1802. Cel mai celebru avocat orădean
Pe 9 februarie 1802, într-o casă de lângă Biserica cu Lună, strada Traian Moşoiu de azi, se năştea într-o familie de aromâni Emanuil Gojdu, fiul negustorului de vite Athanasie Popovici-Gojdu şi al Anei Poynar. A copilărit în Oradea, urmând cursurile şcolii primare ortodoxe şi liceul romano-catolic al călugărilor premonstratenşi.
Studiile universitare le-a început la Academia de Drept din Oradea, le-a continuat la Bratislava şi le-a absolvit la Budapesta, unde în 1824 a devenit avocat stagiar. În scurt timp, Gojdu a ajuns celebru în tagma avocaţilor pentru pledoariile sale, care au fost prezentate chiar ca model studenţilor de la universităţile din Pesta şi Bratislava.
Astfel, orădeanul a devenit unul dintre cei mai renumiţi şi respectaţi avocaţi din capitala Ungariei, dar şi unul dintre cei mai bogaţi. Deşi a locuit tot restul vieţii în Budapesta, avocatul s-a lăudat mereu cu originea sa română, iar casa lui din capitala Ungariei a avut mereu uşile deschise în faţa oricărui român, fie el scriitor, deputat ori om de rând. În plus, s-a implicat în politica românească: în 1861 a fost numit prefect al Caraşului, un judeţ cu populaţie majoritar românească, iar în 1866 a fost ales deputat de Tinca.
2015. Moştenirea... altora
Emanuil Gojdu nu a avut copii, aşa că pe 4 noiembrie 1869, când şi-a redactat testamentul, şi-a lăsat toată averea Fundaţiei Gojdu, ca să finanţeze studiile pentru tineri români ortodocşi din Ungaria sau Transilvania. Avocatul a cerut şi ca o parte din bani să fie investiţi în acţiuni şi bunuri imobile, astfel încât să producă fondurile necesare pentru generaţiile viitoare.
La puţin timp după redactarea testamentului, Gojdu a murit la Budapesta, iar prietenul său, mitropolitul Andrei Şaguna, a devenit primul preşedinte al fundaţiei. Între 1870 şi 1917, fundaţia a acordat peste 5.600 burse, inclusiv lui Traian Vuia, Octavian Goga, Petru Groza şi Victor Babeş. Fundaţia a fost bogată: în 1911 avea o avere estimată la 2,5 tone de aur, fiind totodată proprietara mai multor clădiri din centrul Budapestei, cunoscute azi sub denumirea de "Curţile Gojdu" (foto).
În 1945, fundaţia a fost naţionalizată de comuniştii ungari, care în 1952 i-au oprit activitatea. Statul Român a avut mai multe tentative de a recupera averea Gojdu, dar fără reuşită. Clădirile fundaţiei au ajuns acum în folosinţa unor dezvoltatori imobiliari, iar despăgubiri băneşti nu s-au dat. România s-a ales, astfel, doar cu moştenirea spirituală...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.