URMĂREȘTE-NE PE
MARȚI, 26 MAI 2020
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Când văd cum mulţi dintre compatrioţii noştri pun botul la toate prostiile despre conspiraţii, am bănuiala că anumite televiziuni urmăresc cu orice preţ tâmpirea privitorilor. Nici nu trebuie să se străduiască prea tare pentru a-i băga pe bieţii oameni în ceaţă.
Zic şi eu
Adrian Cris
Protagonistul rândurilor ce urmează este, formal, purtător de cuvânt al Consiliului Judeţean Bihor, în fapt al preşedintelui Pásztor Sándor, şi se numeşte Simon Adrian. Înainte de 2016 a fost şef al clubului Pro Democraţia Oradea, calitate din care, ani în şir, n-a găsit nicio neregulă în campaniile electorale ale UDMR Bihor, dar şi "ideolog" al aşa-zisei Coaliţii pentru Rogerius.
Cum a fost?
Lucian Cremeneanu
Pentru o perioadă, cel puțin, vom avea câte două fețe - una originală, unică, prin care ne-am construit identitatea vizuală de până acum, și una neutră, fadă, impersonală, care ne va transforma pe toți în clone. Dar, printre atâtea neajunsuri, masca de protecție ne-a lăsat totuși ochii liberi...
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Ce anume v-a marcat cel mai mult în ultimele două luni ale stării de urgență?





De stiut

Avocatul Bihoreanului
Mircea Ursuta
Nu trebuie să poarte mască persoana care desfășoară activități fizice intense și/sau în condiții de muncă solicitante (temperaturi ridicate, umiditate crescută, etc). Dincolo de faptul că nu se prevede ce înseamnă umiditate crescută sau temperatură ridicată, agentul trebuie să constate contravenția cu termometrul și barometrul? Mai mult, cum îl constată Agentul 007 pe „etc.”?!
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Majoritatea calculilor renali (aşa-zisele "pietre" ale rinichilor) sunt formate din săruri de calciu, magneziu, acid uric şi cistină. Calculii cu oxalat de calciu şi fosfat de calciu reprezintă împreună 75-85% din total. Litiaza calcică este mai frecventă la bărbaţi, în jurul vârstei de 30 de ani; de obicei, la cei cu un singur calcul vor exista în timp şi alţii, rata medie a apariţiei unei noi formaţiuni fiind de 2-3 ani; litiaza calcică este frecvent familială.
Psihologul Bihoreanului
Razvan Coloja
Poate v-aţi întrebat zilele acestea ce e cu isteria hârtiei de toaletă şi unii v-aţi mirat privind online clipuri cu oameni cărând baxuri întregi în braţe ori luptându-se pentru o rolă de hârtie de WC. Am fost curios să văd care e explicaţia psihologică a acestui comportament bizar şi de ce fix hârtia de toaletă e cea care preocupă mai mult masele. La urma urmei există lucruri mult mai importante decât ea în situaţii de criză...
29 Aprilie 2014, 14:04

Phantom Pains - 3 actori, 10 spectatori

0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Depoul de tramvaie al OTL. Un tramvai sinistru, vopsit în gri de portavion american. Două biciclete de aceeaşi culoare, rezemate. În interior, un dulap de metal, un birou de lemn şi un pat ca de puşcărie. Totul vopsit în acelaşi ton de gri. O oglinjoară atârnată pe perete se mişcă întruna ca posedată de necuratul. E cel mai realist decor de teatru în care am fost vreodată! O scenografie 4D ideală pentru a simţi şi înţelege mai uşor o dramă rusească.

A trebuit să merg tocmai în depou ca să văd o piesă care să înceapă la fix. La 19:00 punct, Dima (Pavel Sîrghi), un tânăr angajat ca paznic al depoului, trage câteva ciocane de control roţilor tramvaiului şi urcă la bord. În biroul-coşmelie apare Gleb (Alexandru Rusu), mai vechi în meserie şi, fireşte, mai beţiv. De la Gleb, Dima află teribila poveste a fostului coleg care a murit într-un accident groaznic. Nevasta lui, Olia, care şi-a pierdut minţile atunci, crede că orice bărbat care poartă ochelarii celui tragic dispărut este soţul ei.

Pe la jumătatea tramvaiului, pe băncuţe de lemn înguste şi incomode, suntem 10 spectatori. E oarecum indecent să urmăreşti o dramă răscolitoare din confortul unui fotoliu moale şi comod. Băncuţele se potrivesc perfect. Mica penitenţă ne creează a 5-a dimensiune a spectacolului, cea a suferinţei aproape fizice. Dacă ar fi fost şi noapte, unica lumină a becului de 60 de waţi atârnat deasupra mesei ar fi creat o atmosferă şi mai lugubră. Dar poate că ar fi fost prea mult pentru noi, prea-delicaţii spectatori.

Prima jumătate de oră este un adevărat one-man show Alexandru Rusu. Dezinvolt, dezlănţuit, aproape desăvârşit! Îl învaţă pe Dima cum să profite de soţia răposatului şi iese la fel de brusc precum a intrat. Apoi apare Olia, cea din poveştile sale. În oceanul de gri metalic, Olia (Mihaela Gherdan) poartă o rochie de un roşu aprins. E o pată de culoare, ca fetiţa cu haină roşie din "Schindler's List". E senină, atât de senină încât te întrebi dacă nu cumva ea e cea normală şi noi suntem cei nebuni. Când plânge, pe pământ pare că se dezlănţuie iadul. Dar imediat râde şi îl iubeşte pe cel cu ochelarii soţului. Care, la rândul său, are o criză de conştiinţă şi aruncă finalul într-o direcţie nebănuită.

Pe lângă noi trec tramvaie care se retrag din cursă. Sunetele lor completează ideal decorul. La fel ca lătratul câinelui din curtea depoului. Sau ca depresiva melodie rusească de final. Chiar şi revizorul OTL-ului, cu halatul său albastru şi fular maro, care mai trage cu ochiul de afară, are rolul său. Montarea piesei într-un depou de tramvaie e strălucită. Păcat că s-a jucat în faţa a doar 10 oameni. Păcat că se joacă prea rar. Păcat că nu face mai mulţi bani. "Phantom Pains" merită mult mai mult.

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
0 Comentarii
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.4406 RON
  • 1 EUR = 4.8396 RON
  • 1 HUF = 0.0138 RON