Refugiat în propriul oraş

"Tu cu ce echipă ţii?", mă întreabă la 5 secunde după ce a intrat. E zâmbitor, cu părul negru ca de corb şi are chef de vorbă. Amândoi suntem în chiloţi de baie în sauna umedă de la Double Tree by Hilton. Îi dau un răspuns evaziv, după care mărturiseşte neîntrebat: "Eu ţin cu Arsenal". Zice că e de la Londra şi a venit în vacanţă. Măi, să fie, mă întreb, cum de-i el tocmai din Londra? Abia când aud cum îl pronunţă pe 14 ("pöisprezece") îmi explic misterul. E plecat de aici împreună cu părinţii care cine-ştie-ce fac pe-acolo ca să-l ţină la şcoală. Dar bine că-l ţin, căci pare băiat deştept. După câteva minute se ridică: "Îi prea cald. Am vrut numa' să mă încălzesc puţin".

Hotelurile aduc oameni diferiţi unul lângă altul şi îi aşază la distanţă de un perete, o masă sau un cot. Tânărul "londonez" a fost singurul client cu care am interacţionat în cele 20 de ore petrecute la Hilton-ul din Oradea. Ceilalţi au fost prea ocupaţi cu propriile lor gânduri sau farfurii. M-am cazat acolo curios să-i văd hotelului stelele din interior, dar şi pentru piscina despre care am auzit că e cea mai bună din oraş.

Apa nici rece, nici caldă, pe la 30-32 de grade, îndeamnă la mişcare şi după câteva bazine încep să mă simt bine. Da, este cea mai bună piscină din oraş! Sauna uscată şi cea umedă funcţionează continuu de dimineaţa până seara, iar dacă ştii cum să le foloseşti, corpul îţi va mulţumi. Nişte panouri cu informaţii şi sugestii despre utilizarea lor corectă pentru organism le-ar face şi mai eficiente.

Experienţa de la Double Tree a început cu un cookie primit la check-in, un soi de biscuite de casă delicios, preparat după o reţetă secretă care îl face unic în oraş. Înregistrarea merge ca unsă şi în 5 minute sunt în camera de la etajul VIII, de unde văd Crişul Repede şi o parte din cartierul Velenţa. Camera e de hotel business - pat înalt, solid, bun pentru odihnă, birou pentru muncă, lumini cu configuraţii diverse, fotoliu confortabil pentru citit sau privit la TV şi o fereastră largă, cu pervazul prea sus pentru gustul meu. Sistemul TV are o selecţie impresionantă de posturi - din Europa, Statele Unite, Rusia, Asia, Orientul Mijlociu şi chiar din Cuba. Baia e o minunăţie minimalistă, dar foarte generoasă cu spaţiul. Are o oglindă imensă pe întreg peretele chiuvetei şi o cabină de duş suficient de spaţioasă pentru două persoane.

Micul dejun se serveşte de la 7 la 11, deci leneşii nu riscă să rămână flămânzi, iar piscina e deschisă încă de la ora 6. Am înotat o jumătate de oră înainte de micul dejun, apoi m-am încălzit puţin în saună ca "englezul" de ieri. Am stat la masă două ceasuri şi jumătate, mâncând, povestind, scriind, citind, mâncând din nou. Totul a fost gustos, iar serviciul fără greşeală. Doar ouăle fierte ar fi fost mai bune păstrate călduţe.

La prânz am lăsat în urmă cele 5 stele corecte ale hotelului şi am pornit înspre cele 3 de acasă, întrebându-mă dacă mi-or fi venit căldura, apa caldă şi internetul. Căci de nu, va trebui să mă refugiez din nou pe undeva.