Proces pe cruce

După 1990, sătenii din Sâmbăta s-au înţeles bine în primele şase zile ale săptămânii. Însă în fiecare duminică, brusc, îi despărţea ceva: biserica. Greco-catolicii, urmaşii celor care au şi construit-o în urmă cu două secole, n-au mai pus piciorul în ea din 1948, de când lăcaşul a fost dat ortodocşilor.

După 1990, oamenii sperau că se vor închina din nou în vechea lor biserică, împreună cu ortodocşii, dar aceştia nici n-au vrut să audă. Acum, şi-au găsit dreptatea abia la Strasbourg, după 15 ani de judecăţi...

"Dăscălaşul"...

În 1948, cultul uniat a fost dizolvat de comunişti, iar bunurile greco-catolicilor au trecut la ortodocşi. Şi biserica din Sâmbăta a devenit lăcaş ortodox, iar enoriaşii uniaţi au trebuit să-şi schimbe confesiunea. Nu şi-au schimbat, însă, şi credinţa. În 1990, când cultul lor a fost din nou recunoscut, s-au pronunţat pentru revenirea la greco-catolicism, iar la recensământul din 1991 aproape o treime din sat s-a declarat greco-catolică.

Noua lege prevedea că bunurile care le aparţinuseră uniaţilor să fie împărţite de nişte comisii mixte formate din ortodocşi şi greco-catolici. "Preot ortodox pe-atunci era Aurel Gâgă. I-am transmis că aş vrea să ne întâlnim ca să discutăm despre împărţire, dar a refuzat", zice părintele uniat Gheorghe Seica, fost învăţător înainte de 1990. "Mi-a zis că nu vrea să stea de vorbă cu un dăscălaş". Aşa că, refuzaţi, uniaţii şi-au ţinut slujbele într-o sală de clasă a şcolii din comună.

Rugăciune la Judecătorie

În cele din urmă, preotul ortodox a cedat, iar comisia mixtă s-a întrunit pe 3 mai 1995, când greco-catolicii au propus folosirea alternativă a bisericii. "Nici n-au vrut să audă, astfel că slujbele au rămas tot în şcoală", spune Seica. "Ne-au zis să ne construim una nouă, dacă vrem biserică".

Un an mai târziu, însă, Parohia greco-catolică a apelat la justiţie. "Am cerut Judecătoriei Beiuş să dispună Parohiei ortodoxe să folosim alternativ biserica", povesteşte Seica. Judecătoria a dat dreptate uniaţilor, motivând că biserica devenise o co-proprietate a ambelor confesiuni în urma decretului-lege din 1990, ce prevedea împărţirea bunurilor şi bisericii între uniaţi şi ortodocşi, proporţional cu ponderea numerică a fiecărei confesiuni. Numai că, în 1997, ortodocşii au făcut apel contra sentinţei, la Tribunalul Bihor.

Credinţă cu bolovani

Procesul a învrăjbit sătenii. "Ne-au spart geamurile de la clasa unde ţineam slujbele, în plină iarnă. Ziceau că suntem analfabeţi şi unguri. Nimeni nu ne-a luat apărarea", se plânge părintele Seica. Ba mai mult, adaugă el, un grup de enoriaşi ortodocşi au vrut chiar să-l linşeze. "M-au aşteptat pe drum cu bolovani în mână. Noroc că i-am văzut de departe şi am plecat spre satul vecin".

Mutarea procesului la Tribunal a dus la o nouă izbândă a greco-catolicilor, instanţa respingând apelul Parohiei ortodoxe, astfel că aceasta a sesizat Curtea de Apel Oradea, cerând anularea sentinţei privind alternanţa slujbelor.

Europa să ne judece

În 1998, Curtea de Apel a dat o sentinţă discutabilă, sustrăgându-se de la a judeca cu motivarea că nu justiţia trebuia să rezolve litigiile dintre biserici, ci comisiile mixte prevăzute în legea din 1990. "Judecătorii au susţinut că e strict de competenţa comisiilor să decidă soarta bisericilor, chiar dacă aici era vorba despre o proprietate şi chiar dacă legea privind comisiile nici măcar nu obliga aceste comisii să se întrunească, necum să ia vreo hotărâre", zice preotul Seica.

Supăraţi, dar nu învinşi, în 2000 uniaţii au strâns bani şi şi-au construit o altă biserică (foto). În şapte luni, ctitoria a fost gata. Totuşi, s-au ambiţionat să demonstreze că dreptatea e de partea lor, aşa că între timp s-au pornit cu jalba-n proţap la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde au deschis proces împotriva Statului Român, pe care l-au învinuit că i-a discriminat şi că le-a oprit accesul la justiţie.

Acuze şi scuze

Concret, Parohia Greco-Catolică din Sâmbăta, care şi-a angajat-o avocată pe Monica Macovei (foto), a acuzat statul de încălcarea Constituţiei, care prevede că "nimeni nu e mai presus de lege" şi că "legea este egală pentru toţi", precum şi a Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului, potrivit căreia orice persoană se poate adresa justiţiei pentru a-şi apăra drepturile, libertăţile şi interesele legitime.

Reprezentantul Guvernului României a susţinut că parohia n-a fost privată de accesul la justiţie, ci că acest drept e doar limitat prin legea potrivit căreia bisericile trebuie împărţite de comisiile mixte. Totodată, reprezentantul Statului a afirmat că, la Sâmbăta, comisia a ţinut cont de voinţa majorităţii ortodoxe, de a nu împărţi folosinţa bisericii. Şi, în fine, a susţinut că sentinţa Curţii de Apel era justificată, pentru că, fiind vorba de un subiect sensibil, "problema ar fi putut naşte tulburări sociale în comunităţile în care coexistă ortodocşii şi greco-catolicii".

Cei din urmă vor fi cei dintâi

După un proces care a durat opt ani, săptămâna trecută, pe 12 ianuarie, CEDO a dat în sfârşit sentinţa. Întins pe 22 de pagini, documentul e un exemplu de claritate şi precizie, de care, din păcate, justiţia de la noi e încă departe. Actul prezintă procedura Curţii, apoi contextul istoric al litigiului, legile care au dus la desfiinţarea în 1948 a cultului greco-catolic şi în 1990 la reînfiinţarea lui, neînţelegerile punctuale dintre ortodocşii şi uniaţii din Sâmbăta, după care trece în revistă felul în care instanţele româneşti au soluţionat chestiunea. Urmează apoi acuzele aduse de Parohia Greco-Catolică, apărarea Statului şi, în fine, aprecierile instanţei.

Pe scurt, aceasta a concluzionat că deşi pot exista limitări ale justiţiei în orice stat, comisiile mixte care în România trebuiau să "împartă" bisericile nu pot fi considerate tribunale, or numai tribunalele pot decide în ce priveşte soarta unor proprietăţi. În consecinţă, legea românească a blocat dreptul Parohiei de acces la justiţie. De asemenea, instanţa a constatat că au mai fost încălcate articolul 9 al Convenţiei, privind libertatea religiei, precum şi articolul 14, ce interzice discriminarea de orice fel.

La fel de echilibrat a judecat CEDO şi pretenţiile Parohiei uniate. Aceasta a cerut fie restituirea bisericii, fie suma de 23.290,73 de euro (reprezentând valoarea ei), 98 de euro (cheltuielile expertizei care a stabilit valoarea bisericii), 1.270 de euro (valoarea lucrărilor pentru amenajarea sălii ce le-a ţinut loc de biserică, 3.504 euro (cheltuieli de întreţinere), 8.364,69 de euro ca onorariu pentru avocata Monica Macovei, plus o despăgubire morală de 120.000 de euro. Totuşi, CEDO a decis ca Parohia să primească de la Statul Român doar 15.000 de euro aferent cheltuielilor făcute pentru amenajarea şi întreţinerea sălii de clasă folosite pentru slujbe, 98 de euro pentru plata expertizei şi 7.700 euro pentru plata onorariului datorat avocatei.

La distanţă

Cu toate acestea, părintele Gheorghe Seica e mulţumit de sentinţa CEDO. "Am dovedit că instanţele din ţară nu pot refuza rezolvarea problemelor dintre culte". În mod surprinzător, preotul spune că a discutat şi cu mai-marii Episcopiei şi că nu vor mai ridica pretenţii asupra bisericii. "Morala creştină ne cere ca dacă ai două haine, una s-o dai. Ortodocşii au avut două haine, că mai au o biserică în sat, şi nu ne-au lăsat să ne încălzim...", zice preotul ca din Scriptură.

De cealaltă parte, preotul ortodox Aurel Gâgă, care a slujit în Sâmbăta până în anul 2000, zice că s-a ajuns în această situaţie din vina catolicilor: "Noi am vrut să ne înţelegem cu ei, dar uniaţii, deşi minoritari, au vrut să domine". Iar Episcopia Ortodoxă se păstrează în afara subiectului. "Nu ne putem pronunţa, pentru că procesul a fost între Stat şi Episcopia Greco-Catolică", zice Cristian Rus, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Ortodoxe.

Cert e că, acolo unde justiţia noastră n-a putut face lumină, a făcut Curtea Europeană. Dar pata de pe obrazul greco-catolicilor n-o şterge nimic, după ce-au fost trataţi ca şi cum n-ar fi tot români...

PROBLEME SIMILARE
Harţa continuă

Părintele Gheorghe Seica, protopop pe toată zona Holodului, se teme că va mai avea câţiva ani bătăi de cap din cauza împărţelii bisericilor. Asta pentru că situaţii similare celei din Sâmbăta există şi în Vintere, Holod şi Rogoz. "La Rogoz avem o biserică nouă, deci avem unde sluji, însă la Holod şi la Vintere e o singură biserică în tot satul. Ambele sunt ale noastre, dar ortodocşii nu ne lasă să intrăm în ele. Le-am cerut să facem slujbe alternativ şi nu acceptă. Nu vrem să-i scoatem afară, dar nu ştiu ce altceva am putea face...", zice părintele.