Restructurare în surdină

După un an de la aprobarea fuziunii între Spitalul Județean și cel Municipal și o gestație de 9 luni de la realizarea ei efectivă, conducerea unității se încumetă, cu un delay de un semestru față de termenul promis în proiectul de management al dr. Gheorghe Carp, la o primă reorganizare a colosului nou creat. 

Prezentată în amintitul proiect în termeni generali, fără angajamente radicale („utilizarea cât mai eficientă a capacității de spitalizare”), propunerea de restructurare recent finalizată și trimisă Ministerului Sănătății se întemeiază, totuși, pe o analiză ce a vizat toți parametrii obiectivi, de la indicele de complexitate medicală a cazurilor rezolvate în fiecare secție, gradul de ocupare a paturilor și numărul de pacienți, până la veniturile realizate și cheltuielile făcute pentru tratarea lor, toate pe o perioadă suficient de mare, de 7 luni. 

La o primă vedere, reorganizarea propusă țintește, însă, doar structuri a căror ajustare putea fi intuită și de profani. Nu trebuie să fii specialist în management sanitar ca să corectezi supradimensionarea secțiilor de Obstetrică-Ginecologie și de Pediatrie știind că natalitatea s-a prăbușit, nici ca să decizi extinderea Paliației, de vreme ce, se vede cu ochiul liber, tot mai mulți bătrâni și bolnavi în stadii terminale au nevoie de astfel de îngrijiri.

Prin urmare, restructurarea nu „răstoarnă taraba”. Dar poate nici nu trebuia să diminuezi sau să gonflezi secții care, din varii motive, fie că activează în clădirea fostului Municipal, fie că funcționează la vechiul Județean, au pe de o parte scopuri diferite (de exemplu Internele de pe Coposu tratează bolnavi cronici, cele de pe Doja acuți), iar pe de altă parte au indicatori sănătoși. Cert e că, în absența unor contestații și până la probe contrarii, măsurile propuse au dreptul la prezumția de corectitudine. Asta, chiar dacă unele par contrariante (de pildă tăierea de paturi de la secțiile de Ortopedie de pe Doja, cu adresabilitate mare, care își externează rapid pacienții pentru a-i trimite la Recuperare). 

Mult mai greu de înțeles e de ce, chiar dacă în proiectul managerial n-a „amenințat” cu concedieri (vorbind doar, tot general, despre „optimizarea gestionării resurselor umane”), concomitent cu desființarea a circa 5% din paturile spitalului, dr. Carp nu reduce pe măsură și numărul salariaților, lăsând ca asta să se producă „pe cale naturală”, prin pensionare, pe motiv că încadrarea cu personal este, oricum, la media normativelor, nu la limita de sus, iar Codul Muncii îi protejează până și pe cei mai leneși. Iar cifrele arată că sunt destui...

Toate astfel de detalii puteau fi lămurite deschis, nu doar cu insiderii, ci și cu beneficiarii serviciilor spitalului, dacă managerul ar prezenta deschis lucrurile, pe site-ul unității, în conferințe și comunicate, așa încât informația să ajungă și la public. Altfel, senzația acestuia, ca „pacient”, e că doctorii or fi știind ce fac, dar taman lui nu-i spun despre „boala” ce trebuie vindecată, „recuperarea” de după „operație” și „dietele” ce se impun.