Greşeală, prostie sau rea-voinţă?

M-a cuprins revolta când am aflat că refugiaţii ucraineni au fost întorşi de la graniţă de poliţiştii de frontieră unguri pe motiv că nu au paşapoarte biometrice. Apoi mi-a venit inima la loc şi mi-am adus aminte de marele Ion Creangă, care spunea: "Ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur, prind curaj". E semn că nu doar politicienii noştri sunt de toată jena...

Care să fi fost motivele unui asemenea gest? Dorinţa de a plăti nişte poliţe istorice Ucrainei? Nu cred că era momentul potrivit...

Încercarea de a ne bloca cu sute de mii de ucrainieni? Măsura n-ar fi avut niciun efect. Din România au plecat în Occident 5 milioane de cetăţeni, aşa că avem destule locuri de cazare...

Sau poate, aşa cum susţin autorităţile maghiare, dorinţa de a stopa infiltrarea rakeţilor şi traficanţilor de carne vie ucrainieni? Şi eu am văzut cu ochii mei cum rakeţi mici, e drept, de 5 ani, doreau să forţeze graniţa înarmaţi cu pistoale cu apă. Iar fetiţele purtau păpuşi, semn că se pregăteau să facă trafic de carne vie.

Păi, dacă-i pe-așa, de ani buni rakeţii pot străbate întreaga Europă pentru că nu se mai cere viză pentru cetăţenii ucrainieni! 

Că totul s-a dovedit o supărătoare eroare s-a văzut când autorităţile au anulat, spre seară, ordinul de interdicţie.

Cred că politicienii din această parte a Europei ar trebui să dea dovadă de mai mult realism. Noi, ungurii, slovacii, cehii, ţările baltice, ba chiar şi Polonia, suntem prea mici pentru un război atât de mare. Nu putem exista decât într-o alianţă.

Noi, de exemplu, am ales să fim 100% alături de americani, pe când maghiarii mai cochetează şi cu ruşii, pornind probabil de la premisa că nu contează alături de cine lupţi, ci la cine cazi prizonier.

Oricum, e o naivitate să crezi că alde Putin, când va da foc Europei, va trimite Ungariei bombe ceva mai mici, eventual cu aromă de bograci.

Surprinzător este, însă, că foarte mulţi concetăţeni contestă faptele, refuzând să accepte realitatea care, într-adevăr, uneori este supărătoare.

Ne aflăm în plină epocă a post-adevărului, iar noile ideologii au săpat şanţuri adânci în creiere, şanţuri care din păcate nu ţin loc de circumvoluţiuni...