Sânge de artist: Orădeanul Alexandru Weinberger-Bara, fiul unei premiate pictoriţe şi al celui mai apreciat bluesman, face carieră la Viena

La 23 de ani, Alexandru Weinberger-Bara a debutat cu dreptul în lumea artistică, fără să se bazeze pe sprijinul părinţilor săi, bluesmanul AG Weinberger şi pictoriţa Vioara Bara.

Crescut în Teatrul din Oradea, unde mama sa e scenograf de peste 30 de ani, Alexandru ştie de mic toate "secretele" de dincolo de scenă. Şi de asta, dar mai ales de dragul "emoţiei pure" transmise pe scenă, Alex a decis să devină regizor de teatru. A studiat la Viena, unde a şi debutat, iar acum pregăteşte acasă primul său spectacol profesionist...

Crescut în teatru

După absolvirea Liceului Onisifor Ghibu, unde a studiat la profilul Filologie, Alexandru a decis să devină regizor de teatru. Ambiţios, a ales Max Reinhardt Seminar, şcoala de Dramă a Universităţii de Muzică şi Arte Performative din Viena, fondată în 1928, care a pregătit monştri sacri precum Marlene Dietrich şi Hedy Lamarr, două vedete ale vechiului Hollywood, precum şi pe Christoph Waltz, autorul unor roluri remarcabile în "Inglorious Bastards" şi "Django Unchained".

Alegerea lui Alexandru n-a fost surprinzătoare. "M-a interesat tot timpul literatura, îmi plăceau poveştile. Mă fascinau şi efectele video şi sonore, văzând cum poţi să spui o poveste cu ajutorul lor", povesteşte tânărul. În plus, a crescut în Teatrul din Oradea, unde mama sa, Vioara Bara (foto), nominalizată la Premiile UNITER, lucrează ca scenograf din 1985. Cum părinţii erau despărţiţi, Alexandru a crescut cu mama şi îşi vizita tatăl. "A trebuit să cresc în Teatru. Am avut o single mom, aşa că a fost nevoită să mă ducă cu ea la repetiţii. Nu îşi permitea şi nici nu voia să angajeze o bonă", spune Alex.

Arta efemeră

Pasionat şi de pian, a ales regia de teatru pentru că spectacolele "transmit emoţia în mod direct", dar şi pentru că rezultatul e unic. "Este o artă efemeră. Poţi să faci un spectacol legendar şi peste 25 de ani nimeni nu îşi va mai aminti de el. Autorii vor fi amintiţi, dar nu reprezentaţia, actul teatral în sine. Asta m-a atras cel mai mult, că investeşti două luni în repetiţii, în procesul de a găsi autenticitatea personajelor, pentru ceva efemer, dar în acelaşi timp unic", se confesează artistul.

La Max Reinhardt Seminar a intrat după un examen de admitere în limba germană, pe care s-a chinuit s-o înveţe cu şase luni înainte de probe. "Spre surprinderea mea, l-am luat. A trebuit să prezint două concepte regizorale. Cred că am trecut ca prin urechile acului", spune, modest, Alex.

De la 18 ani a locuit, prin urmare, la Viena, unde a lucrat proiecte teatrale atât la şcoală, cât şi în afara ei. În luna noiembrie a anului trecut, şi-a prezentat cu succes spectacolul de licenţă, "Foxfinder" (Căutătorul de vulpi), după premiatul text al britanicei Dawn King. Spectatorii sunt transpuşi într-o comună rurală din Anglia, unde oamenii sunt bântuiţi de frică şi neîncredere, iar duşmanul de moarte al umanităţii este vulpea. În cronica revistei de teatru Yorick, Irina Wolf a scris că spectacolul a avut "tensiune, dinamism şi mister", iar tânărul regizor "dovedeşte înzestrări certe" pentru profesia aleasă.

Istoria mitralierei, la Volkstheater

Că proiectul a fost un succes o dovedeşte şi faptul că Alexandru a fost invitat să pună în scenă un spectacol la Volkstheater Viena, al doilea cel mai mare teatru din capitala Austriei. A ales să facă teatru-politic, regizând "Compasiune. Istoria mitralierei", după un text al eseistului şi jurnalistului Milo Rau. Povestea are în prim-plan două femei, una din Africa Centrală, care a fost martoră la execuţia părinţilor ei, iar cealaltă o europeancă care a fost voluntară în Congo.

În producţia lui Alexandru Weinberger-Bara, ambele roluri au fost jucate de aceeaşi actriţă, Anja Herden. "Compasiune. Istoria mitralierei" a avut premiera în luna martie şi a fost inclusă în programul Volkstheater pentru stagiunea ce debutează în această toamnă.

Povestea domnişoarei

Alex vrea să facă teatru şi acasă, ţinând ca prin spectacolele sale să atingă teme sensibile ale societăţii autohtone: "România este o ţară care bagă sub preş o grămadă de lucruri, cum ar fi abuzurile împotriva femeilor şi faptul că femeile trebuie să aibă un anumit rol în societate".

Primul spectacol de aici îl pregăteşte la Teatrul Regina Maria din Oradea, un loc care-i este familiar şi drag - "Domnişoara Iulia" (Fröken Julie), după piesa omonimă a suedezului August Strindberg, protagonişti fiind Anda Tămăşanu, Sorin Ionescu şi Lucia Rogoz.

Scrisă în 1888, aceasta spune povestea aristocratei Iulia, fiica unui conte, care începe o relaţie cu Jean, servitorul, în ciuda tuturor regulilor impuse de societate şi de biserică. "Cei doi decid să treacă de acest tabu, intrând într-un joc de putere care în final îi va distruge. De fapt, ajung să se distrugă unul pe celălalt", povesteşte Alex, care s-a gândit să aducă acţiunea în prezent.

Repetiţiile au început, iar premiera a fost programată pe 14 octombrie la Sala Arcadia, fiind prima producţie nouă a trupei Iosif Vulcan în stagiunea 2018-2019.

Coleg cu mama

În realizarea producţiei, Alexandru Weinberger-Bara lucrează cu mama sa, Vioara Bara, care semnează scenografia. "Suntem foarte căpoşi amândoi şi ne mai certăm, dar cred că avem aceeaşi profunzime în gândire şi am mare încredere în ea", spune tânărul regizor, bucuros că a ajuns colegul mamei sale.

Culmea, artista a avut semne de întrebare în privinţa carierei alese de fiul ei. "Cred că s-a temut un pic când i-am spus că vreau să fiu regizor. Nu ai o siguranţă financiară, nu eşti angajat nicăieri. Trebuie să fii pregătit s-o dai în bară, dar să păstrezi focul viu şi să continui. Nu e cea mai sănătoasă meserie", zice Alex. De altfel, uneori, între proiecte, în Viena îşi ia o slujbă part-time de... chelner. "Da, acolo poţi să faci asta şi să te întreţii din banii pe care-i câştigi cu jumătate de normă", explică el.

Alexandru îşi propune ca în următorii ani să regizeze atât în Austria, cât şi în România, şi să trăiască doar din artă. "Sunt mulţi oameni cu idei frumoase. Consider că e un privilegiu să ai ocazia să faci un spectacol de teatru. Sunt recunoscător pentru asta".

De altfel, ambii părinţi îl încurajează, fără ca el să se simtă presat că amândoi sunt artişti de succes. "Nu m-am comparat niciodată cu ei. Ei au drumul lor", spune tânărul regizor. Ce poate el vor cunoaşte şi orădenii, curând…

PĂRINŢI FAIMOŞI
Cariere de răsunet

Tatăl lui Alexandru, AG Weinberger (foto), este considerat cel mai bun interpret de blues al României. Chitarist, vocalist, interpret la muzicuţă, producător şi realizator de emisiuni radio şi TV, producător de albume, AG Weinberger a avut din mai 2000 o perioadă de "exil cultural" în Statele Unite, unde a scos albumul "Nashville Calling", nominalizat la Premiile Grammy. Mr. Blues are 11 albume discografice şi a scris muzica pentru 18 spectacole de teatru. În 2011 a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler de Preşedinţia României.

Mama tânărului regizor, Vioara Bara, este preşedintele filialei Oradea a Uniunii Artiştilor Plastici, funcţie din care a fost foarte vocală cerând Consiliului Local sprijinirea artiştilor locali şi un sediu propice pentru UAP. Picturile sale au fost prezentate în expoziţii naţionale şi internaţionale, în Italia, Portugalia, Olanda, Polonia. Din 1985, Vioara Bara lucrează la Teatrul Regina Maria, realizând scenografia a peste 60 de spectacole. În 2012, a fost nominalizată la Premiile UNITER pentru lucrările destinate musicalului de succes "Scripcarul pe acoperiş", care şi acum se joacă cu casa închisă la Teatrul Regina Maria.