Noul șef al Ariilor Protejate din Bihor, Horia Carţiş: „Încă privim ariile protejate ca pe un baubau”

În ariile protejate din Bihor trăiesc vieţuitoare rare ori cresc flori care în puţine locuri din lume se mai întâlnesc, aşa că ocrotirea acestor zone ar trebui să fie o dorinţă pentru toţi bihorenii. Adesea, însă, aceste locuri sunt văzute ca nişte piedici în dezvoltarea comunităţilor, pentru că prea puţină lume a înţeles că, de fapt, ariile protejate sunt soluţia ca natura Bihorului să fie bogată şi peste un secol, spune coordonatorul Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale şi Protejate (ANANP) Bihor, Horia Carţiş.

Fost subprefect al judeţului şi, anterior, responsabil de ariile protejate aflate în custodia CJ Bihor, respectiv de proiectul sistemului de management integrat al deşeurilor în judeţ, Carţiş a preluat din august conducerea instituţiei care, cu şase angajaţi, are sarcina îngrijirii a nu mai puţin de 107 din totalul de 108 arii protejate din Bihor. O misiune grea, care fără „complicitatea” cetăţenilor nu poate fi atinsă.

ATV-iştii, o problemă

- Respectă bihorenii regulile în ariile protejate? Care sunt cele mai frecvente nereguli?

- Din păcate, avem o problemă de mentalitate, încă ne raportăm la arii protejate ca la o frână în dezvoltare şi nu înţelegem rolul lor, le privim ca pe un baubau. Dar mulţi ştim un bunic care poate spune că pe vremuri, într-un loc, era un anumit animal sau o floare, iar acum nu mai e. Trebuie să înţelegem rolul ariilor protejate. Dacă nu am conserva biodiversitatea, riscul ca tot ce azi avem să dispară e major.

Ca nereguli, cel mai des găsim ATV-işti care ies de pe traseele pe care ar avea voie să circule, adică drumuri publice, şi toţi spun că nu ştiu că se află într-o arie protejată. În Bihor, numai să nu vrei nu ştii, pentru că în Google Earth, vezi suprafaţa fiecărei arii protejate şi limitele. Mai avem acele intervenţii uneori brutale asupra cursurilor de apă ori asupra pădurii, pe care nu poate vreo instituţie să le oprească, pentru că nu poţi să fii în urma fiecărui om dintr-o arie protejată.

- Până la urmă, ce se poate face şi ce nu într-o arie protejată?

- Nu există o regulă generală. Planul de management este „Biblia” fiecărei arii protejate, unde se spune ce se poate face, ce nu, care sunt condiţiile. Dar aceste reguli nu ar trebui văzute ca limitări în detrimentul oamenilor şi al dezvoltării, ci ca o condiţie ca acea zonă să aibă un viitor şi în următoarea sută de ani. Conservarea biodiversităţii nu este o barieră, ci de fapt îţi garantează că nepoţii, strănepoţii şi stră-strănepoţii vor putea să vadă şi ei gândacul, planta, arborele, peştera care sunt acolo de mult. Un exemplu la îndemână este Lacul Peţea, care odată ce a dispărut, a dispărut şi nufărul termal.

- De departe, Rezervaţia Peţea este cel mai mare fiasco în privinţa ariilor protejate din Bihor: trei specii endemice au dispărut odată cu lacul (foto jos). Are ANANP un plan pentru această rezervaţie sau ar trebui oficializată dispariţia ei?

- Ultimele studii privind resursa de apă geotermală din Bihor s-au făcut în 1986. Trebuie să facem o analiză reală a zăcământului, să înţelegem care a fost evoluţia pungilor de apă termală şi ce avem de făcut. Este un proiect cel puţin judeţean, dacă nu naţional.

Săriţi cu ponturile!

- La Vadu Crişului, Primăria şi ABA Crişuri au amenajat ilegal un drum, într-o rezervaţie ştiinţifică. Comisarii de mediu au făcut o plângere penală, dar turiştii ar putea spune că e nevoie de un acces spre peştera şi cascada Vadu Crişului. Care este soluţia?

- O peşteră sau o întreagă rezervaţie nu trebuie deschisă doar pentru cercetători, ci pentru toţi oamenii. Cu cât ai acces mai uşor la zone de conservare, oamenii vor înţelege de ce trebuie protejate. Dar se poate să creezi un acces facil fără intervenţii brutale. Sunt absolut sigur că, dacă stau la masă instituţiile care funcţionează pe zona de mediu, se poate găsi o soluţie.

- Ce poate face ANANP ca să evite situaţii precum cea de la Tărcaia, unde un primar şi un om de afaceri şi-au construit ditamai domeniile ilegal, în arii protejate (foto jos)?

- Asemenea situaţii se întâmplă, de regulă, în zone greu accesibile. Dacă nu dă cineva pontul, angajaţii ANANP sau ai Gărzii de Mediu nu au cum să ştie. Trebuie să ne bazăm pe conştiinţa cetăţenilor. Dacă mie nu-mi place când cineva aruncă mizerii pe jos, ar trebui să nu-mi placă nici când distruge o arie protejată, şi să mă duc să anunţ.

- La începutul verii, ANANP a refuzat protejarea unui izvor pietrifiant descoperit pe Valea Sohodol, dar CJ Bihor a promis că va lua măsuri. Care este starea acestui habitat?

- Se va face un studiu care va stabili încadrarea ariei protejate, ANANP central se ocupă de asta.

Ecologiştii, implicaţi şi muncitori

- Poate ANANP Bihor să acceseze fonduri nerambursabile pentru conservarea ariilor protejate?

- Nu, doar structura centrală poate. S-au încheiat 8 acorduri cu Consiliul Judeţean Bihor, pentru tot atâtea arii, unde se încearcă elaborarea unor proiecte pentru finanţarea unor măsuri active de conservare, prevăzute în planurile de management.

- Cum i-aţi caracteriza pe ecologiştii bihoreni?

- Nişte oameni implicaţi şi muncitori. Sunt organizaţii care au avut un impact asupra judeţului şi au lăsat în urmă rezultate.

- De ce ați dorit să conduceți ANANP Bihor?

- Pentru că m-am ocupat timp de 4 ani de coordonarea ariilor protejate pe care le-a avut în custodie Consiliul Judeţean, fiind alături de alţi colegi iniţiatorul preluării acestor custodii, şi pentru că am avut nişte rezultate. Este o zonă în care e nevoie de implicare şi dedicare, dar şi de schimbarea mentalităţilor şi de prezentare a ariilor protejate într-o altă manieră, avantajoasă şi esenţială.