Mulţumită Hollywood-ului şi conştiinţei comune, în mintea oamenilor din ziua de azi s-au instalat o serie de mituri legate de psihologie. În acest articol vom discuta despre câteva dintre ele şi vom vedea cum părerea lumii diferă de realitate.
Hipnoza
Hipnoza este privită de multă lume drept ceva magic. Filmele prezintă transa hipnotică ca pe ceva ce te poate face să cotcodăceşti pe scenă în faţa unui public sau să realizezi alte acte împotriva voinţei tale atunci când hipnotizatorul pocneşte din degete. Realitatea însă este că hipnoza este doar o stare mai ridicată de sugestibilitate şi nicidecum ceva ce ar induce halucinaţii sau o detaşare de corp diferită de starea de veghe. În această stare de sugestibilitate cel hipnotizat este mai deschis la anumite mesaje ale terapeutului precum ar fi "nu simţi nevoia să fumezi", mesaje care se întipăresc în minte şi pot ajuta un om să-şi rezolve mai repede problema. Mai mult, doar o proporţie de 10% din populaţie poate fi hipnotizată. Important de menţionat ar fi şi faptul că, odată aflat în transă hipnotică, nu pot fi schimbate concepţiile adânc împlântate, precum convingerile politice sau religioase.
Poligraful
Numit şi "detectorul de minciuni", poligraful nu detectează în realitate minciuna, ci anumite modificări la nivel corporal precum ar fi bătăile inimii, perspiraţia şi alte efecte. Atunci când minţi, o serie de schimbări se petrec în corpul tău: dilatarea pupilelor, alterarea ritmului cardiac, modificarea respiraţiei. Detectorul de minciuni are ca scop şi rol înregistrarea acestor modificări. Dacă eşti conectat la poligraf şi acesta detectează modificările respective imediat după ce ţi se cere să răspunzi la o întrebare, cel care manevrează aparatul poate presupune că acele fluctuaţii sunt o consecinţă a unui răspuns lipsit de onestitate. De menţionat ar fi faptul că poligraful dă şi rateuri, în sensul că, aflată sub stres, o persoană care spune adevărul poate fi marcată ca fiind mincinoasă. Cu alte cuvinte poligraful nu este o unealtă infailibilă aşa cum ne-o prezintă filmele americane, ci mai degrabă una menită să ajute un psiholog criminalist (de exemplu) să valideze sau invalideze o ipoteză legată de un individ.
Serul adevărului
La fel ca detectorul de minciuni, serul adevărului induce o stare de sugestibilitate similară cu transa hipnotică. În această stare individul este mai deschis aflându-se sub efectul unor substanţe precum pentotalul de sodiu sau amitalul de sodiu, barbituricele cunoscute sub denumirea populară de "seruri ale adevărului". Şi exact ca în cazul poligrafului, serul adevărului nu este infailibil deoarece o persoană căreia i se administrează un asemenea ser poate da răspunsuri despre care crede că sunt adevărate, dar care nu au legătură cu realitatea. Un om care a asistat la un accident rutier, dar a văzut doar cu coada ochiului scena, va tinde să o completeze cu ceea ce crede el că s-a petrecut. Un astfel de om, injectat cu serul adevărului, va face declaraţii false despre care însă e convins că sunt adevărate.
Molecula dragostei
Aşa numeşte presa oxitocina - hormonul magic sau "molecula dragostei". Oamenii presupun că aceasta îi face pe oameni fericiţi sau îndrăgostiţi, însă realitatea e că oxitocina doar face oamenii mai deschişi la informaţia survenită din exterior. Şi nu doar cea pozitivă de genul celei care te-ar ghida să îmbrăţişezi pe toată lumea, dar şi la cea negativă. Mai pe scurt, oxitocina te face să ai încredere în persoanele apropiate ţie, dar - la fel - te poate face să fii neîncrezător în străini. Mai mult, în cazul anumitor persoane (cum ar fi exemplul celor care au trăsături agresive) "molecula dragostei" nu are efectul scontat, transformându-i în persoane violente atunci când sunt puse în faţa unei provocări.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.