"Nu vă alungaţi artiştii din oraş!". Actorii de la Szigligeti apelează şi ei la consilierii judeţeni şi le cer să nu unească teatrele din Oradea 

Propunerile făcute, cu uşile închise, de preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, Ilie Bolojan, privind schimbări radicale în instituţiile culturale din Oradea, continuă să aibă ecou.

După ce şi actorii Teatrului Regina Maria şi muzicienii Filarmonicii din Oradea au făcut la fel, actorii şi dansatorii Teatrului maghiar Szigligeti le-au transmis, vineri, o scrisoare consilierilor judeţeni, enumerând motivele pentru care o unire a instituţiilor de cultură locale ar fi dăunătoare, la fel cum ar fi trecerea unilaterală a tuturor artiştilor pe contracte de muncă scurte. 

Între altele, membrii Trupei Szigligeti, Trupei Lilliput şi Ansamblului Profesionist Nagyvárad subliniază că, şi în anul pandemic, au pregătit premiere şi au dat numeroase reprezentaţii, pe scenă sau online. 

În scrisoare, aceştia spun că trecerea artiştilor locali ai instituţiilor din subordinea CJ pe contracte pe perioade determinate "ar schimba din temelii viaţa culturală din Oradea şi Bihor, şi suntem convinşi că această schimbare ar fi una negativă". 

Amintim că o bună parte dintre artiştii Teatrului Szigligeti din Oradea au deja contracte încheiate pe perioade scurte, însă au făcut acest lucru din voinţă proprie, în urmă cu mai mulţi ani, dat fiind că o bună parte nu sunt orădeni şi au ales contractele pe perioade determinate pentru a beneficia şi de un ajutor de locuinţă, prevăzut de lege. 

Chiar şi aşa, cei de la Szigligeti critică intenţia lui Ilie Bolojan de a face din această alegere o obligaţie pentru toţi, indiferent de unde vin şi ce experienţă au: "Este clar că o asemenea decizie - care privează multe persoane, în toate cele trei instituţii, de siguranţa viitorului sau chiar de perspectiva unor ani de pensie liniştiţi după o viaţă activă - reprezintă primul pas al unui plan care ar schimba din temelii viaţa culturală din Oradea şi Bihor, şi suntem convinşi că această schimbare ar fi una negativă". 

În scrisoare se insistă asupra dorinţei Teatrului Szigligeti de a rămâne separat de teatrul românesc din Oradea. "Cu 10 ani în urmă, trupa română şi cea maghiară s-au bucurat împreună, în cea mai mare prietenie, de înfiinţarea celor două instituţii de sine stătătoare. Pe de o parte, propunea un management financiar mai viabil, iar pe de altă parte, susţinea acceptare şi recunoaştere deplină a comunităţilor conlocuitoare. A fost un moment care a însemnat foarte mult pentru minoritatea maghiară din Bihor, o comunitate mândră de teatrul care joacă în limba ei maternă şi mândră totodată de un mediu care a permis înfiinţarea acestuia", au scris artiştii maghiari. 

TEXTUL INTEGRAL AL SCRISORII SEMNATE DE ARTIŞTII DE LA SZIGLIGETI:

Stimaţi Consilieri!

După evenimentele care au stârnit controverse săptămâna trecută, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bihor a declarat, în cadrul unei conferinţe de presă, că în acest moment, comasarea sau reorganizarea celor trei instituţii culturale nu se află pe ordinea de zi. 

Poate intenţia domniei sale a fost aceea de a ne linişti prin a spune aceste lucruri în legătură cu planurile pe termen lung, menţionate deja în cadrul mai multor discuţii informale. Poate aceste declaraţii vă vor linişti şi pe Dvs. atunci când veţi vota să desfiinţaţi, într-un mod fără precedent în ţară şi printr-o voinţă centrală, contractele pe termen nedeterminat în aceste instituţii. 

Noi nu ne-am liniştit deloc!

Este clar că o asemenea decizie - care privează multe persoane, în toate cele trei instituţii, de siguranţa viitorului sau chiar de perspectiva unor ani de pensie liniştiţi după o viaţă activă - reprezintă primul pas al unui plan care ar schimba din temelii viaţa culturală din Oradea şi Bihor, şi suntem convinşi că această schimbare ar fi una negativă. 

Imaginea unui oraş, a unei regiuni nu este definită doar de drumurile noi, investiţiile inovatoare, dezvoltarea infrastructurii, ci şi de viaţa culturală. Un oraş, un judeţ trebuie să aibă propriile instituţii culturale autonome care se dezvoltă organic şi respiră împreună cu societatea în care există, vin mereu în întâmpinarea obiceiurilor culturale ale celor care trăiesc acolo, asumându-şi sarcina de a forma aceste obiceiuri, în sens pozitiv, şi de a învăţa generaţiile următoare să iubească artele şi cultura în general. 
Valorile culturale proprii, de sine stătătoare, cresc atractivitatea regiunii, şi nu în ultimul rând, respectul de sine al locuitorilor. 

În urma deciziilor Consiliului Judeţean, până acum, două reviste consacrate şi binecunoscute şi-au pierdut personalitatea juridică, iar în anul pandemiei, aţi făcut reduceri de personal (pentru teatrul nostru, asta însemna 27% dintre angajaţi) la instituţiile culturale. Decizia a afectat soarta şi cariera a 36 persoane. Am fost nevoiţi să ne despărţim de colegi care nu pot fi înlocuiţi, şi mulţi dintre ei nu se vor putea angaja în domeniul lor nu numai în oraş, ci nici în judeţ. 

Reducerea următoare despre care se vorbeşte va afecta artiştii, dansatorii, actorii şi actorii mânuitori de păpuşi. 

Actorii care prestează pentru publicul bihorean de zece, douăzeci sau chiar patruzeci de ani, au prestat şi în deceniile în care erau nevoiţi să aducă teatru, adică hrană sufletească, divertisment publicului pentru un salariu umilitor, în condiţii precare, şi prestează până în zilele noastre, la cel mai înalt nivel posibil. S-au stabilit în Oradea, au întemeiat familii aici, copiii lor merg la şcoală aici, plătesc ratele unor imobile cumpărate aici. Sunt cunoscuţi de public, numele, persoana lor are o semnificaţie pentru comunitate, sunt membri de familie ai oraşului. Ce fel de oraş este unul în care nu trăiesc artişti? Unde nu trăieşte nici un poet, nici un scriitor, nu este viaţă în redacţii, unde o nouă premieră nu este sărbătoare comună sau nu se pot asculta concerte live săptămânal? Poate vi se pare că am mers prea departe cu această fantezie întunecată a viitorului. Nu este aşa! Comasarea instituţiilor într-una multiculturală, cu o activitate pe bază de proiecte şi producţii, prevesteşte întocmai un astfel de viitor – viitorul unei regiuni care nu are cum să ofere posibilităţi pe termen lung profesioniştilor în artele spectacolului. Totodată, promite realizarea unor producţii în care nimic nu este original, care nu sunt pentru comunitate, nu sunt concepute pentru a veni în întâmpinarea cerinţelor diverse ale publicului, ci, oricât de bine puse la punct ar fi din punct de vedere calitativ, nu vor fi mai mult decât show business. Pe termen lung, este clar că această viziune a viitorului înseamnă destrămarea, desfiinţarea trupelor proprii. 

Teatrele cu trupe permanente sunt valori de bază ale vieţii culturale din România. Nu se poate clădi ceva cu adevărat deosebit decât printr-o muncă susţinută în care, ani de zile, rezultatele se adună. De aceea, orice proiect care pune în pericol această valoare este un proiect greşit. Într-adevăr există în Europa teatre renumite care activează pe bază de proiecte şi pe găzduirea unor producţii – cu preponderenţă în oraşe în care există mai multe teatre. Iar acolo unde sunt foarte puţine trupe de sine stătătoare, precum în Franţa, statul asigură traiul actorilor în perioadele dintre proiecte. Deoarece ei reprezintă o valoare pentru întreaga ţară. 

Vicepreşedintele Consiliului Judeţean a declarat că "se poate mai bine". Nu putem interpreta cu exactitate această declaraţie. Din punct de vedere artistic? Din punctul de vedere al numărului de spectacole? Actorii ar trebui să lucreze mai bine la repetiţii? Nu dorim acum să înşirăm toate rezultatele Teatrului Szigligeti, instituţie culturală cu o vechime de 120 de ani, festivalurile, premiile, reuşitele noastre sunt, măcar în linii mari, cunoscute. Totuşi poate merită să menţionăm faptul că trupele noastre au continuat să lucreze pe tot parcursul anului trecut, un an marcat de pandemie. Am avut mai multe premiere şi în cursul verii şi am jucat 151 de reprezentaţii în ciuda restricţiilor. Am fost prezenţi şi în spaţiul online, nu ne-am abandonat publicul şi am participat, tot online, la Festivalul Naţional de Teatru, cu piesa "Occident Express" a autorului român de renume mondial Matei Vişniec.

Oradea are posibilitatea de a fi un oraş diversificat, deschis, care oferă un mediu prietenos. Cu 10 ani în urmă, trupa română şi cea maghiară s-au bucurat împreună, în cea mai mare prietenie, de înfiinţarea celor două instituţii de sine stătătoare. Pe de o parte, propunea un management financiar mai viabil, iar pe de altă parte, susţinea acceptare şi recunoaştere deplină a comunităţilor conlocuitoare. A fost un moment care a însemnat foarte mult pentru minoritatea maghiară din Bihor, o comunitate mândră de teatrul care joacă în limba ei maternă şi mândră totodată de un mediu care a permis înfiinţarea acestuia. 

Şi noi ne mândrim de faptul că, la fel ca în cazul spectacolelor teatrului român la care vin mulţi spectatori de etnie maghiară, şi reprezentaţiile noastre sunt urmărite de un număr din ce în ce mai mare de vorbitori de limbă română – în judeţ existând, fireşte, nenumărate prietenii şi căsătorii mixte, cu mulţi iubitori de cultură în ambele comunităţi. Tocmai din acest motiv, toate spectacolele noastre sunt titrate în limba română. De asemenea, jucăm multe spectacole ale unor autori români şi colaborăm cu artişti români renumiţi. Toate acestea sunt lucruri absolut normale. Suntem convinşi că o întărire a identităţii culturale, întăreşte şi identitatea locală, iar un patriotism local în sensul pozitiv al cuvântului ar fi în interesul tuturor. 

Prin această scrisoare, ne alăturăm totodată solicitării actorilor Teatrului Regina Maria. Interesele, punctele noastre de vedere sunt comune, argumentele noastre s-au format şi în cursul unor dialoguri purtate cu ei, şi, aşa cum şi Dvs. înţelegeţi, înseamnă infinit mai mult decât o simplă îngrijorare pentru traiul nostru de zi cu zi.  

Vă rugăm să luaţi în considerare argumentele noastre, să organizaţi o consultare cu reprezentanţii trupelor şi să nu credeţi că desfiinţarea contractelor pe perioadă nedeterminată nu are nici o legătură cu soarta acestor instituţii. 

Nu vă alungaţi artiştii din oraş, fiţi şi Dvs. mândri de aceste instituţii culturale. Bihorul nu este un judeţ sărac, nu se află în imposibilitatea de a susţine instituţii culturale de sine stătătoare, autonome. Haideţi să facem eforturi pentru ca aceste instituţii să aibă realizări şi mai mari, crescând atractivitatea regiunii şi stârnind curiozitatea celor care ne vizitează oraşul. Şi Dumneavoastră, consilierii aleşi de cetăţenii judeţului Bihor, sunteţi responsabili pentru modelul cultural pe care îl veţi crea pentru generaţiile care urmează. 

Membrii trupelor Teatrului "Szigligeti Színház": Trupa Szigligeti, Trupa Lilliput, Ansamblul Profesionist Nagyvárad