Campion din topor: bihorean expert la... tăiat lemne (FOTO)

În urmă cu câţiva zeci de ani, tăietorii de lemne din Noua Zeelandă şi Australia, după ce terminau munca, făceau pariuri încercând să afle care dintre ei e cel mai bun în meserie. Simpla tăiere a unui buştean cu motofierăstrăul era prea banală, căci la asta erau toţi pricepuţi. Aşa că au inventat probe care să "cearnă" aşii...

Din rămăşagul lor a pornit ceea ce oameni din lumea întreagă numesc azi sportul tăietorilor de lemne. Românii nu-l cunosc foarte bine şi prea puţini îl practică. Însă cel mai bun dintre ei e un bihorean!

De la Eurosport

În urmă cu câţiva ani, Nagy Botond (foto), un tânăr din Săcuieni, a văzut pentru prima oară pe Eurosport o competiţie de tăiat lemne. I-au atras atenţia nu doar energia, dar şi pasiunea şi rigoarea cu care acest sport era practicat în SUA, Canada, Australia sau Noua Zeelandă.

Având un magazin cu motoutilaje Stihl, marcă celebră de motofierăstraie, a început şi el să îi întrebe pe clienţii care îi treceau pragul dacă la noi există un concurs de tăiat lemne. "Însă nimeni nu ştia să fie un astfel de campionat", povesteşte Botond, acum în vârstă de 34 de ani.

Promotor

În 2008, a primit un mail de la organizatorii concursurilor internaţionale de tăiat lemne, care îl anunţau că vor să includă şi români în competiţiile mondiale. Un an întreg Botond a exersat pentru asta. "Am tăiat un vagon de lemne, vreo 70 de metri cubi"...

A făcut cantonamente în străinătate, ceea ce l-a ajutat să avanseze mult mai mult decât alţi sportivi din ţară. S-a pregătit apoi, tot pe banii lui, şi în America, cu un multiplu campion mondial. Aşa a ajuns, anul trecut, să fie primul român care a participat la un campionat mondial de tăiat lemne. S-a clasat pe ultimul loc din cei 19 participanţi, dar bucuria a fost mare, căci a ajuns acolo unde nimeni n-a mai fost.

Cei mai buni

Ministerul Tineretului şi Sportului nu recunoaşte, încă, tăiatul lemnelor ca sport. "Am început acest demers, însă e greoi: trebuie dovezi că el există în lume, trebuie adunate semnături că sunt români interesaţi de acest sport...", explică bihoreanul.

Ca să convingă şi mai bine autorităţile că merită înfiinţată această ramură sportivă, în urmă cu două săptămâni a organizat primul campionat naţional de tăiat lemne, la Bucureşti. Din 13 concurenţi, cinci au fost selectaţi să reprezinte România la Campionatul Mondial, ce va avea loc între 3 şi 5 septembrie, în Austria. Botond e primul dintre ei. Totodată, tânărul din Săcueni e şi antrenorul tăietorilor români de lemne.

Proba supremă

Concursul n-a fost deloc uşor, deoarece a avut, la fel ca unul internaţional, şase probe: trei cu toporul, două cu motofierăstrăul şi una cu joagărul. Probele cu toporul sunt tăierea verticală, care simulează doborârea unui copac cu toporul, tăierea orizontală, în care sportivul se suie pe un trunchi şi trebuie să îl taie în două, şi tăierea la înălţime, aceasta fiind cea mai dificilă.

Sportivul are un buştean pus pe verticală, în care trebuie să cioplească nişte "buzunare" şi îşi fixează în ele o scândură, pe care apoi se urcă pentru a ciopli şi mai sus buşteanul. Totul, ca să ajungă în vârful lui, unde trebuie să taie în două un alt buştean. "E proba supremă", spune Botond despre acestă etapă, ce presupune, pe lângă forţă, maximă concentrare şi echilibristică.

Balaurul

Probele cu motofierăstrăul se diferenţiază prin utilajul folosit. Într-una se foloseşte un model standard, cu care sportivul face două tăieturi. În a doua se utilizează un utilaj tuningat, cu 62 de cai putere, ce cântăreşte 30 de kilograme şi a cărui viteză a lanţului atinge 240 de kilometri la oră! "E un balaur. Trebuie să te ţii bine pe picioare ca să poţi să îl manevrezi", explică Botond. Cu "balaurul", sportivii trebuie să facă trei tăieturi, încadrându-se în maxim 15 centimetri de buştean. Ultima probă, cea de tăiere cu joagărul, presupune debitarea a trei rondele de o anumită grosime din trunchiul de copac.

Pe toate, Botond le exersează cu regularitate. Ceea ce părea pentru el o pasiune s-a transformat, acum, într-un scop suprem al vieţii. "Nu mă las până nu ajung între primii cinci din lume!", garantează el. Şi nu e de glumă: pentru asta e decis să ia, în fiecare zi, toporul în mână!