Eroi în zăpadă, eroi în noroi: Bihorenii s-au remarcat în operaţiunile de salvare din accidentul aviatic din Apuseni (FOTO)

O ţară întreagă a urmărit, o săptămână întreagă, un film de serie neagră: cel al căutării persoanelor din avionul prăbuşit luni deasupra Apusenilor în timpul unui zbor medical, dar şi a vinovaţilor. Căci, fiindcă "spectacolul" n-a avut happy-end pentru toţi, a urmat un uriaş val de frustrare şi furie împotriva tuturor celor de la care oamenii aşteptau dacă nu minuni, măcar să-şi facă datoria.

BIHOREANUL reconstituie acest "film" prin ochii unor personaje cheie care au participat la cea mai mediatizată acţiune de salvare din ultimii 25 de ani. Ce roluri au jucat, cum a afectat lipsa informaţiilor "scenariul" intervenţiei, cum s-au confruntat cu reproşurile şi cu acuzele, cine a greşit şi ce se poate învăţa la final, când lucrurile vor fi judecate, raţional, la rece?...

Rutină întreruptă

Un avion BN 2 (Britten-Norman) decola din Bucureşti luni, 20 ianuarie, la ora 13.38, pentru a aduce la Oradea o echipă ce urma să preleveze organe pentru transplant. La manşe - pilotul Adrian Iovan, secondat de Răzvan Petrescu. Pasageri - medicii Radu Zamfir (Spitalul Fundeni), Cătălin Pivniceru (Regina Maria), Valentin Calu (Elias), toţi bucureşteni, dr. Sorin Ianceu (de la Spitalul Municipal Beiuş) şi Aurelia Ion (studentă la Institutul Medical Militar din Capitală).

Misiunea? Prelevarea, concomitent cu alte două echipe (una de la Clinica de Urologie din Cluj şi alta de la Spitalul Militar Central din Bucureşti, ambele sosite mai devreme la Oradea), a unui ficat, rinichilor şi corneei de la o donatoare de 62 de ani care, cum declara doctoriţa Carmen Pantiş (foto), coordonatoarea pe judeţ a programului de transplant, era în moarte cerebrală.

"La ora 16 trebuia începută prelevarea, iar starea donatoarei devenea instabilă. Nu ştiam de ce colegii din Bucureşti întârzie", explica dr. Pantiş. După câteva minute, afla motivul: avionul lor se prăbuşise undeva deasupra judeţului Cluj.

Întâi familia şi şefii. La urmă 112

După câteva zile, cronologia evenimentelor avea să fie stabilită pe baza succesiunii apelurilor telefonice iniţiate de doi dintre pasageri şi a comunicării dintre instituţii. La 16.01 copilotul Răzvan Petrescu şi-a sunat tatăl să-i spună că avionul căzuse şi are picioarele rupte, dar că toţi sunt în viaţă. La 16.02 dr. Radu Zamfir (foto) şi-a contactat şeful, pe profesorul Irinel Popescu. La numărul de urgenţă 112 a apelat însă abia după aproape un sfert de oră, la 16.16. Între timp, profesorul bucureştean l-a alertat telefonic pe secretarul de stat Raed Arafat, aflat la o reuniune la Budapesta.

Cum din străinătate nu poate fi apelat 112 "românesc", Arafat a contactat, în ordine, trei persoane: pe şeful Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, generalul Ion Burlui, pe şeful Inspectoratului General al Aviaţiei, gen. Dorel Grădinaru, şi pe ministrul Apărării, Mircea Duşa. Ulterior, şi pe dr. Hadrian Borcea, fostul şef SMURD Bihor, acum director medical al Spitalului Judeţean Oradea, dar şi inspector regional SMURD, de la care informaţia a ajuns apoi la şeful ISU Crişana, gen. Ioan Baş.

Informaţia, în sens contrar

Din înregistrarea a două convorbiri purtate luni de generalul Ioan Baş cu turnul de control din Oradea, difuzate vineri, reieşea că în loc ca ROMATSA să anunţe ISU dispariţia avionului de pe radare, aşa cum ar fi fost normal, ISU i-a informat despre incident pe reprezentanţii acestei structuri speciale de urmărire a traficului aerian.

Ora 16.02:

Şef ISU Bihor - Bună ziua, generalul Baş, şef ISU Crişana. Alo? Ce puteţi să-mi spuneţi despre cursa cu sanitaru' ăsta?

EXE TWR Oradea - Momentan nimic. Ruta am înţeles că-l aude cu întrerupere, nu se aude cu noi, nu-i dăm frecvenţa şi nici pe radar nu-l vedem.

Şef ISU Bihor - Şi nu ştim în ce zonă îi acum?

EXE TWR Oradea - Deci ultima oară a fost la vreo 60 km de intrare cu noi în zonă.

Şef ISU Bihor - Asta ce înseamnă?

EXE TWR Oradea - În exteriorul zonei, în Sud-Est de Oradea, deci teoretic ar trebui să-mi intre cam în 10-15 minute, ar trebui să intre cu mine în fonie, să încerce să mă contacteze.

Şef ISU Bihor - Da' nu-i căzut?

EXE TWR Oradea - Nu credem că-i căzut, noi credem că nu are absolut nimic, din câte ştim noi e OK.

Ora 16.04:

EXE TWR Oradea - Oradea, alo!

Şef ISU Bihor - E căzut!

EXE TWR Oradea - E căzut?

Şef ISU Bihor - Acum am primit informaţia de la Inspectoratul General, e căzut undeva între Câmpeni şi Abrud.

EXE TWR Oradea - Am înţeles. Vai ce naşpa!"...

Pe picior de plecare

Cu toată apatia ROMATSA, serviciile de urgenţă din Bihor, Cluj, Alba şi chiar Mureş au "percutat" imediat, unele chiar înainte de alerta oficială. "Am fost sunat de dr. Borcea, care mi-a spus că avionul s-a prăbuşit la limita dintre Cluj, Alba şi Bihor, şi să pornim spre munţi", spune dr. Beres Zsolt, şeful SMURD Bihor. Tot dr. Borcea a alertat Salvamont Bihor, cu care SMURD colaborează atât în instruirea pentru salvare montană şi speo, cât şi la intervenţiile propriu-zise. "Imediat am pornit la intervenţie trei salvamontişti din Ştei. I-am anunţat şi pe cei doi colegi care patrulau la Vârtop", relata şeful Salvamont Ştei, Mircea Petrescu.

Totul se întâmpla înainte de 16.30, ora după care directorul ROMATSA Aleodor Frâncu făcea primul anunţ oficial: "Între Scărişoara şi Beliş un avion utilitar BN2 al Şcolii Superioare de Aviaţie a efectuat o aterizare forţată, se pare pe un drum judeţean. Au plecat spre acea zonă elicoptere de la SMURD, din câte ştiu trei. Ar trebui să ajungă. Din informaţiile pe care le avem, doar comandantul şi copilotul au răni". Informaţiile erau însă eronate: de la Târgu Mureş pornise un singur elicopter, retras şi el din cauza condiţiilor nefavorabile, "aterizarea forţată" nu fusese pe un drum, iar răniţi erau toţi cei de la bord.

Nici Serviciul de Telecomunicaţii Speciale nu a fost mai prompt, ba dimpotrivă. STS a comunicat cu ROMATSA abia la 16.28, deşi dr. Zamfir sunase la 112 deja de două ori: la 16.16 şi 16.22. Ulterior a mai făcut-o de trei ori - la 17.30, la 19.12 şi la 19.31 - dar tot fără rezultat: STS a indicat doar sectorul de telefonie mobilă din care fuseseră iniţiate apelurile, adică o zonă de 200 kilometri pătraţi "acoperită" de antena Vodafone care a transmis semnalul.

Operaţiunea era organizată

În timp ce ROMATSA şi STS bâjbâiau la Bucureşti, forţele de intervenţie din Bihor porniseră deja în căutare pe teren. De la ISU Crişana o autospecială cu 23 de pompieri, de la SMURD Oradea două echipaje de prim ajutor calificat, cărora la Aleşd i s-a mai adăugat unul, din Ştei salvamontiştii Mircea Petrescu, Lucian Frenţiu şi Valentin Goncearov, plus cei doi de la Vârtop, Zoli Popper şi Jancsi Kokes.

"Nu ştiam decât cu aproximaţie unde să mergem, n-am primit niciun fel de coordonate geografice. În Horea (judeţul Alba) am găsit un comandament de criză gestionat de un colonel de la ISU Alba (n.r. - adjunctul comandantului, col. Cornel Oprişa)", spune salvamontistul Mircea Petrescu.

La punctul de comandă, în bifurcaţia dintre drumul judeţean spre Câmpeni şi cel forestier spre Vârful Petreasa, salvamontistul bihorean, vechi cunoscător al zonei, a avut o primă iniţiativă: "La sugestia mea, colonelul care comanda operaţiunea a împărţit localnicii, salvamontiştii, pompierii, medicii şi paramedicii din Cluj şi Oradea în trei grupe de căutare. Nişte săteni ziceau că au văzut un avion mic care zbura deasupra Vârfului, iar eu cunosc bine locul, aşa că am mers acolo cu câţiva localnici, cu trei colegi salvamontişti şi doi de la SMURD Cluj (Ziana Motora şi Raluca Zăgănescu). Alt grup s-a dus spre Poiana Mărăşoaia şi al treilea către Poiana Horii".

Sătenii, primii la epavă

Când a ajuns în locul denumit Dealul Cochii, un localnic i-a spus lui Petrescu că un consătean găsise avionul şi unde. "Pe drumul spre locul respectiv ne-am întâlnit cu nişte băieţi cu două jeep-uri (n.r. - de la Asociaţia Transilvania Off Road, mobilizaţi de prefectul de Alba, la fel cum localnicii fuseseră mobilizaţi de primarul din Horea). Ne-am dus în bena unei Toyota Hilux cam până la un kilometru de avion".

Pentru că maşina s-a împotmolit, salvatorii au continuat pe jos până au reperat omătul frământat de primii trei săteni ajunşi la epavă: Gheorghe Trif, Gheorghe Giurgiu şi Argentin Todea. Le-au urmat câteva sute de metri, până când au dat de patru localnici care veneau din sens opus, cărând pe o pătură o persoană rănită. Era tânăra de 23 de ani, fără suflare. Alături, pe picioarele lui, venea un medic care fusese în avion, dr. Zamfir.

Întorşi la drumul forestier, tânăra a fost întinsă într-un jeep şi rezidentele SMURD i-au făcut masaj cardiorespirator, continuat apoi de salvamontiştii Zoli Popper şi Valentin Goncearov. "Nu s-au oprit 45 de minute, până au predat-o unei ambulanţe, în sat". Acolo avea să fie declarat decesul, dar până atunci nimeni nu ştia, la 5 ore după accident, că tânăra voluntară Aura Ion murise de mult. Chiar prima.

Pilotul, mort de câteva ore

În timp ce fetei i se făceau manevre de resuscitare, obligatorii chiar şi în caz de "cod negru" (aproape 100% pierdute), Mircea Petrescu şi Lucian Frenţiu au continuat drumul spre epavă, dinspre care, însă, au apărut din nou alţi localnici, cu o targă improvizată din lemne, cărându-l pe copilotul ce avea picioarele rupte. "Alături, veneau ceilalţi trei medici din avion (n.r. - Calu, Pivniceru şi Ianceu). Răniţi, dar pe picioarele lor".

Colegii de la SMURD s-au asigurat că aceştia puteau continua deplasarea spre drumul unde ajunseseră mai multe jeepuri şi ambulanţe, iar de acolo copilotul a fost trimis în sat. Grupul lui Petrescu a luat-o din nou spre epavă. "Acolo, am văzut pilotul prins în fiare. I-am luat pulsul, dar era înţepenit, în rigor mortis. Cred că era mort de câteva ore. Am sunat la dr. Borcea şi i-am raportat. Ne-am pregătit să plecăm de acolo, pentru că rolul nostru se terminase. Localnicii ne-au cerut să rămânem să păzim trupul, să nu-l sfâşie animalele. În câteva minute au ajuns jandarmii", relatează salvamontistul bihorean, concluzionând: "O noapte grea, pe care n-o s-o uit niciodată".

Un "roşu" şi trei "galbeni"

Un alt bihorean, dr. Beres Zsolt (foto), şeful SMURD Bihor, a fost coordonatorul medical pentru evaluarea stării răniţilor în punctul cel mai avansat al intervenţiei, la marginea drumului forestier. "La pornirea din Oradea nu ştiam unde era avionul. Iniţial am fost orientaţi spre Gârda (Alba). Când am ajuns pe centură am fost îndreptaţi spre Beliş (Cluj)", a relatat şeful SMURD Bihor. Până acolo, a mai primit informaţii contradictorii "inclusiv pe baza spuselor localnicilor".

La punctul de comandă din Horea, dr. Beres a făcut parte din echipa care căuta spre Poiana Horii. "Am urcat pe pârtia Mătişeşti. Localnicii ziceau că supravieţuitorii ar fi făcut foc lângă avion şi voiam să-l depistez". Abia ajuns în vârf, a fost anunţat telefonic că epava fusese deja găsită pe Petreasa şi s-a îndreptat încolo, cu cele trei vehicule SMURD Bihor, toate cu tracţiune integrală. "O colegă mi-a zis că dr. Arafat a sunat să evaluez victimele şi să coordonez evacuarea până la punctul de comandă din sat, unde era directorul medical al operaţiunii, şefa SMURD Cluj (n.r. - dr. Adela Golea)".

Prima victimă evaluată, la drumul forestier, a fost copilotul, aflat în "cod roşu" (caz foarte grav), cu fractură de femur. "I-am acordat primul ajutor în ambulanţa de la Aleşd, apoi l-am trimis în sat. Din cauza drumului îngust, pe care nu se putea întoarce, maşina a trebuit să meargă mult cu spatele". Tot dr. Beres a verificat apoi raportul colegelor SMURD Cluj despre starea celorlalţi răniţi, medicii Pivniceru, Calu şi Ianceu, încadraţi cu "cod galben", fără răni care să necesite "intervenţie salvatoare de viaţă", trimiţându-i şi pe aceştia în sat, cu jeep-urile. "De acolo răniţii au fost preluaţi de maşini SMURD şi duşi, cu antemergător, la UPU Cluj".

Aici, dr. Sorin Ianceu a fost diagnosticat cu fractură bimaleolară de membru inferior (fractură deschisă la gleznă, operată în aceeaşi noapte), contuzii cerebrale şi fracturi ale oaselor feţei. Bucureştenii Radu Zamfir şi Valentin Calu au suferit o "contuzie de bazin" şi respectiv "fracturi costale", iar cel mai grav rănit, copilotul, a fost operat la ambele picioare.

N-au murit de frig

Şeful SMURD Bihor a încercat şi el să curme din "legendele" despre "haosul" din teren. Dr. Beres spune că personalul medical e acuzat pe nedrept că ar fi fost "nepregătit" şi că n-a avut nici targă pentru răniţi. "Cei din afară nu ştiu, dar la căutare nu mergi cu targa, că te încetineşte. Duci trusa de prim-ajutor, 20 de kile de echipament, până găseşti răniţii, le acorzi primul-ajutor şi apoi anunţi colegii să vină cu targa. Au ajuns localnicii primii la avion, dar asta nu înseamnă că nu am avut targă şi nu eram pregătiţi s-o folosim".

Cea mai controversată declaraţie a făcut-o şeful SMURD Bihor, însă, legat de şansele de supravieţuire ale pilotului Adrian Iovan şi studentei Aura Ion, spunând că acestea au fost minime, chiar din momentul impactului. Experimentat atât ca medic, cât şi ca salvator montan şi speo, dr. Beres zice că inclusiv doi dintre răniţi i-au confirmat că leziunile celor doi erau extrem de grave încă de la prăbuşire, frigul fiind un factor agravant, dar secundar.

"Şi pilotul, şi copilotul, şi fata au stat în aceeaşi temperatură. Copilotul a pierdut doi litri de sânge, dar n-a murit, şi atunci logic este că leziunile pilotului şi fetei au fost mai grave şi fatale", a spus dr. Beres. Potrivit acestuia, dr. Zamfir i-a spus că Iovan intrase în stop respirator la o oră după accident şi că l-a resuscitat degeaba, iar dr. Ianceu că "la impact, fata a fost aruncată în faţa avionului şi i s-a rupt coloana cervicală, iar după o jumătate de oră era în stop cardiorespirator".

"Să fie dat afară!"

"Nu cred că pilotul şi studenta ar fi supravieţuit nici dacă salvatorii ar fi ajuns în 30 de minute", a conchis şeful SMURD Bihor, stârnind bănuiala că ar căuta scuze pentru cele mai bine de cinci ore scurse de la accident.

Primul care a pus paie pe foc a fost Victor Zota, schimbat acum două luni de la şefia Agenţiei Naţionale de Transplant. Acesta a susţinut că ar fi fost sunat de dr. Zamfir la ora 20.30, care i-a spus că "a încercat să-l ajute pe Iovan", iar la 21.00 l-ar fi sunat din nou şi "mi-a spus că încearcă să resusciteze eleva". "Domnul de la SMURD Bihor mai bine şi-ar da demisia!", a cerut fostul şef ANT, adăugând: "Eu ştiu ce aparatură au avut cei de acolo şi ce puteau să facă, este inimaginabil cum au stat şi s-au uitat cum localnicii fără nicio pregătire coboară victimele şi ei stau şi se uită!".

În aceste condiţii, dar şi pentru că certificatul medico-legal eliberat la Alba indica drept cauză a morţii "expunerea îndelungată la frig", nu e de mirare că şi familia tinerei l-a învinuit pe medicul orădean. "Cum poate da o astfel de declaraţie? E nesimţire şi nepăsare! (...) Am fost înfuriaţi toţi. (...) Vinovaţii ar trebui să spună că sunt vinovaţi. Ar fi un gest uman!", a zis fratele tinerei, Alexandru Ion.

"Am fost un prost!"

De acuze nu a scăpat nici salvamontistul Mircea Petrescu, despre care presa centrală a pretins că a făcut poze la locul accidentului, inclusiv cadavrului pilotului, şi apoi le-a vândut. Abia joi, când preşedintele CJ Bihor, Cornel Popa, i-a felicitat pe salvamontişti în faţa presei, omul a avut ocazia să se disculpe.

"Am făcut poze, facem la toate intervenţiile, pentru că le folosim la instructaje, şi e adevărat că le-am dat la presă. Toată lumea a sărit pe mine să le dau şi le-am dat, dar nu pe bani. Nu am cerut şi nu am primit bani. Am fost un prost, acum m-am învăţat minte, am crezut că presa este un prieten, dar m-am convins că nu este!", a spus Petrescu, adăugând că îşi cere scuze "pentru greşeala comisă".

Salvamontiştii orădeni au tras şi primele învăţăminte ale intervenţiei: serviciile judeţene de Salvamont trebuie legate la dispeceratul 112, iar pentru a se deplasa rapid şi sigur ar trebui să aibă dreptul la sirene şi girofar.

Un sistem defect

Marea problemă rămâne însă nelocalizarea precisă a avionului după prăbuşire, care a şi determinat întârzierea operaţiunilor. Stabilirea vinovaţilor a şi început, sub o uriaşă presiune publică, încă de luni seară. Miercuri, după o inventariere sumară a responsabilităţilor fiecărei instituţii, vicepremierul Gabriel Oprea a prezentat un raport al Guvernului din care reiese că primii vinovaţi sunt ROMATSA şi STS, structurile ISU şi SMURD neavând alt păcat decât că au trebuit să caute supravieţuitorii "în orb".

Potrivit raportului, pilotul Adrian Iovan anunţase în repetate rânduri controlorii de trafic că va coborî la altitudini joase pentru a scăpa de gheaţa de pe avion, în jurul orei 15.32- 15.33 încercând să comunice poziţia de zbor, dar fără să fi fost înţeles. ROMATSA i-a solicitat acest lucru la 15.35, dar apelurile nu i-au fost recepţionate. O altă aeronavă (Wizz Air) aflată în zonă "a intermediat dialogul" până la 15.49, când legătura s-a oprit. Raportul mai spune că, după incident, în urma telefoanelor copilotului şi ale dr. Zamfir, ROMATSA a încercat să "prindă" semnalul emis de echipamentul special al avionului (ELT), dar acesta era pe o frecvenţă veche, "care nu era aptă să permită localizarea".

În ce priveşte STS, acesta "a pus la dispoziţie informaţia de localizare către serviciile de intervenţie (ISU, Poliţie, Jandarmerie şi Ambulanţa Cluj)" abia la ora 16.20, "elementele de localizare reprezentând poziţionarea pe hartă a sectorului transmis de operatorul de comunicaţii mobile", adică o suprafaţă uriaşă de 200 kilometri pătraţi. "STS a încercat determinarea mai precisă a locului, dar nu s-a reuşit", spune raportul, sec şi vag.

Să cadă capete

Până acum, doar ministrul de Interne, Radu Stroe, secretarul de stat Constantin Chiper, şeful ROMATSA, Aleodor Frâncu, directorul de operaţiuni Radu Donciu şi şeful IGSU, generalul Ion Burlui, au demisionat în urma acuzelor că instituţiile statului nu au fost în stare să intervină într-un interval de timp care să fi permis salvarea tuturor celor şapte oameni aflaţi la bordul avionului. Primii patru au făcut-o forţaţi, doar şeful IGSU plecând de bunăvoie, în timp ce şeful STS, generalul Marcel Opriş, s-a dat "la fund" cu totul, fără a prezenta scuze ori explicaţii.

Dat fiind impactul emoţional al întâmplărilor şi consecinţele lor, e greu însă de crezut şi de acceptat că lucrurile se pot opri aici, astfel că sunt aşteptate şi alte demisii sau demiteri. Dar, dacă s-ar dori ca pe viitor intervenţiile să fie eficiente, va trebui făcut mai mult decât atât: va trebui schimbat "sistemul" însuşi. Pentru că el permite şi incompetenţa, şi fuga de răspundere. 

ANCHETĂ DE DURATĂ
Concluziile, mai târziu

Parchetul Curţii de Apel Alba a anunţat deschiderea unei anchete penale care va stabili cauzele şi persoanele responsabile de producerea accidentului, anunţând însă că primele rezultate vor fi cunoscute abia peste câteva luni.

Procurorii vor analiza rapoartele medico-legale şi concluziile unei expertize tehnico-judiciare asupra epavei, vor audia toate persoanele "care cunosc despre faptă" şi martorii de orice fel, vor ridica de la instituţiile implicate documentele relevante cu referire la comunicările care au avut loc între "diverse categorii de persoane" şi, la final, vor evalua materialele şi vor propune o soluţie în cauză.

Potrivit procurorilor, "locul accidentului a fost bine conservat şi bine protejat de jandarmi", iar aeronava a fost extrasă de la locul accidentului "astfel încât să poată fi conservată fără a se aduce niciun fel de prejudicii".