Christoph, orădeanul: Mutat la Oradea, neamţul Christoph Horrix vede cu alţi ochi plusurile şi minusurile oraşului

Prin geamul biroului său de pe strada Crinului, Christoph Horrix se salută, aproape zilnic, cu un bărbat care trece prin faţă. "Uneori vine la uşă şi, pentru că ştie puţină engleză, vorbim despre câtă gălăgie se face când sunt golite pubelele de gunoi. A fost agent de securitate la Lotus, dar habar nu am cum îl cheamă şi nici el nu ştie cum mă numesc. Cât am locuit în Berlin sau Düsseldorf, nu am avut asemenea întâlniri"... 

Neamţ get-beget, de aproape doi ani Christoph s-a mutat în Oradea şi observă atent oraşul. I-ar plăcea să-i vadă şi pe orădeni că au acelaşi interes şi nu doar că traversează străzile urbei.

Prima impresie: wow!

În urmă cu doi ani, Christoph Horrix şi soţia lui, Monika, o fizioterapeută originară din Oradea, locuiau în Germania, unde s-au şi cunoscut, dar au decis să se mute în oraşul de pe Crişul Repede, pentru a fi aproape de părinţii ei. 

"În 2017, când am fost prima oară în Oradea, am zis: Wow! Un oraş atât de aproape de graniţă, în care se vorbesc mai multe limbi, cu moşteniri culturale diferite şi una dintre cele mai mari «fântâni» de Jugendstil (n.r. Art Nouveau) pe care am văzut-o vreodată. Mi-am spus că ar putea fi un loc interesant, ceea ce s-a şi confirmat", spune Christoph.

Născut în Germania la începutul deceniului ’60, a fost de mic dornic să "investigheze" tot ce mişcă în jurul său. Şi în Oradea, umblă doar pe jos sau cu bicicleta, oprind adesea ca să fotografieze copaci, umbre, porţi sau alte detalii care-i atrag atenţia. Neamţul observă amănunte pe care, probabil, mulţi dintre locuitorii oraşului nu le văd, pentru că păşesc pe străzi preocupaţi doar de gândurile lor.

Modele din Germania

De îndată ce s-a mutat în Oradea, Christoph a observat că oraşul nu este pregătit pentru a primi străini, care adesea nu ştiu încotro să o apuce. "Dacă eu, un european de aproape 60 de ani, cu experienţă în multe domenii şi care vorbesc mai multe limbi, m-am descurcat greu, mă întreb ce face un student din Nigeria sau Etiopia".

Îşi aduce aminte cum în Mannheim, oraş din sud-vestul Germaniei unde a locuit, toată lumea ştia că, într-o anumită duminică, primarul îi invită pe nou-veniţi într-o grădină publică, pentru a face cunoştinţă cu comunitatea. "Acolo află cum îşi pot găsi un medic, ce şcoli sunt, tot ce au nevoie ca să se integreze", explică bărbatul. 

Tot de la Mannheim, Christoph crede că orădenii ar putea copia modelul de îngrijire a arborilor şi spaţiilor verzi. "În urmă cu mai mulţi ani, autorităţile din Mannheim au vrut să taie toţi copacii, spunând că întreţinerea zonelor verzi este prea costisitoare. Oamenii n-au fost de acord şi s-au oferit să ia în îngrijire copacii. Au început să-i ude periodic, cu apă plătită de ei, ceea ce i-a făcut şi pe vecini să socializeze mai mult. Dar asta a dus şi la reducerea infracţionalităţii pe străzi: dacă toţi bătrânii sunt acolo, în jurul copacilor, văd rapid orice persoană suspectă", spune el.

Oraş pentru maşini

De altfel, lipsa copacilor din zona centrală a Oradiei este un minus pe care Christoph îl vede în oraş. "Piaţa Unirii poate fi folosită doar iarna, dacă nu e udă şi alunecoasă. Vara nu rezistă nimeni acolo!". 

La fel, l-au dezamăgit gunoaiele care sunt la tot pasul pe dealurile urbei, dar şi faptul că orădenii nu par preocupaţi de aerul pe care îl respiră. "Pe orice bulevard, vei vedea că aproape toate maşinile au doar şofer şi niciun pasager. La fel, dacă mergi în jurul şcolilor, vei găsi părinţi care aşteaptă copiii, cu motorul maşinii pornit", zice Christoph. 

Adesea, îi abordează pe aceştia şi le spune că, dacă se gândesc la viitorul copiilor lor, ar trebui să reducă emisiile de noxe: "Trebuie să ştii cum să le vorbeşti. Eu le spun că par persoane inteligente, dar care fac un gest negândit. Majoritatea se scuză şi îmi zic că nici nu şi-au dat seama de greşeala făcută".

Christoph crede că autorităţile locale ar trebui să descurajeze mersul cu maşina. "Primăria face investiţii pentru un oraş bun pentru maşini, dar ce facem pentru cei care nu au maşini şi ce-o să facem dacă numărul maşinilor tot creşte, dar oamenii care le conduc nu au şi o viaţă plăcută?". 

Neamţul mai spune că ar vrea ca orădenii să ia atitudine, atunci când văd gesturi nepotrivite, precum aruncarea de gunoaie pe străzi. "Foarte mulţi privesc în altă parte, nu-i interesează. Dar dacă vrei un oraş frumos şi să faci parte din această comunitate, trebuie să nu întorci privirea". 

Festival... meseriaş

În cei peste 40 de ani de activitate profesională în Germania, Christoph a fost profesor, angajat în instituţii de recrutare a forţei de muncă, editor de reviste şi antreprenor. În Oradea, a devenit consultant pentru comunicare interculturală, sprijinind companii sau simpli cetăţeni străini dornici să se acomodeze cu viaţa oraşului. 

I-ar plăcea să facă mai multe şi vorbeşte cu mare plăcere de un festival de muzică pe care l-a plănuit, cu ani în urmă, în colaborare cu companiile dintr-un parc industrial german. Fiecare fabrică a găzduit un concert al unei trupe de elevi, iar astfel mii de tineri au mers, de bunăvoie, în parcul industrial, prilej cu care au aflat şi ce se produce acolo ori ce tehnologii se folosesc. Urmarea a fost că toate acele companii, care nu găseau forţă de muncă, au avut, după festival, zeci de ucenici din rândul elevilor dornici să înveţe meserii. "Am propus aceeaşi idee şi la Oradea. Deocamdată, însă, în parcul industrial doar predau germana", spune Christoph, râzând. 

"Mobilier pe străzi"

Voluntar şi gratuit, a predat germana şi la Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai, pentru copii şi adolescenţi, un program pe care şi-ar dori să-l reia. "În România, ca în Germania, se spune frecvent că tinerii sunt viitorul, în ei trebuie să investim, dar nu se întâmplă asta. Daţi-le infrastructură, daţi-le oportunităţi să-şi descopere aptitudinile", zice el.

Christoph aşteaptă cu entuziasm să vadă dacă în această vară, prima care ar putea fi fără restricţii Covid-19 de când locuieşte el în Oradea, viaţa culturală a oraşului va înflori, iar orădenii vor demonstra că sunt preocupaţi şi de calitatea traiului lor. "Sunt curios să văd dacă, după pandemie, vom fi nişte bucăţi de mobilier pe străzi sau vom comunica, vom interacţiona cu oamenii cu care rezonăm şi pentru iniţiativele cu care rezonăm. Nimeni nu trebuie să rateze ceva ce i se pare interesant", spune bărbatul. Pentru că viaţa înseamnă nu doar confort şi bucurie în propria locuinţă, ci în toată comunitatea...