Jos antena! O orădeancă a transformat uscătoria în penthouse și acum vrea să desființeze antene de utilitate publică (FOTO)

În comunism îl supraveghea Securitatea, în democraţie e hărţuit de şeful asociaţiei de proprietari. Este cazul inginerului orădean Paul Spitzer, al cărui hobby, radioamatorismul, poate fi vital inclusiv pentru propriii vecini. 

Şef al reţelei de radioamatori voluntari în situaţii de urgenţă, care asigură comunicaţii radio atunci când transmisiunile GSM ale forţelor statului sunt "căzute", bărbatul a fost "condamnat" să renunţe la activitatea care, culmea, este declarată oficial de utilitate publică. 

O poveste pur românească, în care interesul general păleşte în faţa celui personal: preşedintele asociaţiei de proprietari a obţinut o decizie judecătorească pentru a-l obliga să-şi ia antenele de pe bloc, de dragul unei vecine care locuieşte în fosta uscătorie a imobilului, din care a făcut un adevărat penthouse.

Cu acte în regulă

Inginer cu dublă specializare, în electromecanică şi în electrotehnică, Paul Spitzer locuieşte de 29 de ani într-un apartament aflat la etajul VII al blocului U3 din bulevardul Dacia, iar radioamator este de 54 de ani, ajungând chiar şi în Top 100 mondial datorită celor peste 200.000 de legături realizate pe unde scurte (US) şi ultrascurte (UUS) cu alţi pasionaţi de pe întregul glob. De altfel, datorită performanţelor sale, din 1989 deţine şi titlul de "maestru internaţional al sportului".

După căderea regimului comunist, Spitzer a aflat că fusese urmărit de fosta Securitate, ba chiar, împreună cu alţi colegi, a făcut obiectul unui dosar de supraveghere, din cauza corespondenţei cu un israelian care în 1985 se oferise să-l ajute cu echipamente electronice produse în Occident.

După '90 statul n-a mai spionat radioamatorii, dar nici nu i-a mai sprijinit, aşa că sediul clubului de radioamatorism DX Club Oradea, pe care îl şi conducea, a devenit chiar apartamentul lui Spitzer. Antenele pe bloc le-a amplasat în 1996, cu acte în regulă, în baza legii de atunci a locuinţelor, nr. 114/1996, cu aprobare de la asociaţia de locatari şi cu certificat de coexistenţă emis de Primărie. Până nu demult, nu au deranjat pe nimeni...

"Să ridice antenele"

În luna iulie a acestui an, însă, în urma unui proces intentat de preşedintele Asociaţiei de proprietari 146, Dorinel Ungur, Judecătoria Oradea l-a obligat pe Spitzer "să ridice toate antenele şi cablurile de pe terasa-acoperiş şi de pe pereţii exteriori" ai blocului şi să elibereze o boxă de 4 mp de la ultimul nivel, în care îşi ţinea scara de acces la acoperiş. 

Preşedintele asociaţiei, care, culmea, şi-a amenajat el însuşi, fără acordul celorlalţi locatari, o boxă similară la etajul VII, a invocat în proces prevederi ale Legii 196/2018 privind asociaţiile de proprietari. Mai precis, articolele 38 şi 39, care arată că "fiecare proprietar poate folosi atât spaţiul care constituie bunul său principal, cât şi părţile comune, fără a aduce atingere drepturilor celorlalţi proprietari şi fără a schimba destinaţia clădirii", precum şi articolul 28, care interzice ca un proprietar să împiedice "cu rea-credinţă şi sub orice formă funcţionarea normală a condominiului sau a unor părţi din condominiu şi creează prejudicii celorlalţi proprietari".

Altfel spus, deşi din 1996 până atunci, vreme de 27 ani, antenele nu au încurcat pe nimeni, dintr-o dată Spitzer era acuzat că îşi prejudiciază vecinii. Şi nu oricum, ci cu rea-credinţă...

Reţeaua de urgenţă

Primele şicane bărbatul le-a simţit în 2018. O vecină, care cumpărase uscătoria blocului, transformată în garsonieră, a extins-o pe acoperiş, iar antenele îi stăteau în cale. "Vecina nu are acte de proprietate pentru acoperiş şi nici autorizaţie de construcţie, dar şi-a mărit garsoniera cu 60 mp. Practic, a transformat-o într-un penthouse", afirmă Spitzer. 

Tot atunci, a început să audă zvonuri că antenele ar emite radiaţii dăunătoare pentru oameni, aşa că, pentru a linişti spiritele, a cerut sprijinul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Crişana Bihor, cu care radioamatorii colaborează în baza unui protocol încheiat în 2013 între Inspectoratul General şi Federaţia Română de Radioamatori. Un document eliberat de ISU arată că Spitzer este chiar "şeful reţelei de radioamatori pentru situaţii de urgenţă pentru judeţul Bihor, parte a reţelei naţionale pentru situaţii de urgenţă", iar staţia sa este "Punctul de Comandă" al reţelei.

În iulie 2018, la cererea sa, un ofiţer ISU, colonelul Florin Zoicaş, a prezentat asociaţiei un "raport de informare". Ea arată că, potrivit OUG 1160/2016 privind managementul situaţiilor de urgenţă, radioamatorii constituie aşa numita "rezervă caldă" a statului, prin reţelele locale, iar activitatea lor este "de utilitate publică": dacă "pică" electricitatea, telefonia, internetul şi comunicaţiile GSM ale instituţiilor statului, voluntarii transmit prin radio informaţii forţelor de intervenţie. De altfel, prin Regulamentul de intervenţii în situaţii de urgenţă, statul cere "autorităţilor centrale şi locale, instituţiilor publice, societăţii civile şi operatorilor economici să sprijine membrii reţelei naţionale şi reţelelor locale în montarea antenelor de radiocomunicaţii pe clădiri publice, blocuri de locuinţe şi locuinţe".

Informarea ISU a lămurit şi chestiunea radiaţiilor electromagnetice emise de antenele radio, arătând că acestea sunt sub 1% faţă de radiaţiile GSM emise de antenele de telefonie mobilă, de care blocurile din Oradea sunt pline şi care - spre deosebire de staţiile radio ale lui Spitzer - funcţionează nu câteva zeci de minute pe zi, ci non-stop. 

Listă contra listă

Toate aceste argumente au fost prezentate şi în procesul intentat lui Spitzer, dar Judecătoria nu le-a considerat convingătoare, dând în schimb mai multă importanţă unei liste de semnături strânse de Ungur de la 42 dintre cei 61 de proprietari, cum că cer demontarea antenelor. 

"Nu a fost iniţiativa vecinilor. Ei au semnat lista la cererea preşedintelui, când au mers să-şi plătească facturile", spune bărbatul. De altfel, ca să demonstreze contrariul, a strâns o altă listă de semnături şi mai mult de jumătate din vecini au dat în scris că "nu au fost deranjaţi niciodată de antene" şi că "au fost dezinformaţi de preşedintele asociaţiei cu privire la legalitatea amplasării lor".

N-a folosit la nimic, căci instanţa a dat câştig de cauză preşedintelui asociaţiei, care, deşi căutat personal de BIHOREANUL, a refuzat orice discuţie atât despre motivele care l-au determinat să ceară, practic, desfiinţarea staţiei radio, cât şi cu privire la extinderea pe acoperiş a uscătoriei-garsonieră. "Nu vreau să vorbesc nimic", a zis Dorinel Ungur, pe un ton categoric.

Deocamdată, Spitzer aşteaptă motivarea sentinţei, pentru a o ataca la Tribunalul Bihor. Dacă însă va pierde şi aici procesul, definitiv, s-ar deschide un precedent periculos: rând pe rând, instanţele ar putea dispune demontarea tuturor antenelor radioamatorilor de pe blocuri, ceea ce ar însemna, evident, desfiinţarea staţiilor. Oricât de vitale sunt în cazul unor urgenţe... 

DE DRAGUL VECINEI. Din întregul bloc, singura care a reclamat asociaţiei că o deranjează antenele este proprietara unei uscătorii transformate în garsonieră şi apoi extinse pe acoperiş. Fără acte, dar cu voia preşedintelui...

"O PIERDERE"
Singura alternativă

Reţeaua locală de radioamatori voluntari în situaţii de urgenţă din Oradea are 8 membri, dintre care 4 locuiesc la bloc şi au antenele pe acoperişurile acestora. 

"Reţeaua e gândită pentru ca, în situaţii de cutremur, alunecări de teren, furtuni puternice ş.a., când comunicaţiile GSM folosite de forţele de intervenţie pot să cadă, radioamatorii să asigure transmiterea de informaţii prin radio. Într-o asemenea situaţie, nici măcar noi nu am putea ţine legătura cu subunităţile noastre decât prin radio, cu ajutorul lor", spune colonelul Florin Zoicaş (foto), responsabil ISU Bihor în colaborarea cu reţeaua locală de radioamatori.

Ofiţerul subliniază că încetarea activităţii punctului de comandă al reţelei, la fel ca a oricărei alte staţii din reţea, "ar fi o pierdere, în caz de necesitate".