În rockul românesc, vocea lui Ovidiu Ioncu (Kempes de la Cargo, cum îl ştie toată lumea) este la fel de iubită ca a iconicului Cristi Minculescu. Ca o coincidenţă, amândoi au plecat din grupurile care i-au consacrat (şi pe care le-au conscrat) după probleme grave de sănătate.
În 1995, Kempes a avut un accident de motocicletă ce l-a ţinut o bună perioadă departe de scenă, iar după ce a revenit, relaţiile cu colegii au început să scârţâie. Din păcate, nu toate trupele funcţionează pe baza dictonului "împreună la bine şi la rău". O excepţie fericită este cazul Holograf, unde prietenia dintre membri a fost mai puternică decât problemele cu vocea ale lui Dan Bittman. Dar să revenim la rock... :)
Despărţit de Cargo, Kempes a emigrat în Australia. După aproape o decadă s-a întors. A încercat scena o perioadă cu trupa Rezident-X, împreună Tavi Iepan, membru fondator al Cargo, iar acum pare că s-a stabilizat într-un proiect nou alături de muzicienii din grupul Gothic. Trupa se numeşte, simplu, "Kempes", ceea ce dovedeşte că s-a înţeles, în sfârşit, potenţialul de brand al acestui nume. La sfârşitul lui martie va fi lansat un album, denumit sugestiv "Regăsire". Am avut parte de un preview al materialului în concertul de vineri noaptea din pub-ul Abyss, locul în care rockul se încăpăţânează să nu moară.
Kempes n-a mai cântat în Oradea de 14 ani şi s-a simţit cât de dor le-a fost fanilor de el. Când a păşit pe micuţa scenă a fost primit cu o reacţie de bucurie extrem de autentică, aproape emoţionantă. Îl aştepta un public amestecat: tineri, foşti tineri din anii de glorie Cargo, ba chiar oameni care nu erau tineri nici măcar atunci. Spre exemplu, lângă mine a stat un cuplu trecut de 60 de ani. În total, cam 100 de persoane. Concertul a început cu piese noi, ce vor apărea pe album (un hard rock simplu, destul de melodios, cu sound de anii 80 spre 90), şi s-a încheiat cu un mini best of Cargo.
În noul proiect, Kempes are monopol total asupra partiturii vocale - niciun alt microfon de backing nu se mai găseşte pe scenă. Vocea lui specială, cu acele finaluri de cuvinte strigate cu sălbăticie controlată, funcţionează ca pe vremuri şi ne-a uns la suflete. Textele cântecelor noi merg pe simplitate. Nu le-ar fi stricat, însă, mai multă atenţie şi inspiraţie, fiindcă grupul are un auditoriu matur, care s-ar putea să nu bată prea tare din palme la versuri ca "Niciodată nu ai să fii trist / Asta e viaţa de motociclist" sau "Când te scuipă viaţa-n gură / Când toţi te privesc cu ură..." De la Cargo s-au cântat în cor "Clasa muncitoare", "Destin", "Ziua vrăjitoarelor" şi "Aproape de voi". Oricât de mult s-a strigat din sală "Batacandaaaaaa!", cântecul nu s-a făcut auzit.
Kempes, specialistul în renaşteri (a renăscut după accident, a renăscut în Australia, ca zugrav...) e pe cale să o comită din nou. Renaşterea sa artistică se bazează pe charismă şi pe imensul capital de simpatie acumulat până acum. Faptul că publicul nu l-a uitat după marea absenţă e un semn bun. Mai are nevoie doar de inspiraţie. Baftă, Kempes!
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.