Pielarul din Cetate: Meșter al pielăritului, Leontin Călugăr este o atracție a Cetății din Oradea (FOTO)

Aleea Breslelor din Cetate, o zonă anume creată pentru găzduirea şi promovarea meşterilor care cunosc meserii uitate, mai are doar doi chiriaşi: specialista în ţesături Ida Pázmán şi pielarul Leontin Călugăr. "Mi se pare locul perfect pentru asemenea ateliere. Dacă am fi mai mulţi, ar fi şi mai bine pentru Cetate", oftează bărbatul.

Leontin a învăţat de unul singur să coasă pielea în anul în care a terminat liceul şi a vrut să facă senzaţie pe litoral. Zeci de ani mai târziu, a devenit meşter pielar, iar acum turiştii care vizitează fortăreaţa oraşului nu-i ratează atelierul.

De dragul senzaţiei...

Când era adolescent, Leontin Călugăr nu bănuia că va deveni pasionat de manufacturarea obiectelor din piele. A avut mereu o latură creativă, a învăţat în gimnaziu la Şcoala populară de arte din Oradea, dar tot nu şi-a găsit direcţia. Recunoaşte şi că, ajuns licean, nu a fost cel mai silitor elev. "Pe vremea aia, se dădea examen între treapta I şi a II-a de liceu. Fraţii mei învăţau bine, au intrat la facultate, ceea ce era ceva atunci, dar mie nu-mi prea plăcea să învăţ. Mă temeam însă că mă voi face de râs, aşa că m-am pus cu burta pe carte, înainte de treapta a doua", zice bărbatul, acum în vârstă de 54 de ani.

Atât de mult a învăţat, că a fost printre primii în şcoală, la Liceul Industrial nr. 1 din Oradea. "Părinţii mei au fost surprinşi, nu le-a venit să creadă. M-au răsplătit cu o vacanţă la Costineşti, prima mea ieşire de unul singur în lume", rememorează el.

Urma să meargă pe litoral cu un prieten şi ştiau că au nevoie de ţinute aparte, ceea ce părea aproape imposibil în anii comunismului, când în magazine nu se găsea mai nimic. "La serele din Oradea, se încălzeau cu piele. Noi am găsit în jurul lor nişte bucăţi de piei, le-am luat şi din ele ne-am cusut brăţări, veste, tot felul de lucruri. Am făcut senzaţie la mare, nimeni nu mai avea aşa ceva", zice Leontin. 

Pasiune redescoperită

Laudele primite în Costineşti l-au motivat, iar după ce a terminat liceul a înfiinţat un mic atelier de pielărie cu un prieten. N-a luat lecţii de la nimeni, devenind un pielar autodidact. "N-a ţinut mult pentru că, ştiţi cum e, prieteniile nu ţin când vine vorba de bani", zice el. A lăsat deci deoparte pielăria, s-a angajat în alte domenii şi şi-a văzut de viaţă.

Pe când avea 47 de ani, însă, Leontin şi-a adus aminte cât de mult îi plăcea să coasă piei. Încurajat şi sprijinit de familie, şi-a dat demisia de la firma unde lucra şi a înfiinţat un nou atelier de pielărie, de data asta de unul singur. "Mi-am luat o maşină de cusut şi am lucrat de-acasă. Făceam în general genţi, fără prea mare succes la început, ca să fiu sincer. Mai mult cumpărau de la mine prietenii, cred că doar ca să mă încurajeze". 

A încercat să-şi vândă produsele şi online, dar şi-a dat seama că e mare bătaie de cap cu comenzile, aşa că a renunţat, căutându-şi clienţii din rândul celor care aveau ocazia să vadă şi să pipăie genţile, înainte de a le cumpăra.

Călugărul transilvan

Perseverent, a ajuns un pielar cunoscut şi căutat, cu un portofoliu variat de produse, sub brandul "Transylvanian Monk" (Călugăr transilvan). Din piele de vită, iar uneori de capră şi oaie, face genţi, rucsacuri, curele, portofele, brăţări, huse. Preferă modelele clasice, care nu se demodează niciodată. 

"Cumpăr pielea de la un importator care o aduce din străinătate, inclusiv din Italia, şi este o piele groasă, de calitate. Un produs îl cumperi pe viaţă, garantat nu se strică", spune meşteşugarul. Asta, spre deosebire de produsele "made in China", care se distrug rapid pentru că sunt fie dintr-o piele foarte subţire, ce se uzează uşor, fie dintr-una aşa-zis ecologică, adică sintetică. 

Ca să-şi personalizeze produsele, Leontin le pictează ori aplică tehnici care le conferă aspect "vintage", adică învechit, chiar dacă sunt noi. De asemenea, adesea caută în pieţele de vechituri genţi sau poşete uzate, de la care ia accesoriile metalice precum catarame ori decoraţiuni şi le aplică apoi pe produsele cusute de el. "Fiecare produs al meu este unic", zice Leontin. Preţurile sunt rezonabile şi, de regulă, reflectă timpul pe care l-a petrecut lucrând la respectivul produs: "O geantă la care lucrez 8 ore va costa cam 250 de lei". 

Pe Aleea Breslelor 

Pielarul obişnuieşte şi să meargă la târguri şi expoziţii cu produsele lui. Când a fost prima oară la festivalul medieval din Sighişoara, s-a îndrăgostit de atmosfera din fortăreaţă. "Am văzut o casă scoasă la vânzare şi i-am zis soţiei că vindem tot şi ne mutăm acolo. Eram în stare să mă mut a doua zi, atât de mult mi-a plăcut ideea de a locui într-o cetate veche", zice orădeanul. 

Visul lui era prea ambiţios pentru familie, dar tot i s-a împlinit parţial, pentru că, în 2019, a ajuns să lucreze într-o cetate, ce-i drept, în cea de-acasă. "O cunoşteam pe Ida Pázmán (n.r. meşter tradiţional priceput în ţesături) din copilărie şi o invidiam că are atelierul în Cetate, pe Aleea Breslelor. Ea mi-a spus că mai sunt spaţii disponibile", zice Leontin. 

Dovedind prin munca lui că este un meşteşugar autentic, a primit în chirie un loc în fortăreaţă, chiar lângă atelierul Idei, şi de doi ani este cunoscut drept "pielarul din Cetate". "Aici confecţionez produsele din piele şi tot aici le vând. Turiştii care vin în Cetate îmi trec pragul, cumpără, dar orădenii nu prea. Poate doar dacă am avea staţie de tramvai în Cetate i-am putea face orădeni să vină pe la noi", zice el, zâmbind. În schimb, i se întâmplă să meargă prin Timişoara sau prin Cluj şi să zărească oameni purtând produse făcute de el. "Mă bucur enorm, ca un copil", spune meşteşugarul. 

Viitor incert

Leontin Călugăr este dezamăgit că, în afară de a vizita Muzeul Cetăţii şi de cele două ateliere de pe Aleea Breslelor, turiştii nu prea au ce vedea în Cetate. Şi mai tare îl supără incertitudinea privind viitorul atelierelor, Primăria plănuind de câteva luni de zile să desfiinţeze Aleea Breslelor.

"Am contract până la finalul lunii, apoi nu ştiu ce va fi, cât va costa chiria, dacă îmi voi permite sau nu...", zice Leontin. Ar vrea să rămână în continuare pielarul din Cetate, dar chiar dacă nu va fi aşa, tot se va ţine de meseria lui. Viaţa i-a dovedit că asta îi place cel mai mult să facă, aşa că n-are de gând să renunţe...