Energie pentru Bihor

În timp ce românii "se râd" că ar merita o zi liberă ca să dezbată cazul Djokovic, chestiunea energiei ticăie ca o bombă, atât de eficientă încât poate tranşa noul război rece dintre fosta URSS şi NATO, la doi paşi de noi. 

Acribia şi competenţa cu care "analizăm" situaţia de la antipozi nu ne scuteşte, însă, de facturi la gaz şi electricitate, pentru a căror rezolvare, ce să vezi, nu avem nici minuţie, nici pricepere. Deşi notele de plată sunt scandaloase, din varii motive.

Şantajele Maicii Rusia şi isteria ecologistă de tip Greta sunt determinante ca factori externi, dar li se adaugă şi păcate mioritice, precum închiderea multor capacităţi de producţie autohtone şi sinucigaşa amânare a exploatării gazului din Marea Neagră.

Se face anul de când Ministerul Fondurilor Europene, condus până nu demult de un "progresist" fanatic pro-Green Deal, trebuia să evalueze proiectele primăriilor interesate să-şi tragă gaz cu fonduri UE. Ex-ministrul s-a convertit în consultant pentru "monitorizarea PNRR" şi se va înfrupta din banii pe care tot el şi i-a bugetat, pe când primarii sunt înjuraţi de votanţi fiindcă "nu se mai aude nimic" de proiecte. Grav e că între timp magiştrii Green Deal-ului de la Bruxelles vor ca această resursă, gazul, să nu mai fie considerată "verde", chiar dacă Berlinul dezvoltă Nord Stream 2 în profitabilă tovărăşie cu Moscova.

În timp ce, terorizaţi de facturi, din ce în ce mai mulţi români îşi taie singuri căldura din case, aleşii lor se ocupă de jonglerii.

La vârf, ca să achite subvenţii cu o mână, Guvernul ia bani cu cealaltă. Iar în ţară, administraţiile locale nu-s nici ele mai breze. Săptămâna trecută, bunăoară, în Consiliul Judeţean Bihor, aleşii UDMR şi PSD votau contra exproprierilor pentru centurile Beiuş şi Aleşd, doar pentru că unii au câţiva alegători în Tărcaia, iar ceilalţi sunt datori unor simpatizanţi aleşdani. 

Dacă ar fi inteligenţi şi cu adevărat interesaţi de binele cetăţenilor, şi unii, şi alţii (ba chiar şi USR-iştii, care în 2020 fluturau teme "verzi"), l-ar obliga pe şeful CJ Bihor să vâneze banii UE nu doar pentru infrastructura rutieră, ci şi pentru cea energetică. Să facă proiecte pentru parcuri fotovoltaice şi eoliene, cum încearcă Primăria Oradea cu ideea unei centrale solare de 50 MWh pe cele 140 hectare de zgură ale Termoficare. Nu de alta, dar în curând administraţia judeţeană se va trezi şi ea cu facturi uriaşe pentru instituţiile de cultură şi de asistenţă socială, la fel cum va plăti mai mult şi municipalitatea pentru consumul şcolilor, al grădiniţelor, al tramvaielor...

E adevărat, şi pentru asemenea proiecte Judeţul va trebui să exproprieze terenuri de la bihoreni, ceea ce opoziţia locală condamnă populist, dar măcar aşa ar fi avut un motiv cinstit să pună presiune pe inamicul Bolojan. Nu-i târziu s-o facă anul acesta, după cum n-ar fi tardiv nici ca Bolojan însuşi să iniţieze astfel de proiecte. Şi, de ce nu, şi alţi edili bihoreni. So, power to the people!