La jumătatea secolului XIX, pictorul Mezey Lajos aducea în Oradea un aparat minune: dagherotipul, părintele aparatului de fotografiat. Ani la rând, le-a imprimat orădenilor chipurile pe hârtie, o minune pe care mulţi nici n-o credeau posibilă până s-o vadă.
Povestea primului fotograf orădean poate fi descoperită, la fel ca multe altele, la secţia de Fotografie a Muzeului Cetăţii Oradea, recent inaugurată...
Invenţie de soi
În 1839, Academia Franceză de Ştiinţe anunţa cu mândrie că artistul plastic Louis Daguerre reuşise o procedură complet inedită. Studiind chimia şi mecanica deopotrivă alături de asociatul său Nicéphore Niépce, francezul considerat părintele fotografiei a reuşit să imortalizeze o scenă vizuală. Imagini expuse timp de 20-30 de minute au fost developate pe hârtie folosind un amalgam de mercur şi argint, dagherotipia devenind astfel prima tehnică fotografică.
La puţin după un deceniu de la marea descoperire, un dagherotip a ajuns şi în Oradea. "Vinovat" a fost pictorul Mezey Lajos, care văzuse minunea într-una din călătoriile prin Europa.
Pictor hoinar
Născut la Oradea pe 3 octombrie 1820 într-o familie cu rădăcini în nobilimea din Ungaria, cu un frate avocat şi totodată comandant al pompierilor, Mezey Lajos n-a ajuns motiv de mândrie pentru ai săi. După absolvirea liceului, s-a apucat de pictură, supărându-şi părinţii care l-au lăsat fără niciun ban.
Boem şi dornic să devină pictor, la 19 ani a pornit într-un periplu prin Europa, pe la Budapesta, Viena, Munchen, Paris, Veneţia, Roma. A trăit din banii câştigaţi ca pictor ambulant, dar nici nu avea nevoie de mult. Cel mai mult voia să vadă picturile din muzee şi să deprindă îndemânarea artiştilor pe care i-a cunoscut. Aşa a învăţat să picteze şi altare, ulterior realizând la Oradea picturile din Biserica Sfântul Duh (strada Dunării de azi) şi din alte lăcaşuri de cult.
Chipuri pe vecie
În 1847, Mezey s-a întors la Oradea, unde îşi lăsase iubita, pe Maria Magdalena Thoult. Deşi nici părinţii acesteia nu-l plăceau, cei doi s-au căsătorit, în 1852 mutându-se într-o casă din strada Episcop Mihai Pavel de azi, la numărul 3, în spatele Palatului Episcopal Greco-Catolic.
Când anume a adus dagherotipul la Oradea nu se ştie, cert e că prima imagine pe care a realizat-o, înfăţişându-l împreună cu una din fiicele sale (foto), aflată azi la Muzeul Naţional de Artă din Budapesta, datează din 1852, şi tot de pe atunci casa Mezey a devenit primul studio de dagherotipie din Oradea.
Ani la rând, proprietarul a imprimat chipurile oamenilor care până atunci nu-şi puteau imagina că feţele lor pot fi atât de fidel reproduse pe un petec de hârtie. Numărul mare de imagini realizate arată, de altfel, că Mezey nu avea tarife prea mari.
Orădeni de altădată
40 dintre fotografiile făcute de el în propriul studio sunt acum expuse la secţia de Fotografie a Muzeului Cetăţii, inaugurată cu două săptămâni în urmă. "Le-am primit donaţie de la nepoţii săi, Mezey Andras, din Budapesta, şi Kiss Anna, din Debreţin", spune unul din cei mai cunoscuţi artişti fotografi orădeni, Ştefan Tóth, care a amenajat secţia muzeală.
În imaginile expuse apar deopotrivă femei şi bărbaţi, dichisiţi cu cele mai bune haine, că doar nu în fiecare zi aveau o asemenea ocazie. Mezey şi-a păstrat îndeletnicirea până la moartea survenită pe 29 iulie 1880, din cauza unui cancer. Deşi a fost înhumat în Cimitirul Rulikowski, astăzi mormântul său nu mai este de găsit.
Prima meşteră
Muzeul din Cetate o prezintă şi pe prima fotografă profesionistă din Oradea. Născută în 1906, Gyenge Rozália (foto) a fost iniţiată în fotografie la 16 ani de o pictoriţă, Miklós Jutka, care, obligată de moda vremii şi de pretenţiile clienţilor de a fi fotografiaţi mai degrabă decât pictaţi, ştia artă fotografică fără a avea vreo calificare în această meserie.
Înainte să împlinească 18 ani, Gyenge a devenit, totuşi, prima femeie din Oradea care a primit un carnet de meşter fotograf, între anii 1931-1962 având propriul studio, pe strada Ady Endre, la numărul 11.
În 1962, autorităţile nu i-au mai prelungit permisul de funcţionare a atelierului, aşa că a fost nevoită să-şi încheie cariera de profesionistă. Fotografiile sale dăinuie însă, îndeplinindu-şi până la capăt rostul de a păstra vie amintirea unor ochi demult închişi...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.