Români cu suflet maghiar: Statul Român a mutat două profesoare din Bihor în Ungaria, ca să-i înveţe pe copii... limba română (FOTO)

După ce ieşi din România prin Vama Salonta, coteşti imediat la dreapta, treci chinuit peste nişte minunăţii de gropi şi mai străbaţi vreo 2 kilometri până să ajungi în cea mai mare comunitate de români din Ungaria. "Vă salutăm în comuna noastră", scrie pe panoul de intrare în Micherechi. Sau Méhkerék, cum e denumirea oficială.

Născuţi în Ungaria, dar convinşi că sunt români, locuitorii din Micherechi simt că s-au îndepărtat prea mult de limba lor maternă. Aşa că au convins două profesoare din Bihor să se mute la ei, ca să-i facă pe copiii satului să înveţe, dar mai ales să îndrăgească, limba română.

Românii altora

Cei 2.100 de locuitori din Micherechi spun despre ei că sunt cetăţeni maghiari. Totuşi, majoritatea vorbesc româna. La recensământul din 2011, 46% dintre micherecheni s-au declarat de etnie română, dar localnicii spun că numărul etnicilor români e şi mai mare. Satul are un auto-intitulat consiliu local românesc, adică format exclusiv din etnici români, iar tricolorul roş-galben-albastru se găseşte pe fiecare stradă şi clădire publică. Pe primărie scrie întâi "Casa Satului" şi apoi "Kőzségháza".

"Aşa este dintotdeauna şi nouă aşa ni se pare normal. Dacă observaţi atent, peste tot am pus câte trei steaguri: al Ungariei în mijloc, între cel al Europei şi cel al României", spune viceprimarul Netye Bertold (foto), garantând că nimeni n-a fost vreodată deranjat de tricolorul românesc. Aflat în funcţie din 2010, tânărul de 35 de ani vorbeşte limba română cu uşurinţa unui neaoş. "Sunt român născut în Ungaria!", răspunde el întrebării dacă e ungur sau român. "Sunt cetăţean maghiar. Patria mea e Ungaria. Sufletul meu este în Ungaria. Micherechi niciodată nu a aparţinut României, dar satul e românesc".

Generaţii asimilate

Românii au ajuns în Micherechi pe la jumătatea secolului XVIII. După ce turcii au nimicit satul şi n-au mai lăsat un suflet în viaţă, locul a fost colonizat cu iobagi români din satele vecine, Tulca, Ianoşda, Inand, Mădăras, iar românii ortodocşi au reclădit aşezarea. Şi astăzi mai mult de jumătate din micherecheni sunt ortodocşi, cealaltă jumătate fiind baptişti şi penticostali. Nici vorbă de reformaţi sau romano-catolici, confesiunile majoritare în Ungaria. "Poate că sunt vreo 2-3 dintre cei nou veniţi", zice Bertold.

În mod firesc, de-a lungul anilor micherechenii s-au căsătorit şi cu oameni din afara satului, unguri care nu ştiu deloc româneşte. Astfel, încet, locuitorii au fost asimilaţi, ajungând acum să vorbească mai mult în maghiară. "Generaţia bunicilor mei a vorbit doar româna, părinţii mei şi româna şi maghiara, iar generaţia mea mai mult maghiara", explică viceprimarul. Asta, chit că micherechenii sunt încurajaţi pretutindeni să folosească limba română: grădiniţa şi şcoala sunt cu predare în română şi maghiară, în biserici se vorbeşte aproape exclusiv româneşte, iar în primărie, deşi limba oficială este maghiara, toţi funcţionarii cunosc şi româna.

Grai de Micherechi

Dacă îi întrebi pe elevii şcolii din Micherechi care limbă li se pare mai uşoară, zic la unison: româna! Acasă, cei mai mulţi vorbesc doar ungureşte, dar la cursuri profesorii le predau bilingv. "Suntem o şcoală de naţionalitate română şi aici pot preda doar profesori care cunosc limba română", explică directoarea şcolii, Anna Sárkozi (foto). De altfel, la intrarea în fiecare clasă elevii sunt întâmpinaţi cu un citat din Vasile Alecsandri, despre cum limba este cea mai importantă moştenire a copiilor de la părinţii lor.

Directoarea vorbeşte o română aproape corectă, asemănătoare de cea pe care o vorbesc maghiarii din Bihor. "Noi spunem că vorbim, de fapt, graiul micherechean. Este foarte asemănător cu româna, dar cu influenţe maghiare", explică profesoara. În micherecheană, unei maşini nu i se spune maşină, dar nici "autó", cum se zice în ungureşte, ci "utău". La fel, atunci când vor să spună că obişnuiesc să facă ceva, spun că "sucuiesc", de la ungurescul "szokásos". Graiul îl folosesc, însă, doar la ei acasă. Odată ajunşi în alte localităţi din Ungaria, micherechenii vorbesc exclusiv maghiara.

Nem trendy!

Observând că localnicii vorbesc tot mai puţină română, iar copiii din familii mixte ajung la şcoală chiar şi fără să ştie o boabă din limba lor maternă, edilii din Micherechi au decis în 2011 să ceară ajutor autorităţilor româneşti. Prin diplomaţii din consulate şi ambasadă, primăria a cerut detaşarea a două cadre didactice din România, care să îi înveţe pe copii limba română. "N-a fost o decizie uşoară. Cadrele noastre cunosc şi ele limba română şi s-au simţit jignite. Dar adevărul e că limba română nu mai era trendy", spune viceprimarul, explicând că părinţii insistau ca elevii să înveţe engleza şi germana, nu şi româna.

Ministerul Afacerilor Externe şi cel al Educaţiei din România le-a aprobat doleanţa, iar din 2013 în Micherechi locuiesc două profesoare din Bihor. "Le-am adus să-i înveţe pe copii şi pe părinţi deopotrivă să îndrăgească limba şi tradiţia română", se mândreşte Bertold.

Navetă de weekend        

Profesoarele Mihaela Baicu şi Simina Gherţan au ajuns în Ungaria în urma unui concurs organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor. Titulară în învăţământ din 2005, Mihaela preda înainte engleza şi româna la Colegiul Tehnic Unirea din Ştei, dar din lipsă de elevi îşi pierduse postul. Simina era suplinitoare la Olcea. Acum, ambele stau toată săptămâna în Micherechi, iar în weekend vin acasă, în Bihor.

Primăria Micherechi le-a cazat într-un cămin din sat, asigurându-le şi masa, iar Ministerul Educaţiei din România le plăteşte în continuare salariile. Nu le dă, însă, sporurile pe care le au profesorii din ţară. Ca să compenseze aceşti bani, în parteneriat a intrat şi Primăria Oradea, care, lăudabil, oferă fiecărei profesoare, lunar, o primă de 1.200 lei.

"Cu 10 ani vechime în învăţământ, câştig 2.200 lei pe lună", precizează Mihaela. Semnificativ mai puţin decât o profesoară din Ungaria cu vechime similară, care câştigă cam 200.000 forinţi, adică aproape 3.000 lei. Bani la care se adaugă sporurile, inclusiv pentru faptul că predau într-o şcoală bilingvă...

Mai mult decât şcoală

În Micherechi, Simina predă româna la grădiniţă, iar Mihaela la şcoala generală. În grădiniţă sunt înscrişi 63 de copii, care de cum o văd pe Simina sar în sus de bucurie. "O adoră copiii", explică directoarea grădiniţei, Angelica Puskár (foto). Simina nu are statut de educatoare, ci de profesor care le asistă pe educatoare, învăţându-i pe copii bazele limbii române, prin cântece şi poezii. "Ne ajută şi pe noi să vorbim română corect, nu doar pe copii", spune directoarea. Totodată, Simina îi învaţă pe micuţi tradiţii româneşti. Săptămâna trecută, de pildă, au confecţionat împreună mărţişoare.

La fel, în şcoală Mihaela asistă la orele de română ale elevilor, completând practic profesorul de la clasă. În plus, participă la programul after-school, unde elevii fac tot felul de ateliere, inclusiv de limbă şi literatură, respectiv cultură română. "Progresele se văd. 70% dintre elevii şcolii pot purta conversaţii inteligibile, iar ceilalţi înţeleg ce li se spune, dar nu reuşesc să dea detalii", explică profesoara.

Ca să-i facă să înţeleagă şi mai bine româna, Mihaela şi Simina au început să îi ducă pe micherecheni şi în excursii în Bihor. De pildă, educatoarele din Micherechi fac schimburi de experienţă în Salonta, iar Mihaela i-a adus pe elevi şi pe profesorii din şcoală la spectacolele Teatrului Regina Maria. Nu-i de mirare că munca celor două dăscăliţe este apreciată atât de edili, cât şi de localnici, căci ele fac ca în sat să fie cunoscută viaţa românească. Mai mult, fac ca viaţa din Micherechi să fie povestită româneşte...

ROMÂNI VS. MAGHIARI
Conflictele, de neînţeles

Românii din Micherechi nu-şi doresc să devină cetăţeni ai României, dar s-ar aştepta ca autorităţile româneşti să fie mai interesate de ei. "Le-am spus de multe ori românilor: uitaţi-vă la Statul Maghiar, cum are grijă de maghiarii din afara ţării", spune viceprimarul Netye Bertold. De vină ar fi politicienii români, inclusiv cei de etnie maghiară. UDMR-ştii sunt de altfel singurii care îi vizitează, dar numai înainte de alegeri şi numai pentru a se poza cu ei, fără a-i asculta cu adevărat. "Probabil e mai bine aşa, pentru că noi nu vrem motive de dezbinare, cum sunt în Secuime".

Unei comunităţi atât de obişnuite să trăiască bilingv, cum este cea micherecheană, i se pare absurd că în România unii sunt jigniţi de arborarea altui steag decât cel naţional. La fel de absurd li se pare şi ca etnicii maghiari din România să nu ştie limba română. "Eu nu pot să înţeleg de ce se întâmplă asta", zice Bertold, convins că etniile nu trebuie să se "certe", ci să trăiască în armonie...