La bază profesor şi cu consoarta tot profesor, preşedintele Klaus Iohannis şi-a construit imaginea prezidenţială pe o singură idee majoră - România educată - de care însă îşi bate joc atât en gros, prin inconsistenţa de fond a conceptului (ştie cineva cine l-a elaborat, ce presupune, ce trebuie să facem ca să atingem obiectivul şi care vor fi câştigurile?), cât şi en detail, prin practicile curente inventate de unul dintre favoriţii săi, ministrul Educaţiei.
Cea mai proaspătă probă e bătaia de joc a noii reguli potrivit căreia întoarcerea în şcoli a elevilor este condiţionată de luni, 8 noiembrie, de rata de vaccinare a angajaţilor acestora, normă anunţată cu trei zile înaintea aplicării. Asta, să nu uităm, după o vacanţă de 14 zile pe care deştepţii României educate au decis-o speriaţi de virulenţa valului 4 al unei pandemii despre care în primăvară tot ei ziceau că au învins-o.
Cât de sănătoasă a fost vacanţa forţată ştiu toţi cei care au copii ori nepoţi în grădiniţe, şcoli, licee, şi care nu au uitat că în precedentele etape ale pandemiei au putut face, cum-necum, cursuri online. Desigur, mimate şi alea în mare parte, de o eficienţă discutabilă în special în ce priveşte preşcolarii şi învăţământul primar, dar dând totuşi posibilitatea unei continuităţi în procesul de învăţare barem pentru cei din clasele terminale. Asta ca să nu mai pomenim de cinismul cu care iniţial a fost diferenţiat învăţământul public de cel privat, că şcolile publice intrau în vacanţă, iar cele private în online.
Cert e că a fost nevoie de două săptămâni de "analize" - timp în care oamenii şi-au îngrijit copiii, fiecare cum a putut, mulţi lipsind de la muncă pentru a nu-i lăsa singuri în case - pentru o nouă regulă la fel de discutabilă, a cărei justeţe n-a stat nimeni s-o explice, ci doar s-o anunţe: dacă unitatea de învăţământ are angajaţi vaccinaţi în proporţie de peste 60%, copiii merg la cursuri, dacă nu, nu.
Altfel spus, o discriminare a copiilor în funcţie de comportamentul adulţilor (de ce legi prezenţa copiilor la şcoală numai de vaccinarea profesorilor şi ce vină are un elev că cei din şcoala lui refuză să se vaccineze?), dar şi o încurajare a nevaccinării pe spezele statului (căci salariaţii nevaccinaţi vor fi plătiţi la fel precum cei vaccinaţi, deşi aceştia muncesc, iar cei dintâi rămân acasă bine-mersi, la căldurică şi Netflix).
Ca de obicei, noua normă ignoră destule alte detalii, chiar dacă medicii au vorbit despre ele, cum ar fi că marea contaminare se produce între copii şi aceştia aduc şi duc virusul şi acasă, ori că sistemul nici n-a pus la punct procedurile, nici n-a oferit instrumentele pentru ca elevii să fie testaţi regulat.
Incompetenţă, cinism şi laşitate, toate pentru că, de fapt, politicienii noştri n-au curajul să-i oblige la vaccinare nici măcar pe propriii lor angajaţi, din sectorul public. Toate periculoase, arătându-ne că sunt dispuşi să continue la fel, cu improvizaţii, indiferent ce s-ar întâmpla mai departe.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.