Sănătate, mai puţin. La noi probleme mari sunt bolile diabetice şi neoplazice, plus mortalitatea şi morbiditatea infantilă destul de crescută.

- Care e cauza?

- La nivel judeţean activează pe această problemă o comisie formată din reprezentanţii DSP, dr. Petru Chitulea şi dr. Rodica Negrini de la Maternitate, neonatologii spitalelor cu secţii de ginecologie, pediatri... Ascultându-i pe medicii de familie, aceştia spun că nou-născutul pierdut nu a fost înscris la el, că nici n-a ştiut de el. Dar aici e o problemă: medicul de familie, dacă are un număr suficient de pacienţi, nu mai este interesat de ceea ce se întâmplă în comunitatea sa. Cauzele sunt multiple şi pornesc tot de la educaţie. Femeile sunt reticente să se adreseze medicului de familie şi ginecologului şi, concomitent, îşi încep viaţa sexuală tot mai devreme, fără a avea o educaţie pentru aceasta.

"E foarte ruşinos pentru breasla noastră"

- A trecut ceva timp de la scandalul Hexapharma, al dezinfectanţilor diluaţi, acum se poate discuta la rece. Cât a fost exagerare şi cât adevăr îngrijorător?

- A fost o exagerare. Oamenii trebuie să ştie că eficienţa biocidelor depinde enorm dacă înainte de a le aplica ai făcut curăţenia clasică, cu apă şi detergent. Sigur, dacă biocidul nu are concentraţia trecută pe etichetă, avem o problemă.

- Ce controale faceţi în unităţile sanitare şi ce constataţi?

- Primele vizate de noi sunt spitalele. Din fericire, nu avem probleme cu gândacii, cu structura sistemică, cu circuitele, constatăm mai degrabă neglijenţe minore şi individuale, de exemplu un cadru medical fumează unde nu e voie sau nu îşi pune mănuşile înaintea unei manevre medicale. În general, urmărim să ne asigurăm că se respectă procedurile, nu să dăm amenzi. La fel, facem controale şi la cabinetele medicilor de familie, unde urmărim nu doar igiena, ci şi acoperirea vaccinală, de la care porneşte durerea.

- Dacă tot vorbim despre medicii de familie, implicarea lor în programul de screening pentru depistarea cancerului de col uterin este sub orice critică. Pur şi simplu, deşi e gratuită, nu-şi trimit pacientele la testarea Babeş-Papanicolau...

- Programul a început în 2012 şi a pornit bine, ca orice lucru nou. Toţi medicii au fost bucuroşi, gata, facem, dregem... Ministerul a dat bani, a făcut şi cursuri gratuite, ca medicii să poată face inclusiv recoltări pentru testare, să nu mai vină femeia din capătul judeţului la Oradea. Dar dacă mă întrebaţi care medic de familie a făcut o recoltare din 2012 până acum, în 2016, vă pot spune că nici unul. Din 40 de medici de familie şcoliţi, nici măcar unul! E foarte ruşinos pentru breasla noastră. Din populaţia cu risc, doar 6% au fost trimise la testarea gratuită. Păcat, poate pacientele ar zice "uite, măi, că doctorul nostru are grijă de noi"... Anul acesta va trebui să returnăm la Minister peste 1 milion euro pentru că nu suntem în stare să folosim banii, iar asta se întâmplă pentru că medicii de familie nu pot fi obligaţi să facă ceva.

- Între timp, la specialiştii din spitale ajung bolnavi în stadii terminale, mai ales oncologici. Ce conştiinţă, nu doar profesională, ci umană, au astfel de medici?

- Evident, nu toţi sunt aşa... Dar din zone întregi ale judeţului nici măcar o singură femeie, nici măcar o rudă de-a medicilor, nu a fost trimisă la investigaţii. Sunt indolenţi, pentru că ştiu că oricum primesc finanţare.

Îmbolnăvirile cu HIV-SIDA, în creştere continuă

- Care e dinamica bolilor infecţioase, de la hepatită la SIDA? Reuşiţi să controlaţi răspândirea lor?

- În privinţa bolilor transmisibile intervenim fie când apare îmbolnăvirea la o persoană, cum e cazul HIV-SIDA, fie când apar focare de boli. La HIV-SIDA avem o creştere continuă a îmbolnăvirilor, chiar în rândul persoanelor educate. La hepatita B şi C avem o stagnare care ne bucură.

- În urmă cu 5-6 ani, Ministerul Sănătăţii desfiinţa spitalele mici, lipsite de dotări, şi prea apropiate de altele, mai bine echipate, dar după 2012 unele au fost reînfiinţate. Care măsură a fost raţională şi care eronată?

- În Bihor a fost desfiinţat spitalul din Ştei, care a fost reînfiinţat şi acum are nu doar indicatori buni, ci s-a şi extins cu o secţie de paliaţie, mai mult decât binevenită, precum şi o bună acoperire cu specialişti şi cu dotări. A devenit chiar singurul din judeţ care a trimis la rezidenţiat posturi cu locuri de muncă asigurate.

- Ce consecinţe a avut transferarea spitalelor de la Minister în grija administraţiilor locale?

- Efectele sunt bune pentru toată lumea. Înainte, o problemă trebuia discutată cu Ministerul, iar uneori nici nu veneau răspunsuri. Acum, autorităţile locale rezolvă problema practic pe loc, au îmbunătăţit dotările, confortul şi, cel mai important, mentalitatea. În plus, strategiile spitalelor sunt decise în acord cu cele ale localităţilor.

Degeaba ai apă dacă dejecţiile le arunci în şanţ

- Este sănătatea publică influenţată de migrarea personalului?

- Sigur că e afectată de plecarea medicilor, dar în Bihor nu avem această problemă la proporţii mari, din fericire.

- Există proceduri clare în eventualitatea unor accidente rutiere ori de muncă colective, explozii, incendii, cutremure, epidemii? Cum ar colabora instituţiile în asemenea scenarii?

- Evident, autorităţile au proceduri, actualizate periodic şi în Bihor, cooperăm cu ISU, cu ITM, cu DSVSA, deci cred că Bihorul nu este nepregătit. Şi nu doar în asemenea cazuri, ci şi în altele. De exemplu, avem situaţia dializaţilor şi gravidelor în fiecare localitate pentru ca la iarnă, dacă vor fi înzăpeziri, aceşti oameni să poată fi duşi la spitale.

- Ce vulnerabilităţi de siguranţă naţională privesc sistemul de sănătate?

- Scăderea acoperirii vaccinale e cea mai mare, din ea decurge apoi riscul transmiterii unor boli.

- Există în sănătatea publică bihoreană şi alte puncte slabe, specifice?

- Ar fi, în judeţ, problema aprovizionării cu apă potabilă şi asigurării canalizării, că degeaba ai apă curentă dacă dejecţiile le arunci prin şanţuri. Cred că primarii din comune ar trebui să se implice mai mult în ambele chestiuni.